DOMN IN VALAHIA

Vlad Tepes, tu ai fost un brav domn al Valahiei

Prin tactica ta de razboi ai reusit sa nimicesti ostirea otomana

Acesti turci neispraviti si lacomi, care erau pioni ai anarhiei

Ei insusi isi expuneau in lupta privirea hotomana

 

In lupta sa anticoruptie, eorul Tepes elimina haosul boierilor

Iar trasul in teapa al turcilor era o pedeapsa dura, impunand legea

Astfel faimosul Tepes intruchipa spaima tuturor tarilor

Domul Tarii Romanesti devedea dusman cu faradelegea

 

Victoria sa pe campul de lupta era acerba

Tragand in teapa acei turci netrebnici

Un tablou sumbru expunea siroaie de sange, Tepes fiind demn de o salba

Si totul exprima cat sunt ai nostri de puternici


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: ElenaD poezii.online DOMN IN VALAHIA

Data postării: 21 iunie

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 532

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

IUBIRE ETERNA

In ochii tai ma pierd adesea si suspin

Si eterne sunt cuvintele tale mladioase

Miros un trandafir, emotia ma copleseste, intepandu-ma intr-un spin

Iar senzatiile si gandurile tale sunt contagioase

 

Niciun ocean nu ar cuprinde iubirea ce mi-o daruiesti

Clipele in care nu suntem impreuna se destrama precum un sirag de perle

Cu darurile de la tine ma uluiesti

Si cand iti aud glasul, parca este precum sunetul unei mierle

 

Eterne sunt momentele petrecute cu tine la apus si rasarit

Sunt asa de amorezata, incat nici nu mai discern

Si parca timpul s-a oprit

Iar acum randuri intregi in jurnal, astern

 

Mai mult...

Das Glück

Was ist das Glück?

Wenn wir lachen, sind wir glücklich

Nein, ich bin nicht verruckt!

Ich weiss, dass mein Wörter sind Göttlich

 

Eine Blume, ein Buch, ein Strand oder ein Kuss ...

Was würdest du wählen, um glücklich zu sein?

Das Glück besteht in allem, das ist der Schluss

Alles ist ein Geschenk von Gott und alles is rein!

Mai mult...

YOU ARE ALWAYS ON MY MIND

Your blue eyes enchat me every time I see you

When I am with you, all seems to be perfect

All that you whisper to me, it is true

And, indeed, it is time to reflect

 

Your hands touching my whole body

That gives me a shiver

But even if I feel that, I realize is not too hardly

And all runs so good between us, just like a river

 

 

Mai mult...

SPATIUL COSMIC

Soarele cel urias domina cele opt planete

Spatiul cosmic este ceva fascinant

Daca am explora alte galaxii, ne-ar trebui numeroase lunete

Iar descoperirea altor civilizatii ar fi un fapt halucinant

 

Daca s-ar adeveri existenta extraterestilor

Cu certitudine am asista la o inteligenta mult mai superioara

Si ar fi fascinanta descoperirea tuturor simbolurilor

Expunand astfel toate ideile ce ne inconjoara

 

Explorarea vastului Univers este o calatorie infinita

A fi voiajor in spatiu este ceva magic

Iar puterea mintii umane de a percepe alte galaxii, ramane nemarginita

Si intunericul din spatiul cosmic pare un lucru ilogic

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Dezamăgiri

 

Dezamăgirile mă-nvăluie precum o ceață, 

Apusul zilei mă ridică-n ştreang, 

Îmi bat în geam frânturi de dimineață, 

Și clipele pierdute vin toate ca un bumerang. 

 

Ca pe o roză port viața-mi tristă la rever, 

Costumul mi-e sărac și rupt de tot în coate, 

Am ars și pelerina iar alta nu mai cer, 

De va ploua mereu, furtuni voi duce-n spate. 

 

Mă sprijin de tăceri ca de-un toiag de sare,

Și-n fiecare pas mă pierd puțin câte puțin,

Sub tălpile uitării se sfarmă orice zare,

Iar drumul îmi răspunde cu același glas străin.

 

Mi-am risipit nădejdea prin hanuri fără nume,

Cerșind un strop de cer la porți ce nu s-au frânt,

Dar am aflat târziu că nu primești din lume,

Decât atât cât lași din suflet pe pământ.

