Prima mea învățătoare

Târziu este, copile, plânsul tãu,

Târzii sunt şi pãrerile de rãu!

E prea târziu s-aduci un trandafir

Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

E prea târziu acuma sã mai plângi,

Ferindu-ţi ochii-n palma mâinii stângi!

Cu graiul stins, cu-amar, mâhnit de tot,

Aş plânge-n rând cu tine...sã mai pot.

Nu pot nici sã te-aud, nici sã-ţi rãspund...

Dar toatã viaţa m-ai rãnit profund:

La bal, la reuniuni sau la "boutique"

Când te duceai fãrã sã-mi zici nimic.

Dar... în sfârşit, e grea durerea ta

Şi multã vreme-o vei simţi aşa!

Nu doare lutul biciuit de ploi,

Cât ne dor remuşcãrile din noi!

                          ☆

Tu nu ai timp, cât ai dori sã ai,

Nici rost, nici sentimente şi nici grai!

Când nu ai fost ce-ai fi putut sã fii,

Când toate trec, rãmân lacrimi târzii!...

O frunză cade liniștită,

La a mea fereastră.

E ciudată și ruginită,

Ca și viața noastră.

O frunză se desprinde,

Ușpor de ramul întristat.

Pică și se stinge,

ca și sufletul îndurerat.

O frunză mucegăită,

A trecut în zbor.

Plânge că e zdrobită,

Ca și viața omului trecător.

Suntem răi …

Se aude sufletul cum latră,

Şi inima mârâind,

De sus cad lacrimi de Tată,

Şi serafimi jelind.

Suntem răi ….

Măduva oaselor e stricată,

Şi ochii pierduţi,

De sus cad lacrimi de Tată,

Şi îngeri tăcuţi.

Suntem răi …

Avem zâmbet de piatră,

Şi chipul de fiară,

De sus cad lacrimi de Tată,

Şi sfinţii de ceară.

Ei bine prietene,

Se tot vorbește despre început și sfârșit...

Uitându-se de parcurs sau conținut!

Realitatea este alta!

Nu există nici unul nici altul!

Orice început este continuarea unui sfârșit, iar sfârșitul este îmbrățișat de un alt început!

În această continuă încleștare

Și începutul și sfârșitul se anulează reciproc,

Dând naștere Cercului de Foc,

Clipa eternă prezentă,

Gaură neagră cosmică ce reciclează timpul inexistent!

Așa că bucură-te, ești doar prezent!

(2 februarie 2023.Horia Stănicel -Irepetabila iubire)

arhetipul mielului - să ne hrănim

cu un

neinițiat!

cel ce își strigă răzbunarea pe la colțuri

de lume!

- ah! injustiție, boală

a sudului -

straniu blestem!

(copil al odihnei barbare)

galben dezrădăcinat. -

*

nisip. îmbătrânire. perpendiculară pe existență

*

zbor -

veghe a bolilor, noapte

de noapte.

poate-mi pun o pană,

două,

din pasărea speranței!

va veni vremea

când prietena mea, piatra,

va cânta poema adevărului.

voi fi eu acolo?

*

(când dumnezeul din noi dă mâna cu cel din

afara noastră, omul înfierat - îndulcit naște ființa supremă;)

*

ah, poți tu mai mult? știi tu mai mult?!

Draga jurnalule.... azi iar e frig 

Ploua și afara și în sufletel 

Deși ochii nu pling

Sufletul nu mi-e de oțel...

Draga jurnalule îți scriu din nou...

De ce e asa greu sa trăiești ?!

Cind durerea suna în ecou

Iar totuși tinzi sa supraviețuiești.

Draga jurnalule iar stau în fata ta ...

Nu vreau sa ma mai plâng

Nu-mi mai blestem soarta...

Încerc sa lupt , nu voi renunța !

Primul meu sentiment,

Așteptat cu rafinament,

A reușit și a-ntâlnit

Un vis împlinit,

În care apărui,

Cu ochi albastrui,

De care cinstit

M-am îndrăgostit.

