Că a fost în ziua de luni treisprezece.

Când aud că se plânge toată lumea,

Căci cutremurul a fost acum lunea.

Dar lumea îi proastă și nu gândește,

Că a fost în ziua de luni treisprezece.

 

Auzi să spui, că a fost cutremur ieri,

Că nu au fost morți chiar nicăieri.

Nici clădiri sau blocuri căzute,

Și nici morți sau pagube văzute.

 

Este o adevărată acum isterie,

Făcută de români ce au în cap prostie.

Fiindcă românii se feresc de moarte,

Dar nu știu că de ea nu pot să scape.

 

În Oltenia acum toată lumea zace,

Cutremurul ăla mic nu le dă pace.

Și toți să îi vezi cum dau de pomană,

C-au scăpat și nu îl mai iau în seamă.

 

Vor face babele plecăciuni în faţa popii,

Că au scăpat oltenii de la moarte cu toții.

Și acum pot să mai bârfească iar la poartă,

Așa cum o făceau babele de cutremur odată.

 

Așa că oameni buni nu mai fiți speriați,

Că de cutremur și moarte nu scăpați.

Când vă venii timpul ca să plecați,

De dracul cu toții veți atunci luați!


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Dorel Marin poezii.online Că a fost în ziua de luni treisprezece.

Data postării: 14 februarie

Vizualizări: 49

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Selena

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
 
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
 
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
 
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
 
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
 
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
 
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
 
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
 
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.

 

 

Mai mult...

Capul sus...

Sunt multe clipe grele cind as da inapoi...

In melancolii ma'nnec ca-n volburate ploi...

Ma'mpiedic in greseli,desi asta e firesc,

Visez deseori la vise in care ma ratacesc...

Privesc real la viata,dar cred si in minuni..

Sinceritatea'n palme,desigur nu-i fara minciuni...

Dar cred in tot ce-i bine si bunatatea'n viata,

restul tot se trece cu zimbetul pe fata!!!

Mai mult...

Bolovanul

~ Din Viaţă ~

 

Bolovanul de carierã

E şi greu şi colţuros.

Şi e tare la cerbice,

Chit cã n-are niciun os!

 

Bolovanul de carierã,

N-are fraţi, n-are surori;

Şi-ntr-o parte, niciodatã,

Nu se dã, nici sã-l omori!

 

Bolovanul de carierã,

N-are bai dacã-l loveşti.

Nu îl doare. Da-ţi rãspunde

Cu expresii româneşti.

 

Bolovanul de carierã,

Are multe de-nvãţat;

Dar, mai sec îi este miezul,

Cu cât e mai mult udat.

 

Bolovanul de carierã,

Cã-i român, cã-i italian,

E trântit de toatã lumea:

El rãmâne bolovan!

 

- Satiră - 

Mai mult...

Această zi, de Sfântul Valentin,

Această zi, de Sfântul Valentin,

Este împrumutată, de la un popor străin.

La noi România, iubirea e pecete,

Seducătorul şi faimosul Dragobete.

 

Acel fecior, român mereu el este,

Iubitul acela, ce visele le încălzeşte.

Cu al său năucitor mereu surâs,

Pentru el, Valentin e doar un fâs.

 

De-ar fi să am, chiar multe fete,

Şi toate doamnele, să mă răsfeţe.

Pe toate, le-aş iubi din plin,

Azi, chiar de Sfântul Valentin.

 

Azi, în această zi de Sfântul Valentin,

Bărbaţii toţi, sărută fetele din plin.

Fie brunetă, blondă sau roşcată,

La toate le oferă cadouri ei îndată.

Mai mult...

Iubire, cuvânt uzual

Iubire, cuvânt uzual și maltratat,
Ce mai poate fi senzual în tine,
Cu lumea ce te aruncă cum îi vine?
Ce mai poate sta în dictonul mult cântat
 
De profeții sălășluind pe coline?
Forma ta te-nșală d-acum: te-au sfărâmat...
În hrubele lor mintale te-au sechestrat.
Gata, gata-i cu farmecele eline...
 
Nu poți să mă însoțești cu mare fală,
Prea târziu este acuma, Karnoblic!...
Nu îți sunt Orfeul etern scăpărător,
 
Nu-ți pot fi a ta somptuoasă mandală,
Căci eu suntu-mi ca toți, într-un somn chaotic,
Pierdut și prins, c-un odor veșnic pieritor...

 

Mai mult...

În liniştea inimii

Câteodată vreau să zbor,

Dar nu mă pot desprinde de pământ

Şi atunci visez....

Câteodată vreau să privesc soarele în ochi,dar nu pot

Şi atunci mă închin lunii....

Câteodată vreau să fiu frumoasă,dar nu reuşesc

Şi atunci ascult glasul duios al iubirii....

Câteodată vreau să privesc stelele,dar nu le văd

Şi atunci îmi limpezesc mintea....

Câteodată vreau să zăresc surâsul Noului Început,

Dar ochii mi se închid

Şi atunci las zâmbet ochiului deschis....

Câteodată vreau să dorm în iarba mirosindă,

Dar mă tem să nu fiu văzută

Şi atunci ascult cântecul inimii....

Câteodată vreau să cred că florile nu se vor ofilii niciodată,

Dar mi le prind în păr 

Şi atunci chem îngerii să le plângă....

Câteodată vreau să ating cu vârful degetelor nemărginirea,

Dar sunt prea mică 

Şi atunci urc pe liniştea fiinţei....

Câteodată gândurile mele iau forma unui nor

Transformându-se în reverii,

Alteori iau forma cuvântului metamorfozându-se în ceva,

Alteori iau înfăţişarea tăcerii

În liniştea inimii .

 

 

 

Mai mult...