Pleacă

O lacrimă curge

Pe obrazul meu,

Sper ca curând 

Să te scot din sufletul meu.

 

Ai stat prea mult

Și m -ai rănit mereu,

Nu vreau să te mai am

Asupra sufletului meu.

 

Pleacă și nu te întoarce

Și ia amarul meu,

Ca să-ți aduci aminte 

Cum am suferit și eu.


Categoria: Poezii de despărţire

Toate poeziile autorului: Tiffany Newman poezii.online Pleacă

Data postării: 21 noiembrie 2023

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1139

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Aduți aminte

Îți aduci aminte oare

Cum soarele răsare,

Sau cum păsările cântă

Apropiindu-se de lună. 

 

Sau cum apa curge lin,

Până apăruse vântul

Ce cu un vuiet alăturându-se,

Încet, încet

 

Numai că lipsește,

A ta alinare,

A dispărut în neant

A ta iubire oare? 

 

Ma îngrijorez mereu

Neștiind ce să mai fac

Știind că nimic

Nu îți este pe plac 

 

Plimbările noastre 

Sau rărit și ele

Acum te văd doar prin telenovele

Te regăsesc în tot

Și nu vreau să te pierd

Vreau să vii înapoi,

Și să te văd iar.

Iubindune la fel

Cu o iubire pură

Neschimbând nimic

În a ta natură. 

Mai mult...

Orce sar întâmpla

Ține-mă strâns în brațe

Si nu-mi da drumul

Orce ar fi.

 

Căci fără tine sunt pierdută

Și sufletul meu va muri.

 

Iubește-mă cu o iubire pură

Așa cum și eu te iubesc

Știind că o să-ți fiu aproape

Și nu o să te părăsesc.

 

Dă-mi inima ta 

Să am grijă de ea

Promit că niciodată

Nu o voi strica

Indiferent de ce s-ar întâmpla.

Mai mult...

Iubirea noastră

Stai liniștit 

Suflet pur,

Și nu te mai îngrijora,

Lângă tine stă iubirea ta.

Dăruiește-mi inima

Știind că o s-o păstrez,

Și nicidecum nu o s-o mai pierzi,

Vei trăii în veci în inima mea

Pentru că pe tine nu te voi uita

Voi fi parte mereu 

Din inima ta

E un lanț gros 

Ce nu se va dezlega,

Iubirea noastră este pură

La fel ca sufletul tău

Un lac lin de apă,

Unde luna reflectă printre nori.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Drog

Ai început să mă iubești
cum nimeni nu putea s-o facă mai bine.
M-ai pus pe un piedestal,
mi-ai dăruit coroana
cu care mă mândream.

 

Am început să te iubesc
cum nimeni nu putea s-o facă mai bine.
Te-am pus în inima mea,
ți-am oferit totul.

 

Ai pierit, te-ai ofilit, ai căzut
cum cad frunzele din copacii verzi,
toamna,
pierzându-se prin tălpile murdare
ale pantofilor necunoscuților,
așteptând să cadă stropi de ploaie,
singuratice.

 

Ai menționat drogurile.

 

Droguri? tu ai fost drogul meu,
pe care-l doream, îl căutam
în fiecare zi și noapte,
când simțeam că înnebunesc.
Erai drogul de care nu mă puteam îndepărta,

de care aveam nevoie constant.


Dar tu mi-ai inițiat pașii
către un loc sacru,
crezând că mă va salva –
te înșeli.

 

Droguri? tu ai fost drogul meu,
de care încă simt nevoia
să mă ardă, să-mi ardă plămânii,
să ard împreună cu el.
Să-mi lăcrimeze ochii,
până aștern cuvinte de lacrimi
pe fața ta pustie.

 

Drogul meu, pastila mea,


uram să te iubesc,

acum iubesc să te urăsc.

Mai mult...

Carnal și efemer

 

Carne fragedă,

Descântec lin,

Aș vrea să plec

Aș vrea să vin.

 

Du-mă,ia-mă

Lasă-mi demnitatea

Ghem țepos,

Te iubesc,te urăsc.

 

Atinge-mă,

Dă-mi drumul,

Du-mă,ia-mă

Te rog iartă-mă.

 

Lovește-mă

Oprește-te,

Spin ucigaș

Împunge-mă.

 

Îmi plâng ochii

Grav bocet,

Dezgustător,

Te urăsc,te iubesc.

 

Șterge-mă,

Ca pe o pată de cafea,

Iubirea mea

Se va șterge cu buretele.

 

[…]

 

Trup idealizat

Caracter deficitar,

Ochi plini de har

Suflet carnal.

 

Du-mă,ia-mă

Doar lasă-mă,

Sufăr

Pentru al nostru eșuat plan.

Mai mult...

Frigul din mine

Mi-e frig, deși port straturi peste straturi,

De parcă haina ar putea acoperi goluri.

Dar frigul nu-i afară, e-n piept, în gânduri,

În locurile unde cândva erau fluturi.

 

Mă învelesc, dar vântul suflă dinăuntru,

Nu-i ger de iarnă, e ger de suflet.

Căldura-i doar un mit pe care-l uit cu timpul,

Și oricât aș fugi, frigul mă ține-n cuget.

 

Nu tremur de vânt, ci de amintiri,

De oamenii care-au fost, dar nu mai sunt.

De nopțile lungi și zile-n neștire,

De toată căldura ce s-a dus în nimic.

 

Mi-e frig, dar nu de geamuri înghețate,

Mi-e frig de oameni reci și goi.

Mi-e frig de viața asta îngropată-n noapte,

Și nimeni nu știe că tremur și plâng... sub ploi.

 

 

Mai mult...

Merita?

Am depins prea mult,de cine ?

In asta lume cruda ,plina de mahnire

Acum inteleg , nu merita sa cred

Nici macar in propria mea umbra 

Care doar cand e lumina si bine 

Nu ma paraseste ,sta cu mine . 

Dar cand noapte vine....

Raman doar eu,cu mine!

 

Mai mult...

SĂ SIMȚI...

Sa simți durerea neputinței mele
Și lacrimile mele sângerânde...
Când m am făcut doar colb în stele
Și m am împrăștiat în caste strâmbe…


Sa simți puterea neputinței mele
Și sufletu mi rătăcitor...
Când am zburat cât un cocor,
Peste un munte de inele…

Mai mult...

Fara titlu

Mai torn încă un pahar de vin 

Să scap de-al tău venin ,

Să uit prin tot ce-am trecut 

Să nu regret că te-am pierdut.

 

Mă doare pentru că mi-ai făcut rău 

De la început eu n-am fost pe gustul tău,

Pentru că gustul tău a fost amar 

Visul tău pentru mine a fost un coșmar.

 

Nu ne potriveam indiferent ce făceam 

Noi nu căutam fericirea, doar rătăceam 

Din cele mai banale lucruri mereu ne certam 

N-aveam dialog pentru că eu mereu tăceam 

 

Dacă îți spunem de la început tot 

Poate azi n-aș mai avea sufletul mort

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