O ultimă privire (Din seria ,,În căutarea dragostei ")
1. Ochii tăi, două mărgele
Orice aș face în ei mă pierd mereu
Eu și tu, două stele
Distanțați de spațiul acesta gol și greu
2. Și când voi fi departe
Am să mi-amintesc privirea-ți caldă
Și ochii tăi frumoși, foarte
Ce-n dor cumplit dar și dulce, mă scaldă
3. Și te rog, încă nu pleca
Fără a mă lăsa să-ți privesc
O ultimă dată, fără a mă judeca
Ochii tăi curați căci mult te mai iubesc
4. N-am să stau mult, mă voi întoarce
Și tot în privirea ta mă voi pierde
Până atunci eu n-am pace
Decât un sentiment ce mă ucide
5. Înăuntrul meu, mort sunt
Și nu mă voi vindeca nicicând
Îmi va fi dor de orice moment
În care mă vedeam în ochiul tău plăpând
6. Și când voi merge spre mormânt
Voi avea o singură dorire
Să nu te aud plângând
Ci să-mi dai doar, o ultimă privire
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Cosmin Ștefan
Дата публикации: 28 июля 2024
Просмотры: 232
Стихи из этой категории
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Salvează-mă
Ascultă-mă tu stea, rămâi pe cer
Salvându-mă cu-o rază de speranță
Strângându-mă de mână să nu pier
Adună-mă-napoi fără distanță
Ajută-mă să aflu cine sunt
Salvându-mă cu-o dragoste avară
Atinge-mă cu sufletul adânc
Ferindu-mă de-o lacrimă amară
Pitindu-mă sub pleoape să-ți ajung
Plimbându-mă în vise pe-o vioară
Trezindu-mă cu tine norii fug
Salvându-mă prezența ta vitală
Descurcă-mă cu tine să mă leg
Salvându-mă de iarnă cu o vară
Încurcă-mă-ntre aripi să mă pierd
Aprinde-mă în fiecare seară
Aruncă-mă pe ramuri să m-aștern
Cu frunze răsărindu-mi primăvară
Umbrindu-mă de dorul cel etern
Salvându-mă de mine să nu doară
Acuză-mă că te iubesc prea mult
Iertându-mă de fiecare dată
Primindu-mă să curgem spre amurg
Salvându-mă cu tine viața toată
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
,, Uită nostalgia" în italiană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Dimentica la nostalgia!
Lo strappo della neve tra i bucaneve
Ha sempre uno scopo,
È un'eco dell'inverno che è passato,
Ciò che non risveglia più un sogno perduto.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Un vecchio amore lascia ricordi,
Ma aprono anche strade verso nuovi amori.
Il sole a volte appare sorridente.
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
È un argomento del passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia!
Dezlegare
Sunt legat de tine,legat cu iubire
Legat de maini si legat la ochi
Nu admit vreo dezlegare de mine
Si voi sfarsi doar daca ma ingropi.
Dar tu vrei sa te dezlegi,te simt
In pieptul meu apasa tot mai tare
Aerul greu si al tau parfum..
Si aud un ecou surd de ingrijorare.
Si ma vei parasi ca alatadata
Ma vei lasa prada dezamagirii
Si cu regretul neimplinirii
Si candva,inima n-o sa mai poata.
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Другие стихотворения автора
Un simplu mulțumesc (Cea dea 3-a poezie din ,,În căutarea dragostei "
1. Aș vrea să îți spun un simplu mulțumesc
Pentru că exiști în a mea viață
Iubirea ta e tot ce îmi doresc
Să-mi topească inima de gheață
2. Îți mulțumesc soare ce îmi răsari
După noaptea rece ce a trecut
Din orizontul îndepărtat tu apari
Găsindu-te iarăși, apusul meu pierdut
3. Îți mulțumesc steaua mea polară
Că mă ajuți să mă regăsesc
Pe mine, cel rătăcit odinioară
Ce astăzi cu tine mă unesc
4. Îți mulțumesc picătura mea de ploaie
Ce mi-ai căzut în sufletul însetat
Din înaltul cerului, vioaie
Cu dragostea-ți eternă mai adăpat
5. Îți mulțumesc parfumul meu de mai
Mirosul tău mă face să mă simt
Ca un nou născut, când mă iubeai
În fiecare clipă, vreme, anotimp
6. Îți mulțumesc, luna mea frumoasă
Ce apari pe cerul negrii mele vieți
Înaltă și împodobită ca o crăiasă
Oglindită-n ochii mei, spre lumină mă îndrepți
7. Și când ar fi să te găsesc
Voi lăsa ca tăcerea să predomine
Nu-ți voi spune altceva
Decât un simplu mulțumesc
Poem
1. Să te citesc aș vrea acum
Ca să mă pierd în fiece cuvânt
Purtat fiind pe al emoției drum
Și pe al metaforei puternic vânt
2. Tu, o artă poetică
Scrisă dintr-o iubire eternă
Căci condeiul, din pană puternică
Te-a scris prin suflare divină
3. Și te-a înzestrat cu de toate
Cu imagini și cu antiteze
Cu aliterații și epitete
Pentru cel ce o să te citeze
4. Luând frumosul și urâtul
Le-o împletit cu slove făurite
Lăsându-și ca și amprentă Chipul
Le-a așezat îngrijite
5. Eu, cititorul mă uimesc
De cât de frumos ai fost compusă
Că zici că din corul cel ceresc
Pe pământ tu ai fost adusă
6. ,,Ochii tăi frumoși ca luna..."
