Cinci ori ca la început
Mă gândesc atâta oară, la tine
Deși, in realitate, trei cuvinte îs prea puține,
Din cap să-mi ieși, tu nu ai vrut
Cinci ori ca la început.
Recunosc , realitatea m-a străpuns
Par o fată ce nu are nimic de ascuns,
Mi-ai ieșit din cap, dar mi s-a părut
Cinci ori ca la început .
Tu, un băiat înalt, dar nu aș fi crezut ,
Că m-ar fi atras vreodată , deci am tăcut .
Iar după luni- împreuna ce le-am petrecut ,
Cinci ori ca la început.
Te ignoram, interes alături căutam
Cu tot sufletul , dar firul l-am pierdut,
“De ce el?” mă întrebam , mă tot pierdeam
Cinci ori ca la început.
Să fi fost ochii cei blânzi,
Ori zâmbetul atât de încrezut ?
Te-am uitat, dar tot mi-ai apărut
Cinci ori ca la încăput.
Ești libertin, nu cauți nimic în serios
Altele fug, uneori pare chiar grețos .
Iar eu stau, uitându-mă dintr-un colț tăcut
Cinci ori ca la început.
Mi-e frică să recunosc, nici prietenelor, nici ție,
Uneori mi-e rușine s-o fac și pentru sine.
Dar nu pot schimba nimic din trecut
Cinci ori ca la început.
Și iată-mă acum, in speranța ca totul se va schimba
Caci știu, niciodată nu voi primi atenția ta…
Încerc și eu sa pun un punct,
Cinci ori ca la început.
Category: Love poems
All author's poems: Revenco Annabeth
Date of posting: 14 марта 2023
Added in favorites: 1
Views: 762
Poems in the same category
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
Încă o dată...
Astăzi am condus-o pe cea care te iubea
Pe ultimul nostru drum
Luminat de felinare,ce slabe lumini…
Am condus-o in gară ca apoi
Cu ochii înlăcrimați i-am spus
Întoarce-ți obrazul și fii gata,
Viața o să-ți arate câte s-au întamplat
În timp ce tu visai la el,iar el…la cer.
Cu glasul tremurat și ochii înlăcrimați
A urcat în trenul 04, linia 3,
Cu șireturile desfăcute a pășit
Și odata cu ea a fugit și iubirea…
Împiedicată iubire,de tine învinsă
În a noastră luptă continuă!
Iar eu, eu încă am ramas în gară
Eu încă o aștept să se întoarcă,
Pe cea cu inima de sticlă și ochii pierduți,
Pe fata ce a avut curajul să lase trecutul in urmă
Aruncându-se în valurile iubirii,
Tumultuoase ca un trecut pierdut.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
Libertate,dragoste,tu
Iubito,tu ești libertatea mea,
Dragostea nu există în afara ta!
De aceea prefer să stau închis în dragostea mea pentru tine,
Precum prizonierul și-a pierdut speranța,
Așa și eu m-am predat ție!
Iubito,tu ești dragostea mea,
Nu există libertate în afara ta!
De aceea te doresc necontenit
Chiar dacă știu că absența ta
Îmi pricinuiește suferință...
Vreau să mă jertfesc ție,
Prefer neexistența decât neiubirea ta,
Iubito,tu ești libertatea și dragostea mea!
(31 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
O M O
O frunza, un copac
Un trunchi puternic, un gand neinteles
O frunza, un copac
Un sentiment de ura si regret
O frunza, un copac
Un suflet neiubit de toti cel inconjoara
O frunza, un copac
Un el si o ea iubiti fara iubire
O frunza, un copac
Mai simte vantul-n fata fara chip
O frunza, un copac
Mai cheama o mangaiere prin parul buclat
O frunza, un copac
Mai dai doar o clipa de placere
O frunza, un copac
Mai simte doar o-data o dragoste curata
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
Încă o dată...
Astăzi am condus-o pe cea care te iubea
Pe ultimul nostru drum
Luminat de felinare,ce slabe lumini…
Am condus-o in gară ca apoi
Cu ochii înlăcrimați i-am spus
Întoarce-ți obrazul și fii gata,
Viața o să-ți arate câte s-au întamplat
În timp ce tu visai la el,iar el…la cer.
Cu glasul tremurat și ochii înlăcrimați
A urcat în trenul 04, linia 3,
Cu șireturile desfăcute a pășit
Și odata cu ea a fugit și iubirea…
Împiedicată iubire,de tine învinsă
În a noastră luptă continuă!
Iar eu, eu încă am ramas în gară
Eu încă o aștept să se întoarcă,
Pe cea cu inima de sticlă și ochii pierduți,
Pe fata ce a avut curajul să lase trecutul in urmă
Aruncându-se în valurile iubirii,
Tumultuoase ca un trecut pierdut.
Oglinda infinitului amor
Tu ești alpha..
Eu tot alpha sunt..
Două începuturi
Două lumi străine
Și un infinit...
În paralel atâtea lumi,
Atâtea litere, ne-am
Întâlnit...
Tu ești oglindă..
Eu tot oglindă sunt
Și-un infinit noi reflectăm...
Tu ești omega..
Eu tot omega sunt -
În oglindă un infinit
De începuturi și sfârșit...
Dincolo noi ne-am întâlnit..
Noi suntem Alpha
Și lumi și vieți am
Străbătut cu fiecare literă...
Se apropie un sfârșit:
În oglinda marelui
Omega răsturnat
Universul-n cerc străpuns
De noi - apoi nimic...
Tu ești alpha..
Eu tor alpha sunt..
Începuturi noi în
Oglinda vechiului sfârșit!
Other poems by the author
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.