Poezie
Poezie... asta sunt eu,
De la un timp, e tot ce știu
Tot ce aleg să trăiesc
Tot ce pot să dăruiesc...
Îmi ocrotesc sufletul cum pot,
Durerea din mine o scot,
Dorul și nopțile amare
Le scriu cu apăsare...
Fericirea mereu o închin
Versului cel mai divin
Fiorii amintirii ii creionez,
Visul cu împliniri colorez.
Asta sunt eu...poezie
Vers cald, zâmbet, bucurie
Rimă neagră, dor și jale,
Toate sub o lună și-un soare.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 19 februarie
Vizualizări: 196
Poezii din aceiaşi categorie
O raza de soare
Iti doresc eu fericire,bucurie si succes
Da -le celora din jur, stralucirea mea
Inima sa-ti fie plina de iubire ca in vis
Acufunda -ma copilo in dragostea ta
Unde te-as vedea, sa te salut
Unde te- as intilni, sa te sarut
Tu esti mindra mea aleasa
Imi esti steaua de pe cer
Ce n-as da sa-mi fii mireasa
Cit astept , dar inca sper
Tu da-i zilei,frumusete
Florilor , a ta culoare
Cerului ii da-i tu stele
Mie, raza ta de soare
Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în norvegiană
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Leksjonen om kuben
Et stykke stein er tatt,
han skjærer med en meisel av blod,
skinner med Homers øye,
den er skrapet med stråler
til kuben kommer perfekt ut.
Etter det kysser de kuben utallige ganger
med munnen din, med andres munn
og spesielt med infantaens munn.
Etter det tas en hammer
og plutselig smuldrer et hjørne av kuben.
Alle, men absolutt alle vil si:
– For en perfekt kube det ville vært
hvis den ikke hadde fått et knekt hjørne!
Învațămă toamnă
Învață-mă toamnă să nu mai fiu trist
Să nu mai evoc tristețe,
Învață-mă toamnă să fiu fericit
Ca mama fiului ce a obșit,
Învață-mă toamnă cum să nu plâng
Atunci când inima îmi frâng,
Învață-mă toamnă cum să fiu rece
Șă îngheț durerea ce prin suflet îmi trece,
Învață-mă toamnă despre fidelitate
Să nu mai închiriez falsitate,
Învață-mă toamnă cum să trăiesc
Când singur pe mine nu ma iubesc.
Învață-mă toamnă...
Zar
Un om mergea.
Mergea mergea,
și vede-n depărtare barul,
și curând dă cu zarul.
-Bă! Adă aci o sticlă Ursus.
-Imediat!
Se uită la unu de lângă el.
-Bă ai 20 de lei în plus?
-Da să mi dai înapoi.
Că doar Iisus a înviat.
-Ho! potoleștete nițel.
Că ți dau eu înapoi!
-Uite-ți sticla aci!
Te ajut să desfaci?
-Nu. Mersi!
-10 lei!
-Uite-i!
-Mersi.
Se uită la omul din fața lui.
-BĂ! Am învățat cum e treaba unghiului!
-Ești bine?
-200 lei! Șase dau!
-Ești sigur?
El dă cu zarul,
crezând că știe cum să arunce.
Și zarul se-nvârte,
și pică trei.
-Văleu! Uite specialistul!
Trage aer în piept și dintr-o dată zice.
-Trebe să plec acasă ca mi rău!
-Nu pleci nicaieri. Hai. 220!
Eu și celălalt!
-Hai amu! Te rog io că mi rău.
-Lasă lasă!
-Băăă!!
Se-ntoarce seara târziu și vede pe ușă o foaie.
„Chiar și de-aș merge-n ploaie,
caut unu care nu dă bani pe gunoaie”
Și stă omul și plânge.
Și-și dă seama ce-a greșit!
Că a fost în ziua de luni treisprezece.
Când aud că se plânge toată lumea,
Căci cutremurul a fost acum lunea.
Dar lumea îi proastă și nu gândește,
Că a fost în ziua de luni treisprezece.
Auzi să spui, că a fost cutremur ieri,
Că nu au fost morți chiar nicăieri.
Nici clădiri sau blocuri căzute,
Și nici morți sau pagube văzute.
Este o adevărată acum isterie,
Făcută de români ce au în cap prostie.
Fiindcă românii se feresc de moarte,
Dar nu știu că de ea nu pot să scape.
În Oltenia acum toată lumea zace,
Cutremurul ăla mic nu le dă pace.
Și toți să îi vezi cum dau de pomană,
C-au scăpat și nu îl mai iau în seamă.
Vor face babele plecăciuni în faţa popii,
Că au scăpat oltenii de la moarte cu toții.
Și acum pot să mai bârfească iar la poartă,
Așa cum o făceau babele de cutremur odată.
Așa că oameni buni nu mai fiți speriați,
Că de cutremur și moarte nu scăpați.
Când vă venii timpul ca să plecați,
De dracul cu toții veți atunci luați!