Comparație ce te predomină
Și am lecturat multe dar nici una
Nu m-a umplut de lumină
7. Epitete ai destule
,,Vocea-i cristalină răsună clar..."
,,în zâmbet argintiile stele..."
Dar și ,,sufletul tău polar..."
8. Și primit-a-i tu titlul
Ales cu grijă de Autor
,,De ni s-ar așterne drumul
Către biruința neamurilor"
9. Și te ador poem frumos
Simt că faci parte din mine
Și cu sufletul drăgăstos
Îți spun, că tu fată, ești poemul meu, în fine......
Fata din tren
1. În drumul lung dinspre București,
Când trenul se pierdu în noapte,
O zărisem pe cea râvnită,
Și eram atât de aproape.
2. Însă mutul meu glas nu îndrăzniră
Să o întrebe de-al său nume,
Doar cât o fi un ceas sau pe unde ne aflarăm,
Pierdut fiind eu în a mea lume.
3. Cu părul șaten și cu ochii curați ca lacrima,
Cu o voce suavă, ușor cristalină,
Am să mi-o amintesc
Pe cea care, probabil toți îi spun ,,Adelină".
4. Și acum o caut peste tot,
Sperând că o frântură de timp
Mi-o va scoate iarăși în cale
În al vieții anotimp.
5. Până atunci am să privesc la lună,
Al ei chip să-mi amintească
Plăcut, ca o lumină ce arde la fereastră
Într-o noapte rece, întunecată.
6. Și n-am să mă opresc deloc până ce n-am s-o găsesc
Pe fata visurilor, ce mințile mi le ia,
În cele din urmă
O voi cunoaște, se va numi Anamaria.
7. Ea, enigma ce mă bântuie,
Încercând taina să îi dezleg,
Ascunsă adânc în zâmbetul
Și-n sufletul ei întreg.
8. Căci dorința de a o cunoaște
Mă predomină încet încet,
Slăbit, mă las pradă leului ce m-a înghițit
Pe neașteptate, ușor și discret.
9. În sufletul meu rece, nepătruns și gol de culori,
Simt că ea ar fi raza ce m-ar colora,
De parcă o știu de mult,
O artistă ce pictează doar iubiri, Alexandra.
10. Însă frici mă cuprind zeci de mi,
Căci ar putea fi un șarpe
Ce mi-ar umple inima de venin,
Ucigându-mă, aproape.
11. Căci din multul necunoscut pot să...
... răsară multe fiare
Cu ghiare, colți, cornițe mari, gata să atace
Prin rănile-mi ucigătoare.
12. Căci căutând, pot găsi fiara cuibărită
Și camuflată foarte bine în chipul ei,
Iar în dragostea naivă
Să nu-i văd colții, gata să muște, ai Laviniei.
13. Însă în mintea mea mi-o imaginez
O fată cuminte, cu credință,
Ce-și pune nădejdea în Dumnezeu
Plină de iubire și căință.
14. Ca împreună să perseverăm,
Pășind pe calea către rai,
Descoperind frumosul vieții celei veșnice
Atunci când din inimă, totul dai.
15. Unei astfel de fete complet am să mă dăruiesc,
Toată viața și dincolo, de atunci când voi începe nunta,
O voi iubi mereu
Pe soția și mama copiilor mei, Nicoleta.
16. Însă până atunci, când drumul vieții
Mi-o va scoate iar în cale,
Am să mi-o amintesc, mâncând, obosită
În trenul ce alerga agale.
