Selena
Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Rarés Girea 
Data postării: 20 ianuarie
Vizualizări: 70
Poezii din aceiaşi categorie
Top 5 | Vizualizări
Top - Arhivă
