3  

Nu pleca

Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,

Nu din factori ce nu se observă,

Drumu-n viitor e atât de palid,

Nimic prosper nu mai conservă.

 

Am încercat pe toate să le fac,

Dar de la tine doar cuvinte am văzut...

Spui că pot să trec cu tine peste lac,

Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.

 

De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,

Cred că m-aș lua peste picior doar...

Cum am ajuns la așa un conținut,

În care sfârșitul e simțit atât de amar?

 

Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.

Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,

Scuze că n-am renunțat mai de demult.

Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...

 

Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,

E firesc unul să piardă și să plângă fără sens

Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...

De ce doar mai eu cred totul în contrasens?

 

Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit

Farmecul naturii încet încet dispare

Devreme ce acum totu-n jur a ruginit

Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...

14.11.24


Categoria: Poezii de despărţire

Toate poeziile autorului: Ababii Faina poezii.online Nu pleca

Data postării: 16 noiembrie 2024

Adăugat la favorite: 1

Vizualizări: 490

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Singuri în doi

Curge izvor de neputință 

din mine, din noi amândoi 

căci am rămas fără căință 

suntem orgolioși și goi.

 

Curge izvor de necredință 

din noi - cei goi și adormiți 

nu mai avem bunăvoință 

suntem mereu nemulțumiți. 

 

Curge izvor de suferință 

din noi - din mine și din tine 

se amestecă c-o umilință 

în mințile noastre cretine. 

 

Curge izvor de neștiință 

din mine - din noi amândoi 

neasumând o consecință 

rămas-am singuri în doi.

 

✍️ Georgiana Calotă 

29 Mai, 2024

Mai mult...

Dorul ce mă mistuie

Mi-e dor de tine, cum mi-e dor de viață,

De zilele în care-mi zâmbeai dimineață,

Când eram totul, și tu, univers,

Iar iubirea noastră scria propriul vers.

 

Erai atât de aproape, la un pas de suflet,

Îți simțeam căldura în fiecare răsuflet,

Ochii tăi îmi luminau întunericul greu,

Și credeam că nici timpul nu ne va rupe mereu.

 

Te iubeam cu o sete ce n-avea sfârșit,

Fiecare clipă lângă tine era un infinit,

Dar acum zâmbetele sunt doar amintiri,

Un ecou ce apasă pe vechi rătăciri.

 

Tu... unde ești? Cu cine zâmbești?

Pe cine strângi acum, cui îi promiți povești?

Eu rămân aici, în umbra trecutului meu,

Sufăr, dar nu știi, și poate nici nu-ți mai e greu.

 

Oare m-ai uitat? Oare ea ți-e destin?

Oare toate jurămintele au fost doar venin?

Tu, ce-mi erai tot, ce-mi erai iubire,

Acum ești un străin ce-mi lasă amărăciune.

 

Mi-e dor de noi, de râsul senin,

De zilele-n care iubirea era un festin,

Dar astăzi plâng, și fericirea-mi lipsește,

Tu ești departe, iar inima-mi tânjește.

 

Cât aș vrea să te întorci, să mă privești,

Să-mi spui că încă în taină mă iubești,

Dar poate sunt doar eu, visând în zadar,

Tu ai plecat, iar eu ard într-un jar.

 

Sufăr, iubesc, dar cui să mai spun?

Când drumul spre tine pare acum nebun.

Mi-e dor, și dorul acesta mă sfâșie încet,

Iar tu... poate nici măcar nu-ți amintești ce-am avut, complet.

 

 

Mai mult...

pentru el

Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.

Numai simt durerea,s o fi dus oare?

Imi pun acum un semn de întrebare.

Îmi lipsesc amintirile cu noi,

dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.

Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,

Inima mi o făcusei de rahat.

Dar acum dragule revanșa imi iau,

caci durere numai simt deși vreau.

Mai mult...

Înger printre stele

Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat

Păsările și animale căci tu le iubeai

Erai omul cel perfect puțin păcătos 

Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat 

Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat 

Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal 

Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer 

Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu 

Cu lacrimă in ochii privesc cerul 

Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni 

Atât de mult pe Dumnezeu 

Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai 

De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea 

Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi 

Mai mult...

