Astenie
E o primăvară veșnică în tine,
Iar sânii-ți înfloresc în fiecare zi,
Mă țin de pleoape să te văd mai bine,
De le închid mi-e teamă c-oi orbi.
Pe loc te-aș desfrunzi de toate,
Arându-te cu plugul pe pulpele de gheaţă,
Iar ochii prin noroaie să-mi înoate,
Vâslind din gene până dimineață.
Săruturi grele aș arunca din ram în ram,
Să-mi înflorească ochiul dinspre tine,
Și ți-aș zidi chiar azi pe coapse-un geam,
La care-oi pune vitralii albe și cortine.
M-aș furișa tiptil pe sub pământul ud,
Să încolţesc pe pielea-ţi albă de satin,
Să mă adap setos din sânu-ţi crud,
Şi-n primăvara ta, astenic să leşin.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 8 февраля
Added in favorites: 2
Views: 406
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Zâmbesc
Poem: O lumină în noapte
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Poem: Ruga nopții
Poem: Beatitudinea durerii
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Poem: Stresuri
Poem: Oare!
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani