Îmi place!
Îmi place mult să citesc poezii
Care prin versul lor ne zic ceva,
O întâmplare sau o povestioară
Trăită de scriitor sau altcineva.
Îmi place să-l ascult pe învățat
Care prin trudă, mult a cumulat,
Fără a cere laudă sau vreun onor
Și doar pedeapsă pentru plagiat.
Îmi place să călătoresc prin țară
Și frumuseți s-adun de peste tot,
Pe care-apoi să le trimit în lume
Scriind pe poze..român..un patriot.
Îmi place să vorbesc și de copilărie
Și de sătucu-n care m-am născut,
De vorba dulce a omului moldav
Ce-ți gâdilă auzul în mod plăcut.
Nu-mi place ce aud de România
Spuse de-acei ce-aruncă cu noroi,
Și care niciodată nu ne-au vizitat
Dar spun minciuni pe niște foi.
Am scris că foarte mult îmi place
Să dăinuiesc pe aste meleaguri,
Și despre care cu drag voi povesti
Mereu, prin ale mele
...modeste versuri!
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 20 octombrie 2024
Vizualizări: 244
Poezii din aceiaşi categorie
Ziarul, cine-l citește...?
Cartea mănâncă din scris,
Analfabeți să hrănească,
Cititul să fie numai în vis,
Și foile albe să crească.
Lampa se stinge devreme,
Omul își iese din fire,
Mintea urlă și geme,
Ochiul se mută-n orbire.
Poiana e tristă și goală,
Ziarul, cine-l citește...?
Iocan bocește pe nicovală,
Moromete-n Italia trudește.
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Om și destin
Un foc s-a aprins între lut și destine,
Un suflet curat mai tresare în sine,
Lacrimi au curs peste vremi risipite,
Și taine ascund încercări ne-mplinite.
Un glas se ridică din abisul tăcerii,
Un strigăt răsună sub masca durerii,
Nimic nu rămâne și totul e scrum,
Un zbor se oprește la margini de drum.
Rădăcinile mor în pământu-nghețat,
Un vis se destramă sub cerul crispat,
Chemarea se pierde prin ploaia de chin,
Absentă-i Lumina dintre om și destin.
Binele și răul
Când binele se desparte,
De rău e foarte bine.
Dar alegerea îți este,
Veșnica doar pentru tine.
Răul e atrăgător,
Te înșală, nu-i de bine,
Căci ajungi foarte ușor
Unde nu-i pentru tine.
Dacă pași ți se-nreapata ,
Că să faci bine mereu...
Acesta ti-se întoarce,
Simți că așa va fi mereu .
Ai ales e libertate,
Este alegerea ta...
Faci ce vrei cu viața ta...
Dar oare la judecată,
Ce vei face atuncea.
Vino Dumnezeu ta așteaptă...
Să faci bine, fără rău,
Întoarce-te cu credință,
Unde-i este locul tău.
Sadness
My bones are aching with my sadness.
It feels impossible to leave my bed.
My eyes are swollen shut
from all the tears I shed.
I keep replaying our memories,
over and over in my head.
My hands can no longer write,
From all the paragraphs I sent begging you.
My heart has sunk so deep,
Due what you put me through.
I wonder if you feel this type of agony.
At times I wish you did
so that you could understand me.
But deep down I know it's not true,
for you have already replace me
with somebody new
Până la un punct nimicuri
Ieşirile din tunel s-au făcut mai mereu în spaţiul din dreapta .
Traversarea s-a făcut pe partea stângă a ochiului , pe curba
dintre cele două îndoieli unde se aşează nepriceperea sugrumării
dintre cele două capete în colţurile cărora se agaţă pentru a nu fi
zdrobită de talpa disperării ce loveşte timpul feliindu-l în ore ,
aranjându-le pe farfurii zburătoare , suflându-le în spaţiul din
dreapta căci pe umărul stâng i-a căzut întregul pe care l-a
scormonit cu cele şapte degete de la o mână , căci cealaltă
ţinea celelalte degete cu unghii lungi pe care se căţăra până
în creştet pentru a-şi da drumul în mijlocul ochilor afundaţi
în orbite .
Ziarul, cine-l citește...?
Cartea mănâncă din scris,
Analfabeți să hrănească,
Cititul să fie numai în vis,
Și foile albe să crească.
Lampa se stinge devreme,
Omul își iese din fire,
Mintea urlă și geme,
Ochiul se mută-n orbire.
Poiana e tristă și goală,
Ziarul, cine-l citește...?
Iocan bocește pe nicovală,
Moromete-n Italia trudește.
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Om și destin
Un foc s-a aprins între lut și destine,
Un suflet curat mai tresare în sine,
Lacrimi au curs peste vremi risipite,
Și taine ascund încercări ne-mplinite.
Un glas se ridică din abisul tăcerii,
Un strigăt răsună sub masca durerii,
Nimic nu rămâne și totul e scrum,
Un zbor se oprește la margini de drum.
Rădăcinile mor în pământu-nghețat,
Un vis se destramă sub cerul crispat,
Chemarea se pierde prin ploaia de chin,
Absentă-i Lumina dintre om și destin.
Binele și răul
Când binele se desparte,
De rău e foarte bine.
Dar alegerea îți este,
Veșnica doar pentru tine.
Răul e atrăgător,
Te înșală, nu-i de bine,
Căci ajungi foarte ușor
Unde nu-i pentru tine.
Dacă pași ți se-nreapata ,
Că să faci bine mereu...
Acesta ti-se întoarce,
Simți că așa va fi mereu .
Ai ales e libertate,
Este alegerea ta...
Faci ce vrei cu viața ta...
Dar oare la judecată,
Ce vei face atuncea.
Vino Dumnezeu ta așteaptă...
Să faci bine, fără rău,
Întoarce-te cu credință,
Unde-i este locul tău.
Sadness
My bones are aching with my sadness.
It feels impossible to leave my bed.
My eyes are swollen shut
from all the tears I shed.
I keep replaying our memories,
over and over in my head.
My hands can no longer write,
From all the paragraphs I sent begging you.
My heart has sunk so deep,
Due what you put me through.
I wonder if you feel this type of agony.
At times I wish you did
so that you could understand me.
But deep down I know it's not true,
for you have already replace me
with somebody new
Până la un punct nimicuri
Ieşirile din tunel s-au făcut mai mereu în spaţiul din dreapta .
Traversarea s-a făcut pe partea stângă a ochiului , pe curba
dintre cele două îndoieli unde se aşează nepriceperea sugrumării
dintre cele două capete în colţurile cărora se agaţă pentru a nu fi
zdrobită de talpa disperării ce loveşte timpul feliindu-l în ore ,
aranjându-le pe farfurii zburătoare , suflându-le în spaţiul din
dreapta căci pe umărul stâng i-a căzut întregul pe care l-a
scormonit cu cele şapte degete de la o mână , căci cealaltă
ţinea celelalte degete cu unghii lungi pe care se căţăra până
în creştet pentru a-şi da drumul în mijlocul ochilor afundaţi
în orbite .
Alte poezii ale autorului
La școală!
Aștern în fața voastra ca prefața,
Un adevăr și-un mod de viață,
Voința și munca ce-am depus,
Și-n toate am avut, sprijin de Sus
Aminte îmi aduc cu mare bucurie,
Și de a mea frumoasă copilărie,
Când mama mea, în sat croitoreasa,
M-a învațat să merg eu și la coasă
Dar tot a mea măicuță bună,
Îmi tot spunea lună de lună,
Doar cine-nvața mai mereu,
Va fi el ajutat de Dumnezeu
Prin clasele primare am trecut,
Și alfabetul să--l învat, mi-a plăcut,
Chiar dacă uneori împins la spate,
Eu în ghiozdan am purtat carte
În clasa-ntâi și-a două am învățat,
De lampă seara m-am ajutat,
Curent electric în casă nu aveam,
Și doar curent și frig venit din geam
Ziua mergeam cu vitele pe luncă,
Când iarba începea să crească,
Iar seara învățam cu mama carte,
Știind că doar așa voi avea parte
Cu mine mama a muncit din greu,
Ca eu să fiu un premiant mereu,
Și am avut și șnur albastru pus,
Prin sat mergeam semeț, cu capul sus
Năzbâtiile toate erau făcute zilnic,
Mereu spuneam că n-am greșit nimic,
Dar mama nu era prea ușor păcălită,
Și îmi dădea constant porția mărită
Clasele primare le-am terminat,
Și la liceu la Dorohoi am aplicat,
Era o școală de urmat și învățat,
Și profil de mate-fizică-am urmat
Ușor nu prea mi-a fost aici deloc,
Și zilnic mă plângeam că n-am noroc,
Iar în cămin, în internat am fost cazat,
Și zi de zi eu la cantină am mâncat
La început totul părea prea greu,
Pentr-un copil timid cum eram eu,
Acasă aș fi vrut să mă întorc la toți,
Dar mama înțeleaptă a zis..nu poți
Văzând că nu e cale de întors defel,
Am încercat din greu să fiu altfel,
Zilnic spunàndu-mi să nu chiulesc,
Și pe ai mei părinți, să-i răsplătesc
Ușor, ușor m-am adaptat din mers,
Și negativul din minte, mi l-am șters,
Zilnic eu învățam și meditații luam,
Și după masă, eu atletismul practicam
Și din copilul fără vreo perspectivă,
Am devenit omul cu multă inițiativă,
Cu rezultate bune și mult realism,
Și cu medalii obținute..la atletism
Liceul din păcate nu a durat o veșnicie,
Unde-au fost clipe minunate și feerie,
Colegi frumoși, adolescenți dotați,
Cu-n scop în viață și bine educați
Examenele au fost luate toate,
Cu note bune și pe realitate,
Iar în final și Diploma de absolvire,
Venind, ca actul final..de mulțumire
Și multă carte s-a-nvățat, stiu bine,
Și matematică și fizică pe ,,pâine",
Iar mulți din noi intrați la facultăți,
Și deveniți în ani ,,Oameni"...cu-abillităti!
Scrisă de Cezar în amintirea anilor
de școală primară și liceală!
Pe curând!
Dacă ploaia...!
Dacă ploaia mi-ar aduce
Din cer un strop de fericire,
Aș ști să fac din el izvor
Să curgă cu iubire
Și te-aș ruga să vii cu mine
Să bem pahar după pahar,
Să ne-mbătăm de dragoste
Iar eu să trec al tău hotar
Și-apoi în lumea largă să fugim
Să ne iubim feriți de gura lumii,
Eu flori s-aduc, tu prunci să faci
Și să citim când ne culcăm..psalmii
.................................
Și norul a slobozit spre mine
Atunci când picuri am cerut,
În viață aducându-mi fericire
Și pe Maria...cum eu am vrut!
Un joc...șahul!
Azi cu nepotul am participat
La un concurs de șah la sat,
Premiul cel mare nu l-a luat,
Pentru că tare prost a judecat
Au fost partide mult disputate
Și unele din ele greu câștigate,
Iar unde a mutat făra-gândi,
Șat mat a încasat cât ai clipi
Ne vom întoarce din nou la joc
După o analiză a rundelor jucate,
Să apelăm la intelect, nu la noroc
Iar greșelile, să nu mai fie repetate
De la concurs multe s-au reținut
Și mai presus să nu te lași bătut,
Și chiar și-atunci când idei nu-s,
În minte mai există...o mutare-n plus!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!
La școală!