17. În vagonul cinci bis, stând în spate,
Probabil adormită,
De la drumul lung și ostenitor ce l-a parcurs,
Și totuși părea fericită.
18. Și eu, biruit fiind de somn după o noapte nedormită,
N-am îndrăznit să spun nimic, neștiind ce va urma,
Însă am rămas cu regretul
Deoarece, cred că Delia o chema.
19. Neștiind adevăratul ei nume,
Mi-am imaginat-o în fiecare catren,
Și chiar de ar fi Adelina, Anamaria, Alexandra, Lavinia, Nicoleta sau Delia,
Ea pentru mine, rămâne doar "fata din tren".
Βunicul
Bunicul era tot ce aveam mai drag
Era ca un far în întunericul vieții mele
Călăuzindu-mă prin orice furtună
În brațele lui mă simțeam ferit de rele
Și acum mi-amintesc chipul de altădată
Și vocea-i trenurândă, aducându-mi liniștea
Era singurul meu refugiu
Când valul greutăților, mă lovea
Era ca aerul de primăvară
În prezența lui simțeam cum inima îmi înflorește
Acum doar focul dorului mă arde
Căci bunicul mă veghează, de acolo de unde este
Și nădejdea-mi este numai sus la Dumnezeu
Să-i dăruiască veșnică odihnă
Să-i răsplătească dragostea ce ne-a dăruit
Însutit și înmiit
Nunta (a 7-a poezie din seria ,,În căutarea dragostei")
1. Când ne-am întâlnit prima dată, eram copii
În trup, în cuget și-n gândire
Iar astăzi te numesc ,,mireasă";
Te port în suflet, în inimă în iubire.
2. Și nu mă gândeam vreodată c-o străină
Mult, o să mă facă să zâmbesc,
Să iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Să am un motiv pentru care merită să trăiesc.
3. Căutându-te în orișicine, te-am găsit
Frumoasă, cum mi te imaginam,
Căci cu suspinuri de negrăit
Zi de zi, noapte de noapte eu te așteptam.
4. Și-L rugam cu tot dinadinsul pe Dumnezeu
Cu orice preț să mi te dăruiască,
Pentru a te iubi mereu,
Cu tine, acum și-ne veci să mă unească.
5. Astăzi am văzut că nu m-am rugat în zadar,
Datu-mi-s-a semn căci tu îmi ești aleasa.
Te-am primit astăzi ca și un dar,
Atât de scump de nici nu te puteam visa.
6. Astăzi de la tine nu-mi pot lua ochii deloc
Când te văd în alb îmbrăcată
Furându-mi inima de foc
Și stingând-o cu dragostea-ți toată
7. Eu vreau să mi te dăruiesc o viață
Să mă lupt pentru tine cu toată lumea
Pentru a-mi spune ,,da" la o singură întrebare:
,,Vrei să fi soția mea?"
Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
1. M-ai dă-mi o clipă
Să îți spun cât îmi ești de dragă
Și apoi aruncă-mă în groapă
Căci gândul că te-aș pierde mă seacă de vlagă
2. Mai dă-mi o secundă
Să te sărut cu patos
Inima-n mine intens să ardă
Când simt ale tale buze, atât de grațios
3. Mai dă-mi un minut
Eu la ureche să-ți șoptesc
Cele mai dulci cuvinte, tăcut
Cald și ușor, să-ți spun cât de mult eu te iubesc
4. Mai dă-mi o oră
Te rog, încă nu pleca
Și am să-i aduc mamei o noră
Așa cum își dorea
5. Mai dă-mi o zi
Să petrec în a ta viață
Să-ți privesc sufletul prin ochii tăi verzi
Unde văd un viitor, eu și tu, o viață
6. Mai dă-mi o lună
Să te strâng la pieptul meu
Să-mi simt inima cum bate, nebună
Cum aleargă ici și colo, de dragul tău, mereu
7. Mai dă-mi un an
Să fie iubirea noastră un etern dans
Să-l parcurgem pas cu pas pe acest nesfârșit ocean
Plin de emoții în care mai împins
8. Mai dă-mi o viață
Să îmbătrânim în doi
Să fim un moșneguț și o băbuță
Așezați veseli, la a noastră casă în anii așezați pe păr, greoi
9. Mai dă-mi un infinit
Să-l petrec cu tine în rai
Să ne veselim de Hristos cel iubit
Acela care mi te v-a descoperii, ne va unii și-mi va dăruii cu tine un trai