Nu măsori iubirea-n umbre

Am dat tot ce eram, până la os,

Frumusețe sculptată, suflet frumos,

Cuvinte dulci, picturi, cântece line,

M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.

 

Cu ochii tăi de copil rătăcit,

Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.

Pe câmpul durerii, alergai fără scop,

Oricât te țineam, tot simțeai un gol.

 

Eu știu, am răni, dar nu trădez,

Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.

Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,

Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.

 

Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,

Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.

Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,

Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.

 

Acum mă ridic, din cioburi ce dor,

Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.

Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,

Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.

 

 

Mai mult...

Au dispărut

Au dispărut de atunci,

Amintirile din copilărie.

Au ars toate amintirile,

În focul foarte fierbinte,

Iar copii plângând,

își mai aduc aminte.

Timpuri bune au mai fost,

Când copii noi mai eram.

Dar,a dispărut tot.

Și nimic n-a mai rămas.

Poate ne vom aduce aminte

De acelea frumoase clipe.

Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,

Timpurile celea bune,

Dar din păcate nu le m-ai întorci.

În foc toate au ars.

 

Autor  Alina Zamurca 🤍 

Mai mult...

Singuri în doi

Curge izvor de neputință 

din mine, din noi amândoi 

căci am rămas fără căință 

suntem orgolioși și goi.

 

Curge izvor de necredință 

din noi - cei goi și adormiți 

nu mai avem bunăvoință 

suntem mereu nemulțumiți. 

 

Curge izvor de suferință 

din noi - din mine și din tine 

se amestecă c-o umilință 

în mințile noastre cretine. 

 

Curge izvor de neștiință 

din mine - din noi amândoi 

neasumând o consecință 

rămas-am singuri în doi.

 

✍️ Georgiana Calotă 

29 Mai, 2024

Mai mult...

Dorul ce mă mistuie

Mi-e dor de tine, cum mi-e dor de viață,

De zilele în care-mi zâmbeai dimineață,

Când eram totul, și tu, univers,

Iar iubirea noastră scria propriul vers.

 

Erai atât de aproape, la un pas de suflet,

Îți simțeam căldura în fiecare răsuflet,

Ochii tăi îmi luminau întunericul greu,

Și credeam că nici timpul nu ne va rupe mereu.

 

Te iubeam cu o sete ce n-avea sfârșit,

Fiecare clipă lângă tine era un infinit,

Dar acum zâmbetele sunt doar amintiri,

Un ecou ce apasă pe vechi rătăciri.

 

Tu... unde ești? Cu cine zâmbești?

Pe cine strângi acum, cui îi promiți povești?

Eu rămân aici, în umbra trecutului meu,

Sufăr, dar nu știi, și poate nici nu-ți mai e greu.

 

Oare m-ai uitat? Oare ea ți-e destin?

Oare toate jurămintele au fost doar venin?

Tu, ce-mi erai tot, ce-mi erai iubire,

Acum ești un străin ce-mi lasă amărăciune.

 

Mi-e dor de noi, de râsul senin,

De zilele-n care iubirea era un festin,

Dar astăzi plâng, și fericirea-mi lipsește,

Tu ești departe, iar inima-mi tânjește.

 

Cât aș vrea să te întorci, să mă privești,

Să-mi spui că încă în taină mă iubești,

Dar poate sunt doar eu, visând în zadar,

Tu ai plecat, iar eu ard într-un jar.

 

Sufăr, iubesc, dar cui să mai spun?

Când drumul spre tine pare acum nebun.

Mi-e dor, și dorul acesta mă sfâșie încet,

Iar tu... poate nici măcar nu-ți amintești ce-am avut, complet.

 

 

Mai mult...

pentru el

Ma doare atât de tare,când nici măcar nu ma doare.

Numai simt durerea,s o fi dus oare?

Imi pun acum un semn de întrebare.

