Doare

El stă ca un stejar sub vânturi grele,

cu scoarța rece, fără glas,

dar seva lui poartă printre stele

ecoul unui vechi popas.

A vrut să taie dintr-o dată

rădăcinile ce-l țineau,

dar orice rană-n trunchi se-arată,

și foile șoptit oftau.

Căci pomul care-și neagă seva

și vrea să creadă că-i uscat,

tot în pământ își lasă cheia-

și n-are unde alt loc stat.

Te-aș fi iubit cum vântul plânge

În nopți cu lună fără somn,

Cum dorul vechi în piept se frânge

Când bate-n tâmple ca un domn.

Te-aș fi iubit ca-n basme, sfântă,

Cu flori de mac și vis curat,

Dar lumea noastră prea măruntă

Ne-a stins iubirea-ntr-un păcat.

Te-aș fi iubit pe căi de seară,

Prin ploi de toamnă fără rost,

Dar ai plecat, iubirea moare—

Și-mi ești străină cum mi-ai fost.

Și totuși, umbrele din mine

Îți mai șoptesc un gând târziu...

Te-aș fi iubit... dar nu știu cine

Ne-a blestemat să nu mai fiu.

O singura intamplare

E de ajuns să mă omoare.

Tu când ai acționat

Oare ai gândit defapt?

 Te-ai gândit ca îmi faci rău 

Și inima mi-o străpungi? 

A meritat oare ea

Tot ce voiam eu deja?

A meritat furtuna de amintiri

Și visuri zdrobite?

Spune-mi, a meritat ea toate astea?

De ce ai ales-o pe ea 

Și nu pe mine?

Ce are ea in plus fata de mine?

Când minutele se scurg pe ceas

Ești motivul la care ma gandesc iar

Zilele nu mai sunt senine

Iar stelele parcă

Au început sa nu mai strălucească

De când nu mai esti aici

Cu mine.

Ce să fac când tu nu ești? 

Să mă săruți, să mă iubești? 

Și doar dorurile-mi sunt 

Ce mi au rămas, un jurământ. 

Ai fost doar un străin frumos 

Ce mi a întors viața pe dos, 

Doar un înger efemer 

Ce m a lăsat într-un infern. 

Din rai în iad m-ai aruncat 

De la extaz la agonie, 

M-ai preschimbat și ai plecat 

Și m ai lăsat în nebunie. 

Dar ce dăruiești asta primești 

E doar o vorbă, una bună 

Ceea ce faci asta și ești 

Și karma se răzbună...

Omagiu lui Mihai Eminescu

Mihai, luceafăr peste veacuri, stins,

Tu ne-ai lăsat un dor adânc, aprins.

Cu versul tău, în suflet ne-ai pătruns,

Și limba dulce-n slove ai ascuns.

Pe codri falnici i-ai făcut să plângă,

Pe ape line dorul să le-nfrângă.

Iar stelele, cu farmecul tău viu,

S-au prins în horă-n cerul azuriu.

Din „Teiul sfânt” se scurge nemurirea,

Și-n fiecare vers vibrează firea.

Ai pus în cuvinte un neam întreg,

Ești farul ce călăuzește-un legământ vechi.

Astăzi, Mihai, îți închinăm cuvânt,

Cu gând curat și suflet legământ.

Ești steaua noastră-n zarea infinită,

Purtând mereu lumina ta vrăjită.

În umbre lungi de tristețe, ne despărțim,

Cu lacrimi reci și suflete stinghere,

În inimi pustii, ne simțim străini,

Iubirea noastră devine doar amintire.

Răsăritul soarelui nu ne aduce alinare,

Ci doar umbre nesfârșite de regrete,

Înserarea aduce doar mai multă durere,

Când inimile noastre se despart cu greutate.

Pășim pe cărări separate, pierduți în timp,

Cuvintele noastre rămân fără ecou, fără glas..

În tăcerea nopții, simțim golul imens,

Despărțirea ne arde, ne lasă fără basm.

Cu sufletele sfâșiate și vise spulberate,

Ne privim în ochi ca doi străini pe pământ,

În poiana vieții, iubirea noastră a murit,

În rime triste, despărțirea ne lasă plângând.

Mă gândesc atâta oară, la tine

Deși, in realitate, trei cuvinte îs prea puține,

Din cap să-mi ieși, tu nu ai vrut

Cinci ori ca la început.

Recunosc , realitatea m-a străpuns

Par o fată ce nu are nimic de ascuns,

Mi-ai ieșit din cap, dar mi s-a părut

Cinci ori ca la început .

Tu, un băiat înalt, dar nu aș fi crezut ,

Că m-ar fi atras vreodată , deci am tăcut .

Iar după luni- împreuna ce le-am petrecut ,

Cinci ori ca la început.

Te ignoram, interes alături căutam

Cu tot sufletul , dar firul l-am pierdut,

“De ce el?” mă întrebam , mă tot pierdeam

Cinci ori ca la început.

Să fi fost ochii cei blânzi,

Ori zâmbetul atât de încrezut ?

Te-am uitat, dar tot mi-ai apărut

Cinci ori ca la încăput.