Aproape sau departe

Nimic nu ne desparte,

Devreme sau târziu,

Oricum o să-ți descriu

Cum a prosperat

Dorul disperat

Iar în noaptea ce frumoasă,

Deloc silențioasă,

Voi aștepta cu nerăbdare,

Clipa de valoare,

Din senin să mă ivesc,

Pe tine sa te privesc

Cu tine să tot vorbesc,

Frumos să te privesc,

Și din nou să-ți șoptesc

Cât de mult eu te iubesc…

Să oprim timpul pe loc,

Să-l petrecem cu un joc

Autentici noi fiind

Sentimentul urmărind.

Când soarele va răsări

Luna ne va urmări,

Dragostea va înflori

Și drăguț ne va zâmbi.

22.02.24

Azi e o zi mare,

E o sărbătoare,

Întâi septembrie în prag

Ne întâmpină cu drag.

Profesorii și învățătorii

Ori de câte ori sunt fericiții

Ținându-ne morală,

Sosind din nou la școală…

Reunirea cu colegii,

Trăsnete de artificii,

Ajutor la orice temă,

Ne tot pune în dilemă.

Compusă pe 01.09.2021

Bunicul meu,

Îmi spune mereu:

Să fii cuminte

I-a mea rugăminte.

E atât de duios

Pe cât și de haios!

Spuneam ca n-are dreptate

Dar făceam multe păcate...

Priveam în ochii lui

Fiind așa căprui

Frumoși ca niște zmei

Culeși din flori de tei.

Înțelepciune multă are,

Dar și ani mulți are,

Iar eu, precum o floare,

Mă uit la mândru' Soare!

Compusă pe 22.07.2021

Nicicând nu am crezut

C-aș fi în stare să iubesc,

Dar acum că am văzut

Pot liber să vorbesc.

Chiar nu știu de-nțelegea,

Dar cu mult mă ajuta,

Mistic stând în fața mea

Arta vieții-mi prezenta.

La-nceput nu-nțelegeam,

Că era el diferit,

Dar cu timpul percepeam,

Că s-ar fi îndrăgostit.

O luasem ca un joc

Știind că n-am mare noroc,

Dar încet el a cedat

Fără să-mi fi explicat.

Timpul trece făr' să spună stop

Dar amintirile rămân în loc;

Am înțeles ca făr’ de el, eu nu mai pot

Și-am decis să nu mai joc.

Prima dată, m-am îndrăgostit

Fără să mai fi gândit,

Straniu c-asta s-a-ntâmplat

Într-un ritm așa ciudat.

El e ultima și unica ființă pe care o voi iubi!

Mi-a dat înțelesul de a mai zâmbi,

Arătându-mi fericirea adevărată

Ce nicicând nu poate fi uitată.

24.05.24

O ploaie îngâmfată,

E mereu îmfumurată.

O ființă orgolioasă

E mereu pretențioasă.

Puternicul accent

De cuvânt inocent,

Mereu impertinent

Memorat e permanent.

Un sunet minunat

Cu gluma s-a-mpăcat,

La putere a urcat

Dar a ofensat.

Frumos a triumfat

La modul repetat

Ideea de glumit

Un factor anumit.

O atenție sporită

E-n mod clar, una lovită,

De-ntuneric istovită,

Poate fi una-ngrădită.

Sus, pe-o orbită,

Privirea-i țintită,

Iar o voce ascuțită

Pare a fi una auzită.

Pe cerul nocturn

Vazut-ai un turn,

Cu stele-nflăcărate

Pașii să-ți arate.

Păsări zburătoare

Cu aripi și cu motoare,

Precum stele căzătoare

Așteptai nerăbdătoare.

Accentul pe cuvinte,

Bine-nfăptuite,

Cu o mica rugăminte

Să te reprezinte.

Așteptarea-i așteptare,

Într-o urmă de splendoare

Ce stă prin căutare

Făr’ pas de limitare...

09.05.24

Într-o lume crudă,

Inundată-n fraudă

Nedreptatea-n care șovăim

Noi, cu visul la pace trăim!

Era jale și amar,

Peste tot un ilitary,

Evrei exterminați,

Umiliți și condamnați…

După groaza trăită,

De nemți pricinuită

Azi, o nouă, speranță

De viitor ne agață.

Compusă pe 27.01.2022