Îmi lipsesc amintirile cu noi,

dar nu ma doare ca nu pot da înapoi.

Am suferit atât de mult și nu ți a pasat,

Inima mi o făcusei de rahat.

Dar acum dragule revanșa imi iau,

caci durere numai simt deși vreau.

Mai mult...

Înger printre stele

Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat

Păsările și animale căci tu le iubeai

Erai omul cel perfect puțin păcătos 

Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat 

Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat 

Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal 

Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer 

Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu 

Cu lacrimă in ochii privesc cerul 

Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni 

Atât de mult pe Dumnezeu 

Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai 

De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea 

Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi 

Mai mult...

Nu măsori iubirea-n umbre

Am dat tot ce eram, până la os,

Frumusețe sculptată, suflet frumos,

Cuvinte dulci, picturi, cântece line,

M-am dat pe mine... și tot n-a fost bine.

 

Cu ochii tăi de copil rătăcit,

Căutai iubire, dar n-ai știut să fii iubit.

Pe câmpul durerii, alergai fără scop,

Oricât te țineam, tot simțeai un gol.

 

Eu știu, am răni, dar nu trădez,

Pe un singur drum merg, nu mă pierd în păduri de zăpez’.

Dar tu? Răspândeai iubirea în bucăți,

Nu din lipsă de drag, ci din frică de-a te arăta întreg, vreodată, în fața altei vieți.

 

Sunt mai mult decât forme, sunt mai mult decât artă,

Sunt o femeie ce-și dăruiește inima toată.

Dar tu? Nu ai oglindă, nu știi ce cauți,

Îți umpli golul cu iluzii... cu ochi căprui și pași falși.

 

Acum mă ridic, din cioburi ce dor,

Nu-s mai puțin valoroasă, doar pentru că tu nu vezi flori.

Tu rămâi cu umbra ce nu te va sătura,

Eu rămân cu mine – femeia ce știe să stea.

 

 

Mai mult...

Au dispărut

Au dispărut de atunci,

Amintirile din copilărie.

Au ars toate amintirile,

În focul foarte fierbinte,

Iar copii plângând,

își mai aduc aminte.

Timpuri bune au mai fost,

Când copii noi mai eram.

Dar,a dispărut tot.

Și nimic n-a mai rămas.

Poate ne vom aduce aminte

De acelea frumoase clipe.

Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,

Timpurile celea bune,

Dar din păcate nu le m-ai întorci.

În foc toate au ars.

 

Autor  Alina Zamurca 🤍 

Mai mult...
prev
next

Alte poezii ale autorului

Aș vrea...

AșAș vrea să sar distanţa 

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța 

Ce ar sta după cortine.

 

Aș vrea-n secunda următoare 

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

 

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd 

Fiind dorul meu dispus.

 

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

 

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

 

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

 

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate, 

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

 

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți să ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Mai mult...

Moldova

Baștina e un loc sacru

Creat făr' de masacru,

De ai noștri străbuni 

Muncind in rugăciuni.

 

O țară cu păsări, flori

Și cu adânci fiori,

C-un soare strucind

Și cu oameni zâmbind. 

 

Oameni muncitori 

Cu multă bunătate,

Lucrând în sudori

Cu pace și dreptate.

31.08.2021

Mai mult...

Profesorii mei cei dragi

Profesorii mei cei dragi,

Învățați ca niște magi!

Cei mai scumpi îmi sunteți

Prin ceea ce-mi spuneți!

 

Azi e prilej de sărbătoare

Pentru voi - zi de onoare,

Mereu fiind muncitoare

Cu efecte de valoare.

 

A noua, a cincea sau a șasea lună 

E salutul ce ne-adună,

Primul ultim sunet de alună 

Viitorul ni-l compună!

05.10.2021

Mai mult...

O rază de lumină

O rază de lumină, 

Călătorind fină,

Străbătuse cu doctrină

Întunericul din mină.

 

Tot așa, bătut a fost,

Fără nici un cost,

Întunericul lipsit de rost

Lăsat făr' adăpost.