Visul meu
In vis în copilărie,
Mă visam zburând mereu,
Zborul îmi era doar singur,
Nu știam de Dumnezeu ,
El e întruna cu mine,
De mână nu ma lăsat,
Acest vis sa repetat,
Ce-am visat de data asta,
Este doamne adevărat,
Timpul e acela care...
Acesta mi-a demonstrat.
Mi-am dorit Doamne cu tine,
Că să zbor și s-a întâmplat.
Prin credință și iubire,
Din nou în vis am aflat..
Eu eram Doamne cu tine,
Doamne tu m-ai protejat,
Protecția ta contează,
Căci doamne m-ai apărat.
Doamne eu îți mulțumesc,
Te-am visat și te doresc.
Atunci când dorești ceva...
DUMNEZEU VA AJUTA.
O raza de soare
Iti doresc eu fericire,bucurie si succes
Da -le celora din jur, stralucirea mea
Inima sa-ti fie plina de iubire ca in vis
Acufunda -ma copilo in dragostea ta
Unde te-as vedea, sa te salut
Unde te- as intilni, sa te sarut
Tu esti mindra mea aleasa
Imi esti steaua de pe cer
Ce n-as da sa-mi fii mireasa
Cit astept , dar inca sper
Tu da-i zilei,frumusete
Florilor , a ta culoare
Cerului ii da-i tu stele
Mie, raza ta de soare
Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în norvegiană
Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de numărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Leksjonen om kuben
Et stykke stein er tatt,
han skjærer med en meisel av blod,
skinner med Homers øye,
den er skrapet med stråler
til kuben kommer perfekt ut.
Etter det kysser de kuben utallige ganger
med munnen din, med andres munn
og spesielt med infantaens munn.
Etter det tas en hammer
og plutselig smuldrer et hjørne av kuben.
Alle, men absolutt alle vil si:
– For en perfekt kube det ville vært
hvis den ikke hadde fått et knekt hjørne!
Învațămă toamnă
Învață-mă toamnă să nu mai fiu trist
Să nu mai evoc tristețe,
Învață-mă toamnă să fiu fericit
Ca mama fiului ce a obșit,
Învață-mă toamnă cum să nu plâng
Atunci când inima îmi frâng,
Învață-mă toamnă cum să fiu rece
Șă îngheț durerea ce prin suflet îmi trece,
Învață-mă toamnă despre fidelitate
Să nu mai închiriez falsitate,
Învață-mă toamnă cum să trăiesc
Când singur pe mine nu ma iubesc.
Învață-mă toamnă...
Zar
Un om mergea.
Mergea mergea,
și vede-n depărtare barul,
și curând dă cu zarul.
-Bă! Adă aci o sticlă Ursus.
-Imediat!
Se uită la unu de lângă el.
-Bă ai 20 de lei în plus?
-Da să mi dai înapoi.
Că doar Iisus a înviat.
-Ho! potoleștete nițel.
Că ți dau eu înapoi!
-Uite-ți sticla aci!
Te ajut să desfaci?
-Nu. Mersi!
-10 lei!
-Uite-i!
-Mersi.
Se uită la omul din fața lui.
-BĂ! Am învățat cum e treaba unghiului!
-Ești bine?
-200 lei! Șase dau!
-Ești sigur?
El dă cu zarul,
crezând că știe cum să arunce.
Și zarul se-nvârte,
și pică trei.
-Văleu! Uite specialistul!
Trage aer în piept și dintr-o dată zice.
-Trebe să plec acasă ca mi rău!
-Nu pleci nicaieri. Hai. 220!
Eu și celălalt!
-Hai amu! Te rog io că mi rău.
-Lasă lasă!
-Băăă!!
Se-ntoarce seara târziu și vede pe ușă o foaie.
„Chiar și de-aș merge-n ploaie,
caut unu care nu dă bani pe gunoaie”
Și stă omul și plânge.
Și-și dă seama ce-a greșit!
Că a fost în ziua de luni treisprezece.
Când aud că se plânge toată lumea,
Căci cutremurul a fost acum lunea.
Dar lumea îi proastă și nu gândește,
Că a fost în ziua de luni treisprezece.
Auzi să spui, că a fost cutremur ieri,
Că nu au fost morți chiar nicăieri.
Nici clădiri sau blocuri căzute,
Și nici morți sau pagube văzute.
Este o adevărată acum isterie,
Făcută de români ce au în cap prostie.
Fiindcă românii se feresc de moarte,
Dar nu știu că de ea nu pot să scape.
În Oltenia acum toată lumea zace,
Cutremurul ăla mic nu le dă pace.
Și toți să îi vezi cum dau de pomană,
C-au scăpat și nu îl mai iau în seamă.
Vor face babele plecăciuni în faţa popii,
Că au scăpat oltenii de la moarte cu toții.
Și acum pot să mai bârfească iar la poartă,
Așa cum o făceau babele de cutremur odată.
Așa că oameni buni nu mai fiți speriați,
Că de cutremur și moarte nu scăpați.
Când vă venii timpul ca să plecați,
De dracul cu toții veți atunci luați!
