Author Marie Dore
Total
1 creationsRandom creations :)
Iubirea-unește!
Iubirea, lasă în urmă arome, ce unește,
Pământul, locul în care trăim înflorește,
Durerea, de curge cu lacrimi,ne frământă,
Cu răul venit de nicăieri, ne luăm la trântă.
Iubirea, pentru familie și țară
E sacrificiul voluntar, din scurta viață,
Ea arde în suflet, ca zilele toride de vară,
Deși o vrem trainică, nu firavă ca ața.
Iubirea trăită, vibrează și lasă urme adânci
In inimă, rămâne un ecou, ce nu te fase să plângi
Iubirea, oricare ar fi ea, deschide uși și lăcate,
Iubirea, nu se uită, nici dincolo de moarte !!!!
Durere
Eu nu mai pot respira.
Tu stai țeapăn, cu mâna la ceafă, și te uiți fix la mine,
cu ochii aia verzi...
îmi recunoști zbuciumul, urletul, durerea și topirea,
apoi, îmi vezi corpul ghemuit în fața patului tău și auzi scrâșnetul dinților mei frumoși ... și albi.
Închid, pentru o clipă, ochii.
Iar mintea îmi spune că, da, în starea în care ești, chiar este posibil, cu adevărat, să nu înțelegi ceea ce îți spun.
Dar oare cum era atunci când puteai, prea bine, să-mi înțelegi zbuciumul, urletul, durerea și topirea? Cum era?
era ... era exact la fel ca acum
și atunci, te uitai fix la mine
cu ochii aia verzi ...
și îmi spuneai că exagerez.
Acum nu-mi mai spui asta
zici doar, că tu ești un om bun.
Mă sprijin de patul tău, mă adun de pe jos,
și trag o gură de aer în piept...
nu pot să mor acum,
pentru că eu, EU nu am trăit...
Mi se face frig, tremur și mă revolt,
durerea îmi sfâșie sufletul și îmi otrăvește mintea ...
însă nu mai vreau să-ți vorbesc
de teamă să nu să exagerez.
Așadar, o să-i spun universului că:
Aș vrea ca sufletul tău să nu aibă liniște nicicând,
oriunde ar merge, în viața asta și în cea de apoi...
Nici al meu suflet n-a avut, în viața asta.
Aș vrea să simți durerea de a-ți fi omorâți copiii,
să fii martor la asta, să-ți tremure picioarele de frică dar să nu te poți împotrivi...
La fel mi-au tremurat și mie coapsele, când tu, cu bună știință, i-ai omorât pe ai mei.
Aș vrea să te zbuciumi, să urli, să te doară și să te topești,
dar să nu ai lacrimi să-ți poți plânge durerea,
Apoi, as vrea să te revolți la gândul că erau doar niște copii, fără vină ...
Și, în final, aș vrea să ai dreptate.
La fel ca întotdeauna.
Drumuri de Dor
Plecăm departe, lăsând în urmă plaiul,
Dealuri tăcute, părinți la geam privesc,
Cu dor în suflet ne uităm graiul,
În țări străine speranțe ne clădesc.
Moldova, mă întorc la tine-n zori,
Cu pași pe drum bătut,
Părinții ne așteaptă, cu ochii plini de dor,
În inimă purtăm pământul cel tăcut.
În ochii lor, iubirea stă cuminte,
Când trenul trece, plecăm în depărtări,
Ne cheamă dealuri, păduri ce-s fără minte,
Întoarce-te, măcar în vis, când cazi în zări.
Pământul nostru plânge că-i uitat,
Fântâni ce s-au uscat în așteptare,
Moldova-i tot acasă, neschimbat,
Dar noi plecăm, cu visuri în schimbare.
Pentru a nu înnebuni
Când va veni târzia toamnă,
Iar după, friguroasa iarnă,
Și când verdeața va s-adoarmă,
Iar gerul o să se aștearnă,
Când va rămâne numai vântul
Care să-mi cânte vorbe blânde
La vară mă va duce gândul
Prin lacrimile tremurânde.
Atunci mi-voi aminti de soare,
Cum am șoptit în râu dorințe,
Și de cununile-npletite,
Care-mi lăsau în păr semințe.,
Cum dănțuisem în pădure...
Sper c-oi avea atunci putere,
Sper ca-n acele zile sure
Să am un strop de mângâiere.
Secretul iubirii
Există secretul iubirii,
Exista iubire,
Așa cum există secretul privirii...
Când ochii privesc ce-i ascuns..
Secretul apare și-n vise,
Are glas de chitară
Sau cântă duios sau promite
Amorul ascuns sau cerul cu îngerii săi..
Iubito,tu ești secretul cel mare,
Harul coboară la mine,
Ochii închiși se deschid lesne
Mintea incepe a pricepe,
Iubirea vorbește prea dulce
Mesaje criptate greu înțelese
Erau mute și surde,
De tine erau scrise,
Astăzi citite de noi doi,
Secretul iubirii dispare
Există iubire fără secrete,
Cu siguranță e vorba de noi!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dulcele cămin
Tristețea mă apasă
În depărtările de acasă,
Mă simt clandestină
Smulsă de la rădăcină.
Molipsită de dor
Sub cerul incolor,
Bântui in noapte,
Lăcrimez în șoapte..
Timpul ce -a rămas
În ticăit de ceas,
Îl culegeam tacit
Din simțul mocnit.
Îmi zâmbise la fereastră
Ziua cea albastră;
Mă lepăd de străin
Spre dulcele cămin.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
p.o.e.m
Deea
3 September
Mulțumesc
Dor tainic
Vlad VIDA
3 September
poezia asta m-a atins pentru că vorbește despre sentimente prin care mulți dintre noi trecem, dar pe care puțini reușim să le punem în cuvinte atât de...
SĂRUTĂ-MĂ...
edi petecuță
3 September
Cea mai superba poezie pe care am vazut o in ultima vreme!Felicitări👏
Balanța sufletului
Emanuelle
2 September
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 September
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 September
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 September
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 September
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 September
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 August
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 August
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 August
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 August
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 August
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 August
Impecabil scrisă!👏