 

De-aceea merg-nainte, chiar dacă noaptea doare,

Cu inima cusută din umbre și răbdări,

Că poate din cenușa acestei înserări amare, 

Va înflori din mine, o zi fără urmări. 

Mai mult...

Scrisoarea care a devenit mare

A căzut dintr-o mână grăbită

în gura mării,

o scrisoare

care n-a apucat să spună

„te iubesc” până la capăt.

Apa a pus punct

în locul ei.

 

Pe fundul oceanului

s-a desfăcut în metafore:

fiecare literă

a devenit un pește,

fiecare frază

o epavă

plină de promisiuni ruginite.

 

Cerneala i-a sângerat albastru

iar marea a băut-o,

devenind mai adâncă

din tot ce nu a fost auzit.

 

Eu, marea,

am citit scrisoarea

cu limba mea de sare.

Am ascuns numele tău

într-o scoică,

ca să nu-l fure furtunile.

 

Am spălat rănile propozițiilor

până au devenit

tăceri lucioase

care se rostogolesc pe nisip.

 

Scrisoarea știe

că nu vei veni.

Dar nu se supără.

Unele iubiri

sunt făcute

doar ca să se piardă

frumos.

 

Când valurile îți ating gleznele,

eu îți vorbesc.

Îți trimit

toate cuvintele

care nu au ajuns niciodată

la tine —

dintr-o inimă,

dintr-o scrisoare,

dintr-o mare

care încă te caută.

Mai mult...

UN VERS ȘI UN REFREN

E ziua când urc cu resemnare scările de la ,,Muzeul  Amintirilor,, conformându-mă regulilor de vizitare.

Ușa de la intrare  este mereu deschisă. Citesc fiecare afiș. Încăperile erau închise, fără  program de vizitare. La un capăt de culoar o ușă întredeschisă și un afiș  : ,, Exponate cu Natură Moartă,, .

Întrebări în gând și  curiozitatea îmi activează privirea iscoditoare în semi-întunericul din încăpere, iar un parfum vag, parcă vroia să mă înconjoare…

Pereții cu multe  tablouri tip ierbar, iar pe o masă un vas cu o tulpină golașă, alăturat petale veștejite și două trei  mostre de  foste flori de gradină. Ca să nu mă simt singură,fiind singură prin atâta natură moartă, spun cu glas  reverberant  : ce - ați fost și cine va ucis? …

Sunt ,,Crin Imperial,, un nevinovat

Din gradina voastră m-ați tăiat

În vas cu apă tulbure stau uitat

Petalele una câte una

Din corolă pe jos au alunecat,

Iar parfumul mi  s-a volatilizat

Polenul  lăcrimând  s-a cristalizat

Ș revoltat zace, zace pe jos împrăștiat …

Alături o tulpină de trandafir, spinii care îl apărau, acum sunt smulși de ,,un  cineva,,  care vroia să nu fie  înțepat. Deslușesc un murmur de petale …

Am fost un ,, PRINCE JARDINIER,,

Trandafirul cu rădăcini perene

Cântat în versuri, în multe refrene

 Și iată-mă răpus de mâini viclene…

Mai bine eram o floare prin poiene

De cât, în cameră întunecată, prizonier.

Pe un colț al mesei o creangă de liliac, ,, Liliacul de vară,,,frunzele mai păstrează verdele și el muribund. Florile lui, frumoasele flori parfumate, au fost sacrificate din dorința lumească de a căuta noroace în florile cu cinci foi.

Mă îndrept spre ieșire. E încă vară. Într-un  un coș de gunoi deja  un buchet de crizanteme stătea înghesuit, aruncat mult prea devreme  de aceleași mâini viclene. La fiecare pas  cuvintele îmi erau sacadate exprimând  asemănări  între soarta florilor din grădină și soarta  oamenilor frumoși, când viața nu-i lăsată  să trăiască din cauza mâinilor viclene...

De  atunci, în cale îmi apar vitrine  cu multe flori , fiecare cu etichetă și preț… În amintirea florilor ce mor, un vers și un refren …

Mai mult...