Visul meu
In vis în copilărie,
Mă visam zburând mereu,
Zborul îmi era doar singur,
Nu știam de Dumnezeu ,
El e întruna cu mine,
De mână nu ma lăsat,
Acest vis sa repetat,
Ce-am visat de data asta,
Este doamne adevărat,
Timpul e acela care...
Acesta mi-a demonstrat.
Mi-am dorit Doamne cu tine,
Că să zbor și s-a întâmplat.
Prin credință și iubire,
Din nou în vis am aflat..
Eu eram Doamne cu tine,
Doamne tu m-ai protejat,
Protecția ta contează,
Căci doamne m-ai apărat.
Doamne eu îți mulțumesc,
Te-am visat și te doresc.
Atunci când dorești ceva...
DUMNEZEU VA AJUTA.
Alte poezii ale autorului
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Bate miezul nopții
Acuș se bate miezul nopții... e tarziu,
Tăcerea iarăși s-a lăsat
Cât imi lipsesti numai eu știu
Sa ne vorbim din nou, cu drag!
Acuș se bate miezul nopții... nu pot să dorm
Că mă gândesc numai la tine
Iar de-nchid ochii, văd vin în fața ochilor
Și toate amintirile cu tine.
Acuș se bate miezul nopții...și mă încearcă
Un dor atâta de profund,
După îmbrățișarea- ți caldă
Și vinul tău... atât de scump...
Sufletul cere...
O îmbrățișare de la tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar dor și o tăcere...
Zâmbetul ce m-a fermecat
Ochii ar vrea să îl vadă
Dar ei nu stiu că ai plecat
Și-ai tăi nu vor să îi revadă...
Un vin născut din tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar gânduri și durere...
Sufletul, ochii și brațele te cer
Într-o clipă de sublimă plăcere
Nu știu că ai fost trecător
Și că te întorci...e o părere
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Octombrie roșu
Mi-ai rămas poveste de toamnă
in nuante de roșu intens
De-ai vrea încă o toamnă
Sfârșitului să ii dam sens..
Sa bem un roșu vin diseară
O-mbratişare caldă să îmi dai
Să nu simțim cum timpul zboară
O clipă să mai fim cum eram...
Să simți un colt de dor
într-un pahar stingher,
Să te învăluie ușor
Să nu-mi mai fii doar efemer.
Să-ţi pui halatul alb pe tine
Să te prefaci că nu contează,
Să te apropii atent de mine
Să nu vărs vinu| roșu ce pătează.
Iluzi...totul se schimbă-n gri
..Cum as fi putut să stiu,
Că tu și vinul veți fi motivul
Durerii mele de mai tarziu...
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Bate miezul nopții
Acuș se bate miezul nopții... e tarziu,
Tăcerea iarăși s-a lăsat
Cât imi lipsesti numai eu știu
Sa ne vorbim din nou, cu drag!
Acuș se bate miezul nopții... nu pot să dorm
Că mă gândesc numai la tine
Iar de-nchid ochii, văd vin în fața ochilor
Și toate amintirile cu tine.
Acuș se bate miezul nopții...și mă încearcă
Un dor atâta de profund,
După îmbrățișarea- ți caldă
Și vinul tău... atât de scump...
Sufletul cere...
O îmbrățișare de la tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar dor și o tăcere...
Zâmbetul ce m-a fermecat
Ochii ar vrea să îl vadă
Dar ei nu stiu că ai plecat
Și-ai tăi nu vor să îi revadă...
Un vin născut din tine
Sufletul mereu îmi cere
Nu știe că nu are cine
Tu ești doar gânduri și durere...
Sufletul, ochii și brațele te cer
Într-o clipă de sublimă plăcere
Nu știu că ai fost trecător
Și că te întorci...e o părere
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Ploua în aprilie
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie,
Parcă de sus se cerne o durere nebună
Și inima din piept, cu orice bătaie
În brațele tale, ca-ntr-un vis mă aruncă.
Plouă mărunt și gându-mi nu are stare,
Din cer par să cadă lacrimi mai mereu,
Plouā și-n minte doar cu o întrebare
Care-i mai nostalgică : ploaia sau eu?"
Plouă mărunt și des, într-o joi de aprilie
Totul e plumb... o stare de melancolie
Imi tremură cristale de lacrimi în ochi
Mi-e ploaia, atingerea ta, rămasă în suflet pe veci...
Octombrie roșu
Mi-ai rămas poveste de toamnă
in nuante de roșu intens
De-ai vrea încă o toamnă
Sfârșitului să ii dam sens..
Sa bem un roșu vin diseară
O-mbratişare caldă să îmi dai
Să nu simțim cum timpul zboară
O clipă să mai fim cum eram...
Să simți un colt de dor
într-un pahar stingher,
Să te învăluie ușor
Să nu-mi mai fii doar efemer.
Să-ţi pui halatul alb pe tine
Să te prefaci că nu contează,
Să te apropii atent de mine
Să nu vărs vinu| roșu ce pătează.
Iluzi...totul se schimbă-n gri
..Cum as fi putut să stiu,
Că tu și vinul veți fi motivul
Durerii mele de mai tarziu...