Suporterul tău.... Sufletul
Suporterul tău...sufletul
Aș vrea să-ți spun că...dar am tacut
Aș vrea sa am curaj să-ti zic...dar lasă
As vrea , să vreau, să vrem ...dar eu,dar tu
As vrea mai mult, decât ...dar tu,dar eu
Aș vrea,sa știu ce vrei,ce simți...dar tu,dar eu
Aș vrea,ce-am vrea ...dar eu,dar tu
Aș vrea ecler și-un suc...dar tu,dar eu
Aș vrea mai tot,ai vrea și tu ...dar eu,dar tu
Am vrea din inimă acel ceva ...dar tu,dar eu
Aș glăsui,cu glas aș, da...dar eu,dar tu
Trăim un dans,din glas, din pași,din ochi,din suflet,dinou...dar tu,dar eu
Ai vrea să-mi spui ...dar ai ales sa taci
Dar tu,dar eu?!
Florin Ristea
22-23 iunie
00:15
Category: Love poems
All author's poems: florin-ristea
Date of posting: 23 июня 2024
Added in favorites: 1
Views: 564
Poems in the same category
Călătorind spre așteptare
Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decât distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n decor
M-aruncă-n gol strivindu-mi inima uitată
Călătorind spre așteptare mă strecor
Lăsând un stol de amintiri spre altă dată
Uitând durerile de dor să plec în zbor
Nopțile scurse fără tine-au să nu ardă
Rămase-n urmă așteptările nu dor
Plutind ușor m-or însoți norii de vată
Să-mi crească iarbă după ploi și-n mână flori
S-ajung copac cu umbră deasă lângă casă
Stropii de apă să-mi dea hrană storși din nori
Pe crengi cântând să șadă păsări, cuib să-și facă
Timpul nu iartă, mă apleacă la pământ
Urmând lumina către locul cel de taină
Lăsând povestea așteptării ce m-a frânt
Aștept din nou îngerul blând în albă haină
Ultima suflare
Tu...îmi ești mie slăbiciune
O obsesie care nu duce niciunde
M-ai rănit cum nimeni nu a putut
Am rămas fără lacrimi la cât a durut.
Vreau din tot sufletul să te întorci
Vino înapoi,de putere să mă storci
Iubește-mă, lasă-mă, iartă-mă
Dar fii din nou a mea patimă!
Să nu mă uiți ca pe oricine
Iar atunci când va fi bine,
Strigă-mă pe mine dinspre răsărit
Și prefă-te că niciodată nu ne-am iubit.
Acasă
Primul sărut a fost pe strada mea,
Acum trebuie să merg singur pe ea.
Ne văd pe noi peste tot și mă opresc,
Exact în același loc, îmi amintesc
Cât de fericiți eram amândoi,
Că vara se termina cu noi.
A devenit locul nostru, dar n-am știut
Că tot acolo vom avea și ultimul sarut.
Nu știu daca e noroc sau sunt blestemat.
Că trec prin locul ăla de fiecare dat'.
Dar mă doare că nu mai sunt cu tine,
Parca nu merg acasă, daca nu ești lângă mine.
De când nu ești, strada-i tristă și pustie,
Iar eu tot rătăcesc, căutându-te pe tine.
Un asfințit cu Thalassa
O lacrimă se prelinge pe obrazul ei
Şi se cuibăreşte în colțul buzelor moi.
În bărbie-i tremură gropițe băltite
De emoții stârnite în ale inimii valuri răsfrânte.
Un ocean de atâta adânc şi mister
Se revarsă din ochii ce-n mine se pierd
Şi mă îneacă un nod, sugrumat pătimaş,
Mă învăluie noaptea, navigând prin sevraj,
Mă înghite iubirea într-o umbră de glas.
Dincolo de lume, din lume retras
Sunt doar o epavă,
Iar tu asfințit,
Un doi în impas,
De neregăsit.
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
Călătorind spre așteptare
Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece nori
Și au plecat lăsând în urmă flori uscate
Nu mi-au rămas decât distanțele-ntre noi
Tot așteptând se vor topi zilele toate
Căzut din ceasuri timpul freamătă-n decor
M-aruncă-n gol strivindu-mi inima uitată
Călătorind spre așteptare mă strecor
Lăsând un stol de amintiri spre altă dată
Uitând durerile de dor să plec în zbor
Nopțile scurse fără tine-au să nu ardă
Rămase-n urmă așteptările nu dor
Plutind ușor m-or însoți norii de vată
Să-mi crească iarbă după ploi și-n mână flori
S-ajung copac cu umbră deasă lângă casă
Stropii de apă să-mi dea hrană storși din nori
Pe crengi cântând să șadă păsări, cuib să-și facă
Timpul nu iartă, mă apleacă la pământ
Urmând lumina către locul cel de taină
Lăsând povestea așteptării ce m-a frânt
Aștept din nou îngerul blând în albă haină
Ultima suflare
Tu...îmi ești mie slăbiciune
O obsesie care nu duce niciunde
M-ai rănit cum nimeni nu a putut
Am rămas fără lacrimi la cât a durut.
