"Verzi si sudate"
Eu sunt subcultura in carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Sunt metafora la colț de stradă
Un vagobond de esențe a gandirii înalte
Eu nu mă inchin la profeti la parai
Eu nu-ti vand iluzii din tot ce nu ai
Eu n-o sa scriu versuri când litere-ti mor
Si nici n-am sa cânt pe voci de afon
Eu sunt subcultura în carne si oase
Omul care gândește nu dă în mase
Eu sunt viciul de formă găsit doar pe stradă
De-acolo de unde pornea apa caldă
Eu rezid social decantat de la stat
Eu un EU incomod
Cât un patru impar
Eu sunt subcultura în carne și oase
Omul care gândește nu dă în mase
Florin Ristea
26.12.2023
Start 23:55(UK)
27.12.2023
Final 00:18(UK)
Poems in the same category
Căutări
Am să-ți trec prin gând uneori
Căutând biată aripă frântă
Pe cealalt-am legat-o cu flori
Cu acelea ce cred că te-ncântă
Stă pe inimă piatră și-i grea
Scufundându-se-n râul de lacrimi
Căutându-ți lumina de stea
Arde stins înecându-se-n patimi
Cu speranță o mână întind
Așteptându-ți și zâmbet și ploaie
Cu cealaltă încerc să o țin
Dar plecată-i să-ți ceară iertare
Mă aleagă doi pași pe nisip
Căutând urma tălpilor tale
Dorul zace-ntr-o palmă strivit
Aruncându-mă-n grea așteptare
Timpul pare să umble oprit
Căutând suflet trist ascultare
Strigă inima-n piept să o simt
Bate-n ușa iubirii ce doare
Praful orelor tace răstit
Așteptând a cuvintelor ploaie
Nici o vorbă cât fir de nisip
Căutând să m-arunce-n uitare
Poate singur s-ajungă-mpărțit
Părăsindu-se-n două contrare
Una astăzi și alta un mit
Să abdice-anulând căutare
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
Imposibil
Chiar nu știu ce am făcut
Ca sa arat eu supărată
Parca nu-s îmfumurată
Dar asa a fost crezut
Întrebare cam ciudată
Dar, de ce să mă mai supăr?
Doar asa este fondată
Încrederea în adevăr.
Supărarea din nimic
Pe ce-i mai amabil
Într-un zâmbet remarcabil
E opusul astronomic.
Anume cu tine
Asta-i total imposibil
Totu-i accesibil
Atunci când chiar crezi ca-i bine.
Nici nu merita sa fac
Supărare pusa-n arc
Pe persoana cea iubită
Ce ma face fericită.
26.07.24
Tatăl meu drag
Binecuvântată de către al meu tată,
Respectata ca sunt a lui fată,
În ochii lui schimbată,
Poate incăpătânată,
Deodată rușinată,
Dar el nu va renunță niciodată.
Cioburi de sticla
În lumina palidă a amintirilor,
Cioburi de sticlă strălucesc în zări,
Inimile noastre, acum sfărâmate, în tăceri,
Povești de iubire, acum doar amintiri.
Fiecare ciob reflectă o poveste uitată,
De dragoste, de dor, de clipe pierdute-n vânt,
În tăcere, ne rănesc cu amintiri îngropate,
Cioburi de sticlă, ca inimi, în suflete plângând.
În zorii zilei, ne trezim printre cioburi de speranțe,
Încercăm să ne vindecăm rănile adânci,
Dar cioburile de sticlă, ca amintiri, dansează,
În inimi frânte, în suflete chinuite, în visuri stinse.