Aștern în fața voastra ca prefața,
Un adevăr și-un mod de viață,
Voința și munca ce-am depus,
Și-n toate am avut, sprijin de Sus
Aminte îmi aduc cu mare bucurie,
Și de a mea frumoasă copilărie,
Când mama mea, în sat croitoreasa,
M-a învațat să merg eu și la coasă
Dar tot a mea măicuță bună,
Îmi tot spunea lună de lună,
Doar cine-nvața mai mereu,
Va fi el ajutat de Dumnezeu
Prin clasele primare am trecut,
Și alfabetul să--l învat, mi-a plăcut,
Chiar dacă uneori împins la spate,
Eu în ghiozdan am purtat carte
În clasa-ntâi și-a două am învățat,
De lampă seara m-am ajutat,
Curent electric în casă nu aveam,
Și doar curent și frig venit din geam
Ziua mergeam cu vitele pe luncă,
Când iarba începea să crească,
Iar seara învățam cu mama carte,
Știind că doar așa voi avea parte
Cu mine mama a muncit din greu,
Ca eu să fiu un premiant mereu,
Și am avut și șnur albastru pus,
Prin sat mergeam semeț, cu capul sus
Năzbâtiile toate erau făcute zilnic,
Mereu spuneam că n-am greșit nimic,
Dar mama nu era prea ușor păcălită,
Și îmi dădea constant porția mărită
Clasele primare le-am terminat,
Și la liceu la Dorohoi am aplicat,
Era o școală de urmat și învățat,
Și profil de mate-fizică-am urmat
Ușor nu prea mi-a fost aici deloc,
Și zilnic mă plângeam că n-am noroc,
Iar în cămin, în internat am fost cazat,
Și zi de zi eu la cantină am mâncat
La început totul părea prea greu,
Pentr-un copil timid cum eram eu,
Acasă aș fi vrut să mă întorc la toți,
Dar mama înțeleaptă a zis..nu poți
Văzând că nu e cale de întors defel,
Am încercat din greu să fiu altfel,
Zilnic spunàndu-mi să nu chiulesc,
Și pe ai mei părinți, să-i răsplătesc
Ușor, ușor m-am adaptat din mers,
Și negativul din minte, mi l-am șters,
Zilnic eu învățam și meditații luam,
Și după masă, eu atletismul practicam
Și din copilul fără vreo perspectivă,
Am devenit omul cu multă inițiativă,
Cu rezultate bune și mult realism,
Și cu medalii obținute..la atletism
Liceul din păcate nu a durat o veșnicie,
Unde-au fost clipe minunate și feerie,
Colegi frumoși, adolescenți dotați,
Cu-n scop în viață și bine educați
Examenele au fost luate toate,
Cu note bune și pe realitate,
Iar în final și Diploma de absolvire,
Venind, ca actul final..de mulțumire
Și multă carte s-a-nvățat, stiu bine,
Și matematică și fizică pe ,,pâine",
Iar mulți din noi intrați la facultăți,
Și deveniți în ani ,,Oameni"...cu-abillităti!
Scrisă de Cezar în amintirea anilor
de școală primară și liceală!
Pe curând!
Dacă ploaia...!
Dacă ploaia mi-ar aduce
Din cer un strop de fericire,
Aș ști să fac din el izvor
Să curgă cu iubire
Și te-aș ruga să vii cu mine
Să bem pahar după pahar,
Să ne-mbătăm de dragoste
Iar eu să trec al tău hotar
Și-apoi în lumea largă să fugim
Să ne iubim feriți de gura lumii,
Eu flori s-aduc, tu prunci să faci
Și să citim când ne culcăm..psalmii
.................................
Și norul a slobozit spre mine
Atunci când picuri am cerut,
În viață aducându-mi fericire
Și pe Maria...cum eu am vrut!
Un joc...șahul!
Azi cu nepotul am participat
La un concurs de șah la sat,
Premiul cel mare nu l-a luat,
Pentru că tare prost a judecat
Au fost partide mult disputate
Și unele din ele greu câștigate,
Iar unde a mutat făra-gândi,
Șat mat a încasat cât ai clipi
Ne vom întoarce din nou la joc
După o analiză a rundelor jucate,
Să apelăm la intelect, nu la noroc
Iar greșelile, să nu mai fie repetate
De la concurs multe s-au reținut
Și mai presus să nu te lași bătut,
Și chiar și-atunci când idei nu-s,
În minte mai există...o mutare-n plus!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Fierbe vinul!
Azi în beci eu am intrat
Să văd dacă vinul fierbe,
L-am gustat dar și mustrat
Că m-a lăsat...fără vorbe!
Am în beci și alb și roșu
Că sunt un om gospodar,
Vouă vă dă un sfat moșu
Beți pe zi...doar un pahar!
Astăzi l-am servit pe socru
C-un vin negru de butuc,
Când am venit de la lucru
Și după puțin..schinduc!
Beau un vin, dar cu măsură
Și doar când m-așez la masă,
Știu să îmi pun stop la gură
Să nu am scandal...în casă!