Nu!

Sunt momente profunde,
Doar cu ochii închiși fecunde,
Sub pleoape deduse,
Recoltate și aduse
Ca viitoare șisturi
De crâmpeie și piscuri.
 
De ce să fie muntele munte
Și fruntea să fie frunte,
Când le-aș putea ști întrețesute
Pe coama muntelui-frunte?
 
Aș vrea să luminez freatica și drumu-i
Pe sub cortex, dar din izvor dudui,
Căci ceva, în mine, repetat, mereu: “Nu!”

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Nu!

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 31

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Fluturi

Presimt secretul ce stă ascuns

în aripile tale de nepătruns.

Zborul cu viteza unei stele căzătoare

mă face ascuns printre norii călători

Valurile mării ating țărmul

cu puterea aripilor în zbor.

Cascada iubirii,

care nici o tornadă

nu poate să o doboare.

Din fire de apă colorată,

roșu aprins pus pe inima unui Cupidon

ți-am croit destinul,

săgeata iubirii aruncată în marea inimii.

Mai mult...

Icoanei căreia mă rog

Icoană căreia mă rog,
Vecinic ce-mi stai pavăză,
Ce noaptea lucești în pază,
La tine chinul mi-l prorog,
 
Cu tine aduc o rază
În odaia ce mi-o abrog —
Șef de trup și perdea de smog.
Lumi bălăcite-n empfază,
 
Ochi sălbateci, fără stat, goi —
Se-mprăștie-n cazna rea a
Gheenei a lui Patrick trifoi.
 
Chiar și așa, în tot ce e,
Căci sens... el nu-i nicăierea,
Platoșa în cuvinte mi-e.
Mai mult...

Haiku

O verigă stă
La capătul unui lanț,
Cu plus sau minus.
Mai mult...

Selena

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
 
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
 
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
 
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
 
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
 
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
 
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
 
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
 
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.

 

 

Mai mult...

Simplu ,pentru EL

Prima dată cînd mi-ai scris
Am crezut că e un vis.
Dar atunci cînd m-ai sunat
Totul parcă sa realizat.


Vorbim atît de simplu amîndoi
Şi asta-mi place
Nu aş vrea să dau timpul înapoi
Nu mai am la ce mă întoarce.

Să fie aşa cum este doresc 
Să simt cu adevărat că TRĂIESC! 

 

Mai mult...

Lupii timpurilor noastre

Peisagistică și terminologie specifice locurilor natale. 

 

Urlã lupii-n Cioaca Morii,

Urlã la Releu!

Se-nspãimântã trecãtorii,

Mã-nspãimânt şi eu!

 

Urlã lupii în Fundata,

Şi, urlând aşa,

Sar deodatã, gata-gata

De-a mã sfâşia!

 

Urlã lupii-n Câmpul-Babii

Urlã satu-ntreg;

Şi de ce se mirã şvabii,

Chiar cã nu-nţeleg!

 

Urlã lupii, urlã-ntruna

În Vârf la Grãdini;

Urlã cãtre cei de-ai casei

Şi-apoi la strãini!

 

Urlã lupii! Sigur, urle,

Cât mai pot urla!

Cã n-au cum, o veşnicie

Sã tot urle-aşa!... 

Mai mult...