DAR IARTĂ-MĂ

Iubește-mă, dragul meu,
La asta râvnesc, asta-mi doresc eu.
Simt căldura privirii tale cum în mine pătrunde,
Gândurile-mi sunt în ceață, încurcate.

Inima îmi bate tare, vrea să iasă din piept,
Să strige către tine, să-ți spună ceva: te iubesc!
Vreau să simt sufletul tău aproape de-al meu,
Deși știu că nu e posibil, mă pierd într-un dor mereu.

Egoistă vreau să fiu, să te țin în brațe mereu,
Să ne pierdem într-o eternitate, doar noi doi, între noi.
Iubește-mă, dragul meu,
La asta râvnesc, asta-mi doresc eu.

cand am vazut ca nu mai deschidea ochii

si ca nu raspunde la numele său

am simțit cum respirația mea dispare 

cum picioarele îmi tremurau

nu sunt pregătită pentru o pierdere 

își revine 

și se uita in gol

de abia articuleaza da si nu

in privirea lui vad suferinta si dor 

dor de a sa fostă iubire…

Zeiță cu chipul de ceară,

Te rog alină suferința mea,

Primește dragostea mea,

Așa nu te voi uita.

Privesc pe geamul aburit,

La ochii tăi închiși,

De ce nu ma privești?

Nu ma mai iubești?

Chipul tău e neschimbat,

La fel și vocea ta,

De ce te ai îndepărtat?

Ma simt respins, ce pot sa fac...?

Nu primesc niciun răspuns,

Oare e totul in capul meu?

Nu, ea e aici, doar o privesc,

Sau doar mi-o imaginez...

Cat costa, spune-mi

Ce-anume?

Sa vii cu mine-n nemurire!

E scump, n-ai bani...

Ba, am ceva!

Glumind, sa spunem ca ti-as da

O zi, un ceas...

Ntz, un veac as vrea!

A, nu, prea mult eu nu as da!

Atunci un an si-nca ceva

Dar nu te stiu, tu ce imi poti da?

Eu vreau sa iti dau viata mea...

Dar mi-e de ajuns, eu o am pe-a mea!

De nu insist, eu pot cadea...

Am inteles, esti doar o Stea!

Da, dar pot fi Steaua ta!

Nu mai e loc, EU sunt deja

Tu nu-ntelegi, TU esti a mea!

Dar cum asa, ca n-am spus da...

Tu nu ai spus, dar simt ceva

Cum poti simti, esti doar o Stea!

Sunt Steaua din inima ta!

Opreste-te, nu mai visa!

Dar nu visez, ca doar sunt Stea!!

Tot nu-nteleg ce imi poti da...

Un cer senin in viata mea!

Dar poti tu oare garanta?

O, da, pun gaj chiar viata mea!

Atunci nu cred ca as putea...

Zambeste, trista nu te-as vrea!

Dar, ce vrei tu nu e corect!

De ce, si tu crezi ca sunt defect?

Nu stiu, dar ceva s-a-ntamplat

Credeai la fel d-eram bogat?

Eu doar am spus, n-am atacat!

Ma simt lezat si umilit!

Imi pare rau de ce-ai simtit!

Bine, accept, ce iau cu bani?

Nu stiu, poate un plus de cativa ani!

Dar tu ce vrei de esti aici?

Caut iubirea -n lucruri mici!

Si-ti e de-ajuns, nu vrei mai mult?

Mi-e teama de necunoscut!

Dar stii... poti plati sa ai orice!

Da, dar ce-i cu bani, nu -mi trebuie!

Ai vrut un schimb sau o vanzare?

Am vrut sa vand ce inca doare!

Eram dispus sa iti dau tot...

Nu, nu, dadeai un antidot!

Dar tu ce zici ca inca doare?

Tot ce imi da lumina-n zare

De-asta am venit sa te salvez!

Nu, asta e doar al tau Crez.

Noi suntem doua astre reci...

Da, da, si nu te las sa pleci!

Nu plec, cad... nu mai am lumina!

Nu cred, n-ai cum, Tu esti divina!

Am fost, candva, cand eram plina...

Dar cand ti-ai pierdut stralucirea?

De cand ti-am cunoscut iubirea!