Ești libertin, nu cauți nimic în serios

Altele fug, uneori pare chiar grețos .

Iar eu stau, uitându-mă dintr-un colț tăcut

Cinci ori ca la început.

Mi-e frică să recunosc, nici prietenelor, nici ție,

Uneori mi-e rușine s-o fac și pentru sine.

Dar nu pot schimba nimic din trecut

Cinci ori ca la început.

Și iată-mă acum, in speranța ca totul se va schimba

Caci știu, niciodată nu voi primi atenția ta…

Încerc și eu sa pun un punct,

Cinci ori ca la început.

Mă gândesc atâta oară, la tine

Deși, in realitate, trei cuvinte îs prea puține,

Din cap să-mi ieși, tu nu ai vrut

Cinci ori ca la început.

Recunosc , realitatea m-a străpuns

Par o fată ce nu are nimic de ascuns,

Mi-ai ieșit din cap, dar mi s-a părut

Cinci ori ca la început .

Tu, un băiat înalt, dar nu aș fi crezut ,

Că m-ar fi atras vreodată , deci am tăcut .

Iar după luni- împreuna ce le-am petrecut ,

Cinci ori ca la început.

Te ignoram, interes alături căutam

Cu tot sufletul , dar firul l-am pierdut,

“De ce el?” mă întrebam , mă tot pierdeam

Cinci ori ca la început.

Să fi fost ochii cei blânzi,

Ori zâmbetul atât de încrezut ?

Te-am uitat, dar tot mi-ai apărut

Cinci ori ca la încăput.

Ești libertin, nu cauți nimic în serios

Altele fug, uneori pare chiar grețos .

Iar eu stau, uitându-mă dintr-un colț tăcut

Cinci ori ca la început.

Mi-e frică să recunosc, nici prietenelor, nici ție,

Uneori mi-e rușine s-o fac și pentru sine.

Dar nu pot schimba nimic din trecut

Cinci ori ca la început.

Și iată-mă acum, in speranța ca totul se va schimba

Caci știu, niciodată nu voi primi atenția ta…

Încerc și eu sa pun un punct,

Cinci ori ca la început.

Mă gândesc atâta oară, la tine

Deși, in realitate, trei cuvinte îs prea puține,

Din cap să-mi ieși, tu nu ai vrut

Cinci ori ca la început.

Recunosc , realitatea m-a străpuns

Par o fată ce nu are nimic de ascuns,

Mi-ai ieșit din cap, dar mi s-a părut

Cinci ori ca la început .

Tu, un băiat înalt, dar nu aș fi crezut ,

Că m-ar fi atras vreodată , deci am tăcut .

Iar după luni- împreuna ce le-am petrecut ,

Cinci ori ca la început.

Te ignoram, interes alături căutam

Cu tot sufletul , dar firul l-am pierdut,

“De ce el?” mă întrebam , mă tot pierdeam

Cinci ori ca la început.

Să fi fost ochii cei blânzi,

Ori zâmbetul atât de încrezut ?

Te-am uitat, dar tot mi-ai apărut

Cinci ori ca la încăput.

Ești libertin, nu cauți nimic în serios

Altele fug, uneori pare chiar grețos .

Iar eu stau, uitându-mă dintr-un colț tăcut

Cinci ori ca la început.

Mi-e frică să recunosc, nici prietenelor, nici ție,

Uneori mi-e rușine s-o fac și pentru sine.

Dar nu pot schimba nimic din trecut

Cinci ori ca la început.

Și iată-mă acum, in speranța ca totul se va schimba

Caci știu, niciodată nu voi primi atenția ta…

Încerc și eu sa pun un punct,

Cinci ori ca la început.

Mă gândesc atâta oară, la tine

Deși, in realitate, trei cuvinte îs prea puține,

Din cap să-mi ieși, tu nu ai vrut

Cinci ori ca la început.

Recunosc , realitatea m-a străpuns

Par o fată ce nu are nimic de ascuns,

Mi-ai ieșit din cap, dar mi s-a părut

Cinci ori ca la început .

Tu, un băiat înalt, dar nu aș fi crezut ,

Că m-ar fi atras vreodată , deci am tăcut .

Iar după luni- împreuna ce le-am petrecut ,

Cinci ori ca la început.

Te ignoram, interes alături căutam

Cu tot sufletul , dar firul l-am pierdut,

“De ce el?” mă întrebam , mă tot pierdeam

Cinci ori ca la început.

Să fi fost ochii cei blânzi,

Ori zâmbetul atât de încrezut ?

Te-am uitat, dar tot mi-ai apărut

Cinci ori ca la încăput.

Ești libertin, nu cauți nimic în serios

Altele fug, uneori pare chiar grețos .

Iar eu stau, uitându-mă dintr-un colț tăcut

Cinci ori ca la început.

Mi-e frică să recunosc, nici prietenelor, nici ție,

Uneori mi-e rușine s-o fac și pentru sine.

Dar nu pot schimba nimic din trecut

Cinci ori ca la început.

Și iată-mă acum, in speranța ca totul se va schimba

Caci știu, niciodată nu voi primi atenția ta…

Încerc și eu sa pun un punct,

Cinci ori ca la început.