Vreau din tot sufletul să te întorci
Vino înapoi,de putere să mă storci
Iubește-mă, lasă-mă, iartă-mă
Dar fii din nou a mea patimă!
Să nu mă uiți ca pe oricine
Iar atunci când va fi bine,
Strigă-mă pe mine dinspre răsărit
Și prefă-te că niciodată nu ne-am iubit.
Acasă
Primul sărut a fost pe strada mea,
Acum trebuie să merg singur pe ea.
Ne văd pe noi peste tot și mă opresc,
Exact în același loc, îmi amintesc
Cât de fericiți eram amândoi,
Că vara se termina cu noi.
A devenit locul nostru, dar n-am știut
Că tot acolo vom avea și ultimul sarut.
Nu știu daca e noroc sau sunt blestemat.
Că trec prin locul ăla de fiecare dat'.
Dar mă doare că nu mai sunt cu tine,
Parca nu merg acasă, daca nu ești lângă mine.
De când nu ești, strada-i tristă și pustie,
Iar eu tot rătăcesc, căutându-te pe tine.
Un asfințit cu Thalassa
O lacrimă se prelinge pe obrazul ei
Şi se cuibăreşte în colțul buzelor moi.
În bărbie-i tremură gropițe băltite
De emoții stârnite în ale inimii valuri răsfrânte.
Un ocean de atâta adânc şi mister
Se revarsă din ochii ce-n mine se pierd
Şi mă îneacă un nod, sugrumat pătimaş,
Mă învăluie noaptea, navigând prin sevraj,
Mă înghite iubirea într-o umbră de glas.
Dincolo de lume, din lume retras
Sunt doar o epavă,
Iar tu asfințit,
Un doi în impas,
De neregăsit.
În noaptea mea de mai
În noaptea mea de mai
să vii să-mi spui: eu te iubesc
Să vii să-mi spui că-ți este dor
Sa vii să-mi spui doar de amor
În noaptea mea de mai
Si-n prima noapte de iubire
Cu buze dulci vreau să-mi atingi și sufletul și inima și gîndul,
Și visul meu în vară .
Other poems by the author
Viata si fara de viață
Viață si fără de viață.
Viața
Văruită în putine cuvinte
Exemple...
Copilărie
Adolescență
Iubiri
Tradari
Tinerete fără bătrânețe.
Bucurie
Tristețe
Fericire
Lacrimi si zambete
Ca într-un final
Viata să se rezume
La o clipă
La trecut
Si la ETERNITATE.
Florin Ristea
⁰4.02.2024.
10:00
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Tu, iunie al lor
Tu, iunie al lor
Plângi că nu-i mai ai
Sau plângi că ai să-i pierzi
Părinți-s dumnezei,și mai mult decât crezi
Învață să te bucuri, cu ei,de ei
Nu irosi vreo clipă, tu sa le fii copil
Părinți-s fericiți, căci tu exiști
Că râzi,te bucuri,te joci sau plângi,ii strigi
Sau ei te chem
Părinți-s dumnezei,și mai mult decât crezi
De-i uiți pe ei, părinții tăi
Nici tu nu mai existi
Și zambetu-ti dispare,nici lacrimi nu-ți mai curg
Ochii-ti devin uscați,întunecați și triști
Nici gând, nici suflet n-ai mai fi
Părinți-s dumnezei,ce te privesc din rai
Sau cazul fericit, când încă îi mai ai
Se bucura nespus, că ești copilul lor
Părinți-s dumnezei,din ei ne naștem toți
Copile sa nu-i uiți
Ești iunie al lor
Florin Ristea
1 iunie 2024
21:55
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08
Viata si fara de viață
Viață si fără de viață.
Viața
Văruită în putine cuvinte
Exemple...
Copilărie
Adolescență
Iubiri
Tradari
Tinerete fără bătrânețe.
Bucurie
Tristețe
Fericire
Lacrimi si zambete
Ca într-un final
Viata să se rezume
La o clipă
La trecut
Si la ETERNITATE.
Florin Ristea
⁰4.02.2024.
10:00
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Tu, iunie al lor
Tu, iunie al lor
Plângi că nu-i mai ai
Sau plângi că ai să-i pierzi
Părinți-s dumnezei,și mai mult decât crezi
Învață să te bucuri, cu ei,de ei
Nu irosi vreo clipă, tu sa le fii copil
Părinți-s fericiți, căci tu exiști
Că râzi,te bucuri,te joci sau plângi,ii strigi
Sau ei te chem
Părinți-s dumnezei,și mai mult decât crezi
De-i uiți pe ei, părinții tăi
Nici tu nu mai existi
Și zambetu-ti dispare,nici lacrimi nu-ți mai curg
Ochii-ti devin uscați,întunecați și triști
Nici gând, nici suflet n-ai mai fi
Părinți-s dumnezei,ce te privesc din rai
Sau cazul fericit, când încă îi mai ai
Se bucura nespus, că ești copilul lor
Părinți-s dumnezei,din ei ne naștem toți
Copile sa nu-i uiți
Ești iunie al lor
Florin Ristea
1 iunie 2024
21:55
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!
"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08