Miriam- Doua Umbre

28.12.2025

#Doua-Umbre

Luna pe cer stă ca si o perlă,

Lacrima de scoică gata șlefuită,

Bijuterie la gâtul unei tinere domnițe,gata să iasă la prima cină,

De i-a fi băiatul potrivit îi va fi alături, ea îi va strălucii pentru el,

Dar el va trebui să îi mențină strălucirea,

Căci odată stinsă sclipirea,

Lumina închisă a nopții își face chemarea

Iar asta va întrerupe albirea iubirii.

Tu esti ROMANul vietii mele

Un gen de biblia sufletului meu ...Rugaciuni de zi si nopti,strigate în tacere.

Din care...

Cred, aș putea, volume sa-ti scriu

Despre tu,despre mine si "noi"

Despre "noi" 

Acei "noi" 

Din inima mea

Din inima ta.

Tu esti ROMANul vietii mele 

Strofă de început a iubiri iluzorii 

Vers de dor secat

 Scancet infundat de dureri efemere  

Ani de căutări, intreband intrebari

Un magnet sufletesc cu trairi nefiresti 

Tu esti,da tu,tu esti ROMANul vietii mele 

Tu... poem de iubire, nascocit din priviri 

Ochi-ti flamanzi de a lumii iubiri 

Unde-ai pus focul, sub pleoape arzand 

Ei, irișii negri insasi, plangeau fumegand,de albastru de verde în vapai de caprui

Tu,da tu,esti ROMANul vietii mele 

O clipă si atât, cat se nasc anii grei...

Pe vecie sa-ti pui rugaciuni printre ei 

Să ardă ROMANul din veacuri 

Din strabuni

Din penite 

Din cerneluri

Din foi 

Din cuvintele noi

De la cei din trecut pâna azi... la cei NOI

Afundati in orgolii,nevorbiti de un veac...si mai bine

Imbracati ...dar si goi

  Un omagiu adus, unora, dintre noi 

Încă in viață dragii de ei 

Muritori ca si noi 

12.12.2023

Ora 21:20.

M-a împins în perete

A început să mă dezbrace

Mi-a dezvăluit secrete

Cum mă va satisface

M-am uitat mirată

La abdomenul lui perfect

Eram așa desconcentrată

Încât îl priveam fără respect

Pentru a-l supăra i-am zis

”Ce faci, Adonis?

Crezi că mă seduci 

Dacă te dezbraci?”

Mi-a zâmbit cu nerușinare

Asupra mea știa ce efect are

În ochii lui am văzut dominare

Cunoșteam de ce-i în stare

S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit

”Da! Și chiar o fac....”

Atât de rău m-a ispitit

Încât am trecut la atac.

In soare armura-i straluce,

Din fata-i dușmanii toți pier,

Un colos,cu lancea in aer,

Pare frumosul,viteazul cavaler.

Dar inima lui nu-i de fier,

In ea sălășluiește prințesa 

Ce plânge în tristul castel.

O clipă doar gândul îi fuge 

La frumoasa ce-l așteaptă pe el,

Și lancea ii cade,cu zgomot,,

Și inima lui de otel 

Strapunsa-i de-o lance străină..

O lacrima-i cade pe fata,

Bravului,frumosului cavaler,

În ultima clipa din viața,

Nu simte durerea,doar iubirea ce arde in el..

Povestea aceasta e tristă,

Dar tu,de iubirea o ai,

Pastreaz-o,căci nu mai exista,

În inima un așa rai..

    Să nu-mi ucizi amintirile...
    Căci întunericul meu a curs în lac albastru,
    undele, mi-au devenit înduplecate, 
    şi sufletul meu cav, s-a sfărâmat, 
    în catedrale negre şi înalte...
    
    Călătoria mea, ca o lumină,
    mi-a frânt în razele sfioase,
    aripi de fluturi luminând cotloane-ntunecate,
    ce-au stins, vibrând cu mii de rezonanţe,
    un menuet, un dans, cu sunet violin...
    
    Acesta-i visul meu şi epitaful, 
    ce l-am cioplit în scoarţă de stejar,
    destinul meu schimbat pe viaţă, 
    de ochii tăi străluminaţi de jar...