Căutări
Am să-ți trec prin gând uneori
Căutând biată aripă frântă
Pe cealalt-am legat-o cu flori
Cu acelea ce cred că te-ncântă
Stă pe inimă piatră și-i grea
Scufundându-se-n râul de lacrimi
Căutându-ți lumina de stea
Arde stins înecându-se-n patimi
Cu speranță o mână întind
Așteptându-ți și zâmbet și ploaie
Cu cealaltă încerc să o țin
Dar plecată-i să-ți ceară iertare
Mă aleagă doi pași pe nisip
Căutând urma tălpilor tale
Dorul zace-ntr-o palmă strivit
Aruncându-mă-n grea așteptare
Timpul pare să umble oprit
Căutând suflet trist ascultare
Strigă inima-n piept să o simt
Bate-n ușa iubirii ce doare
Praful orelor tace răstit
Așteptând a cuvintelor ploaie
Nici o vorbă cât fir de nisip
Căutând să m-arunce-n uitare
Poate singur s-ajungă-mpărțit
Părăsindu-se-n două contrare
Una astăzi și alta un mit
Să abdice-anulând căutare
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Dragostea ta zgribulita
Am citit ceva teribil de frumos:
,,Dragostea ta zgribulita.."
Ce-o fi însemnând?
O dragoste incertă,nedefinită?
O dragoste vulnerabilă,instabilă?
Nu știu,dar suna atât de duios,minunat chiar.
Se spune că suntem creați din argila
Dar sufletele noastre au aripi de eternitate
Ce transcend ființa noastră fragilă..
Ele cresc din iubire,fie ea și zgribulita,
Ating zenitul si-apoi se transforma-n lumina
Strălucind veșnic în lumea fara păcate..,
In lumea aceea atât de divină..
Imposibil
Chiar nu știu ce am făcut
Ca sa arat eu supărată
Parca nu-s îmfumurată
Dar asa a fost crezut
Întrebare cam ciudată
Dar, de ce să mă mai supăr?
Doar asa este fondată
Încrederea în adevăr.
Supărarea din nimic
Pe ce-i mai amabil
Într-un zâmbet remarcabil
E opusul astronomic.
Anume cu tine
Asta-i total imposibil
Totu-i accesibil
Atunci când chiar crezi ca-i bine.
Nici nu merita sa fac
Supărare pusa-n arc
Pe persoana cea iubită
Ce ma face fericită.
26.07.24
Tatăl meu drag
Binecuvântată de către al meu tată,
Respectata ca sunt a lui fată,
În ochii lui schimbată,
Poate incăpătânată,
Deodată rușinată,
Dar el nu va renunță niciodată.
Cioburi de sticla
În lumina palidă a amintirilor,
Cioburi de sticlă strălucesc în zări,
Inimile noastre, acum sfărâmate, în tăceri,
Povești de iubire, acum doar amintiri.
Fiecare ciob reflectă o poveste uitată,
De dragoste, de dor, de clipe pierdute-n vânt,
În tăcere, ne rănesc cu amintiri îngropate,
Cioburi de sticlă, ca inimi, în suflete plângând.
În zorii zilei, ne trezim printre cioburi de speranțe,
Încercăm să ne vindecăm rănile adânci,
Dar cioburile de sticlă, ca amintiri, dansează,
În inimi frânte, în suflete chinuite, în visuri stinse.
Other poems by the author
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Poem critic
Daca tot aveți timp,căutați să înțelegeți și să demontați teoriile mai marilor "zei ai științei",Darwin, Isaac Newton, Einstein,Galileo, Aristotel și alți semnatari ai altor "teorii sigure și eficiente", în baza cărora suntem mânați,de ei, care-s ca noi,culmea!
Ridicați întrebări și încercați să înțelegeți fenomenele cu mintea voastră,astfel ve-ti ajunge sa ignorați calculele "sigure și eficiente.
Combateti "știința sigură și eficientă" pe toate palierele,atunci se va declanșa un seism social al gândirii și a înțelegerii ,când noi OILE, incepem să gândim cu materia noastra cenusie!!!Ieșiți din șabloane,din normele impuse ...și alfel vă va fi dat, să vedeți mediul si soclul pe suprafața căruia ne ducem existența,decât cum ne tot "învață elitele"!
Aveți curaj și gândiți critic!
Ținem minte "citate memorabile" de acum mii de ani,și culmea, nu ne amintim mai nimic de acum 3-4 ani!😂😂😂
Nici măcar viața nu e "sigură și eficientă"!
"Un vis pus pe vers"
Am fost la un pas...de, reci îmbrățișări
Am fost la un pas...de, DA si NU,de reușită
Am fost la un pas ...de, nu-mi pasă
Am fost la un pas...de,hai lasă!