Poemul vieții

 

Ce ești tu viață?

Cea care ne cuprinzi pe toți

Cu frumusețea existenței tale,

Cu-atâtea clipe ce-s doar taine ?

Nu știi decât promisiuni de basm să faci,

Să ne săruți gingaș pe obrăjori,

Ca mai apoi pe cale singuri să ne lași!

S-aduci pe lângă miere și amarul,

Să lași și lacrimile nu doar râsul și nectarul!

Noi bieții muritorii tăi,

Nu știm de ce așa și nu altfel

Vorbim de soartă sau destin,

Nici încotro orfani s-o luăm...

Există rost sau scop pe astă lume,

Când orice-ai face moartea vine?

Ce rost are să viețuiești,

Când toate clipele frumoase-s vis,

Sau efemerul ce amăgește e chipul tău?

Ce ești tu viață dacă treci,

Nu vrei nimic concret să-mi spui!

Și taci și faci și pleci...

Eu nu te cred doar te privesc,

Și mă amuză chipul,glasul ori dansul tău,

Și-ți spun direct,

Minciuna cea frumoasă ești!

(31 august 2023 H.S Irepetabila iubire)

 

 

 

 

 

Mai mult...

Omul de zăpadă

Doi prieteni copilaș

Tare harnici și isteți

Vor să facă în ogradă

Un om mare de zăpadă

 

Încep treabă cu domulul

Dau zăpadă rostogolul

Și-astfel întocmesc ușor

Din zăpadă omul lor

 

Capu-l fac ,apoi drept nas,

Pun un morcov de pripas,

Pentru ochi sunt tocmai buni

Două cioturi de cărbuni

 

Pălăria,un castron

Doi trei nasturi la burtica

Și omul de zăpadă-i gata

 

Dar venit-a iepurașul

Urechiatul și poznașul,

Și-a mâncat pe negustate

Morcovul pe jumătate.

 

De Cocoru David Cristian

Mai mult...

Drumul vieții!

Astăzi, scriu poveste-adevărată 

Despre-un copil, plecat în lume,

Pe când avea, doar... cinșpe ani

Să-nvețe și, să-și fac-un nume.

 

Pân' într-a șaptea, am fost în sat 

Apoi, plecat a 'opta, în satul vecin, 

Așa era pe-atunci...cu-nvățătura

Cu ordin ferm, primit, de la regim.

 

Pasul urmat a fost, către-un liceu

Unde examenul, era destul de greu,

Optând și reușind... la mate - fizică

Profesor să devin, era în gândul meu.

 

La facultate, am reușit, dar fără loc 

Și-am practicat, suplinitor de fizică,

Până m-au recrutat, pentru armată 

Tanchist, ce pentru țară, se sacrifică. 

 

Când mintea mi-a venit în căpușor

M-am apucat să-nvăț.. să nu ratez, 

Examenul la facultatea de medicină 

Veterinar să fiu și, animale, să tratez.

 

Cu ajutor venit și, de la Domnul Sfânt 

Dorință de-a fi medic...s-a-ndeplinit,

Văzându-mă admis pe list-al patrulea 

Simțind cum visul meu, mi s-a-mplinit.

 

Și au urmat cursuri și...multă practică 

Să mă formez specialist...de animale,

Durerea să alin și, boala... să o vindec

Și pentru muncă...în buzunar... parale.

 

Când facultatea am terminat pe merit 

Și-o diplomă de absolvire, am primit,

Am înțeles care îmi e... menirea vieții 

Și-n jurământ să practic, pân' la sfârșit.

 

Pe băncile și-n anii grei, de facultate 

Iubirea vieții, a venit să mă-nsoțească,

Pereche binecuvantată, să fim pe lume

Iar cei din jur, frumos, să ne vorbească.

 

Am profesat și, eu și, ea în medicină

La stat și, la privat, cum a fost soarta,

Iar Bunul Dumnezeu, ne-a dat urmașul

Ce azi, nu uită, să ne deschidă...poarta.

...........................

Și anii au trecut și, semne-au presărat 

Pe ale noastre chipuri, azi îmbătrânite,

Dar care n-au furat și, pură ne-au lăsat 

Iubirea, simbol al dragostei, nemărginite!

 

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