  

Trece pe la judecată

Și inima întunecată,

Ce s-a lăsat vindecată 

De lumina cea marcată.

12.05.24

Mai mult...

Doar pe Tine Te Iubesc

Atât cât mai zâmbesc

Doar pe tine te iubesc,

Lângă tine-aș înflori 

Și mereu te-aș tot iubi.

 

Inima, tare-mi mai bate,

Gândul, la tine străbate,

O clipă-n urmă ne-am văzut 

Dar, dorul, n-a mai dispărut .

 

Timpul, de-aș putea opri,

Doar pe tine te-aș privi,

Ți-aș mai spune un te iubesc

Peste infinitul cel firesc.

21.09.24

Mai mult...

Bunicul meu

Bunicul meu, 

Îmi spune mereu:

Să fii cuminte 

I-a mea rugăminte 

 

E atât de duios

Pe cât și de haios!

Spuneam ca n-are dreptate 

Dar făceam multe păcate...

 

Priveam în ochii lui

Fiind așa căprui

Frumoși ca niște zmei 

Culeși din flori de tei.

 

Înțelepciune multă are,

Dar și ani mulți are,

Iar eu, precum o floare,

Mă uit la mândru' Soare!

22.07.2021

Mai mult...

Aș vrea...

AșAș vrea să sar distanţa 

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța 

Ce ar sta după cortine.

 

Aș vrea-n secunda următoare 

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

 

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd 

Fiind dorul meu dispus.

 

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

 

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

 

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

 

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate, 

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

 

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți să ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Mai mult...

Moldova

Baștina e un loc sacru

Creat făr' de masacru,

De ai noștri străbuni 

Muncind in rugăciuni.

 

O țară cu păsări, flori

Și cu adânci fiori,

C-un soare strucind

Și cu oameni zâmbind. 

 

Oameni muncitori 

Cu multă bunătate,

Lucrând în sudori

Cu pace și dreptate.

31.08.2021

Mai mult...

Profesorii mei cei dragi

Profesorii mei cei dragi,

Învățați ca niște magi!

Cei mai scumpi îmi sunteți

Prin ceea ce-mi spuneți!

 

Azi e prilej de sărbătoare

Pentru voi - zi de onoare,

Mereu fiind muncitoare

Cu efecte de valoare.

 

A noua, a cincea sau a șasea lună 

E salutul ce ne-adună,

Primul ultim sunet de alună 

Viitorul ni-l compună!

05.10.2021

Mai mult...

O rază de lumină

O rază de lumină, 

Călătorind fină,

Străbătuse cu doctrină

Întunericul din mină.

 

Tot așa, bătut a fost,

Fără nici un cost,

Întunericul lipsit de rost

Lăsat făr' adăpost.

  

Trece pe la judecată

Și inima întunecată,

Ce s-a lăsat vindecată 

De lumina cea marcată.

12.05.24

Mai mult...

Doar pe Tine Te Iubesc

Atât cât mai zâmbesc

Doar pe tine te iubesc,

Lângă tine-aș înflori 

Și mereu te-aș tot iubi.

 

Inima, tare-mi mai bate,

Gândul, la tine străbate,

O clipă-n urmă ne-am văzut 

Dar, dorul, n-a mai dispărut .

 

Timpul, de-aș putea opri,

Doar pe tine te-aș privi,

Ți-aș mai spune un te iubesc

Peste infinitul cel firesc.

21.09.24

Mai mult...

Bunicul meu

Bunicul meu, 

Îmi spune mereu:

Să fii cuminte 

I-a mea rugăminte 

 

E atât de duios

Pe cât și de haios!

Spuneam ca n-are dreptate 

Dar făceam multe păcate...

 

Priveam în ochii lui

Fiind așa căprui

Frumoși ca niște zmei 

Culeși din flori de tei.

 

Înțelepciune multă are,

Dar și ani mulți are,

Iar eu, precum o floare,

Mă uit la mândru' Soare!

22.07.2021

Mai mult...
prev
next