Am fost la un pas...de, scurtătura din viață
Am fost la un pas..de, totul sau nimic
Am fost la un pas...de, tortură,de dor
Am fost la un pas...de, mine cel de ieri
Am fost la un pas...de, ingerii din cer
Am fost la un pas...de, IUBIREA divina
Am fost la un pas...de, rugaciune și tihnă
Am fost la un pas...de, trup si oglindă
Am fost la un pas ...de, nevoi si placeri
Am fost la un pas...de,sa uit ce-a fost ieri
Am fost la un pas ...de, nevoia de mers
Am fost la un pas... de, un cui pus in lemn
Am fost la un pas ...de, râul blestem
Am fost la un pas... de, glasul patern
Am fost la un pas...de, glasul matern
Am fost la un pas...de, pașii pierduti,de trecut
Am fost la un pas ...de, regres prin "progres"
Am fost la un pas ...de,tine de eu
Am fost la un pas ...de, pantofi si de străzi
Am fost la un pas...de, a merge dinou
Am fost la un pas ...de, un sprint în careu
Am fost la un pas...de,a uita ...nu-s picioare să merg, ăsta -s eu
Am fost la un pas...de, un vis pus pe vers.
Florin Ristea
29.12.2023
23:50
30.12.2023
00:05
Fără sens
Fără sens
Ieri legam cuvintele de-o oglindă
In sensul în care as fi vrut sa merg
Stră-zile erau închise
Un ochi de apă se scalda în ploaie
Gura mi-o luase pe cărări
La brat cu-o pălărie
Picior grăbit către pantof ,căzu pe trepte frânt
Un vis venit din vid, trecea prin sens opus cu viața
Taxiul omului de rând, îi rătăci speranța
Azi norii cer un jurământ
Să punem o dorință
Când tot ce e pe lume sfânt
Lăsăm în suferință
O talpă calcă apăsat buricul
Noi toți ne ducem aplecati
Cu pleoapele acoperind pe IRISI
Unde lumina-i împărat
Și taxele o cere
Când codrul pleacă liniștit
Azi drujbele ne cer tribut
mortal
Of maică,ce durere
Azi cioburi crengile se fac
Nimic nu le mai cere
El,eu sau tu
Si-un snop de vieți trăite
Punem culori pe ochii orbi
Și lacrimi pe cuvinte
Si ne uităm profund
La noi,la ei,la voi
La ieri,la azi ...și stop
Mâine nu vine!
Florin Ristea
11.07.2024
22:00.
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Poem critic
Daca tot aveți timp,căutați să înțelegeți și să demontați teoriile mai marilor "zei ai științei",Darwin, Isaac Newton, Einstein,Galileo, Aristotel și alți semnatari ai altor "teorii sigure și eficiente", în baza cărora suntem mânați,de ei, care-s ca noi,culmea!
Ridicați întrebări și încercați să înțelegeți fenomenele cu mintea voastră,astfel ve-ti ajunge sa ignorați calculele "sigure și eficiente.
Combateti "știința sigură și eficientă" pe toate palierele,atunci se va declanșa un seism social al gândirii și a înțelegerii ,când noi OILE, incepem să gândim cu materia noastra cenusie!!!Ieșiți din șabloane,din normele impuse ...și alfel vă va fi dat, să vedeți mediul si soclul pe suprafața căruia ne ducem existența,decât cum ne tot "învață elitele"!
Aveți curaj și gândiți critic!
Ținem minte "citate memorabile" de acum mii de ani,și culmea, nu ne amintim mai nimic de acum 3-4 ani!😂😂😂
Nici măcar viața nu e "sigură și eficientă"!
"Un vis pus pe vers"
Am fost la un pas...de, reci îmbrățișări
Am fost la un pas...de, DA si NU,de reușită
Am fost la un pas ...de, nu-mi pasă
Am fost la un pas...de,hai lasă!
Am fost la un pas...de, scurtătura din viață
Am fost la un pas..de, totul sau nimic
Am fost la un pas...de, tortură,de dor
Am fost la un pas...de, mine cel de ieri
Am fost la un pas...de, ingerii din cer
Am fost la un pas...de, IUBIREA divina
Am fost la un pas...de, rugaciune și tihnă
Am fost la un pas...de, trup si oglindă
Am fost la un pas ...de, nevoi si placeri
Am fost la un pas...de,sa uit ce-a fost ieri
Am fost la un pas ...de, nevoia de mers
Am fost la un pas... de, un cui pus in lemn
Am fost la un pas ...de, râul blestem
Am fost la un pas... de, glasul patern
Am fost la un pas...de, glasul matern
Am fost la un pas...de, pașii pierduti,de trecut
Am fost la un pas ...de, regres prin "progres"
Am fost la un pas ...de,tine de eu
Am fost la un pas ...de, pantofi si de străzi
Am fost la un pas...de, a merge dinou
Am fost la un pas ...de, un sprint în careu
Am fost la un pas...de,a uita ...nu-s picioare să merg, ăsta -s eu
Am fost la un pas...de, un vis pus pe vers.
Florin Ristea
29.12.2023
23:50
30.12.2023
00:05
Fără sens
Fără sens
Ieri legam cuvintele de-o oglindă
In sensul în care as fi vrut sa merg
Stră-zile erau închise
Un ochi de apă se scalda în ploaie
Gura mi-o luase pe cărări
La brat cu-o pălărie
Picior grăbit către pantof ,căzu pe trepte frânt
Un vis venit din vid, trecea prin sens opus cu viața
Taxiul omului de rând, îi rătăci speranța
Azi norii cer un jurământ
Să punem o dorință
Când tot ce e pe lume sfânt
Lăsăm în suferință
O talpă calcă apăsat buricul
Noi toți ne ducem aplecati
Cu pleoapele acoperind pe IRISI
Unde lumina-i împărat
Și taxele o cere
Când codrul pleacă liniștit
Azi drujbele ne cer tribut
mortal
Of maică,ce durere
Azi cioburi crengile se fac
Nimic nu le mai cere
El,eu sau tu
Si-un snop de vieți trăite
Punem culori pe ochii orbi
Și lacrimi pe cuvinte
Si ne uităm profund
La noi,la ei,la voi
La ieri,la azi ...și stop
Mâine nu vine!
Florin Ristea
11.07.2024
22:00.
Bilet pentru un loc ferit.
Acu vă zic,numai gata!
Într-o zi,nu mai țiu minte când, m-am decis să merg la teatru,zis și făcut!
Am ales o piesă, comedie, îmi cerea sufletul să râd,să-mi alung cutele înființate adanc in piele pe fața mea!
Însă cum mie îmi place discreția maximă,am cerut biletăresei, cel mai ieftin posibil bilet,și să fie un loc cât mai ferit, și sigur cu putință, pe undeva pe vreun ultim rând,că io-s mai temid,și nu poci să râz, dacă se holbează niste necunoscuți la mine!
Să auz bine,nu neapărat să văz,vreau să trăiesc din plin momentul artistic prin propria'mi imaginație,deși voi fi în sala de teatru!
Îmi deteră belet fraților,jur, în ăl mai sigur loc din teatru de-l avu biletăreasa ...zău de mă mai duc, avusei loc,io-te colo, tocmai in cabina pompierilor, că deh,nu asa cerui,la loc sigur și discret!?!
Și ea îmi dete fix ce cerui!
Io bag samă, mai vreau la comedie,da acu vreau la ăl dintâi șir de scaune!
Va las acu,că se trage cortina și rămân agatat de furtun.
...............
Prima mea vizita imaginară la teatrul de comedie!
Râsul este ZEUL LOR
Râsul este ZEUL LOR
Râd copiii'n luciul apei
Râd copii pe topogan
Râd copiii prinși în ploaie
Râd copiii stați la soare
Râd copii cât le e ziua
Noaptea'n somn râd câteodat'
Râd copiii la scăldat
Bucuroși și jucăuși
Râd copii la săniuș
Râd de omul de zăpadă
Râd oricând și din orice
Râd de sunt și supărați
Râsu-i pura bucurie
Răzi copile, râzi cât poți
Râd din inimă copiii
Zeul râsului e-al lor
Florin Ristea
1.06.2024
22:45.