Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 18 aprilie
Vizualizări: 182
Poezii din aceiaşi categorie
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Dorință
Să te strâng în brațe îmi doresc atât de mult
Să-ți simt fiecare parte din trup.
Să te am,să fii al meu,un minut,nu mai mult
Să ne contopim într-un singur trup.
Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Unde ești?
Unde ești?
Să îmi strecori
Un strop de tine în pahar?...
Să-mi inchei ziua
Cu aroma ta?
Unde ești?
Somn ușor...să îmi spui
O-mbrățisare sa-mi trimiți,
Să cobor visele din cui
Cu un vin să m-alinți?
Unde ești?
De ce te ții departe
În fiecare noapte,
De ce îmi lași doar gândul
Să îți mai simtă vinul...?
Unde ești?
De ce nu vii...
Finalul să-l rescrii
Cu o îmbrățișare
La un spus de soare...
S-a dus iubirea...
S-a dus iubirea,
În tainică noapte.
Umblă cu călcâie goale,
Pășind pe șoapte.
Suspine susură,
În tainică ploaie,
Luna se scaldă-ntr-o baie
De lacrimi greoaie...
Pe jos e ghețuș, cerul e smoală,
E rece afară.
Crengi încărcate de sloată,
Sunt rama tabloului în care luna se-arată.
M-afund în abis,
Abisul se-afundă întru mine.
Vântul bate, stau singur cu sufletu-nchis,
Amorțesc, și simt cum noaptea fură iubirea, dar uită de mine.
Dorință
Să te strâng în brațe îmi doresc atât de mult
Să-ți simt fiecare parte din trup.
Să te am,să fii al meu,un minut,nu mai mult
Să ne contopim într-un singur trup.
Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Alte poezii ale autorului
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..
Încă un Adio..
Nu te mai "caut", nu-ți mai scriu...nimic nu vreau să știi de mine
Când seara în gânduri și doruri mă afund
Sperând că într-un final "totul va fi bine"...
....de ți-aș trimite, n-ai citi oricum....
Și las aici într-un poem iluzia că nu mai doare
Că plec și eu ca tine zâmbind, fără regrete
Deși în suflet dezamăgirea este mare
Că ne-am pierdut ușor și mult prea repede.
Ne-am fost atât de-aproape, ca luna lângă stele
Dar cerul într-o zi ni s-a întunecat...
Și... Povestea noastră atât de faină
Nu și-a putut trăi un alt final...
Nu a fost vina ta și știu că nici a mea
Destinul ne-a fost scris să fie așa
Eu să te ador din toată inima
Și tu să pleci, eu... să-ți plâng urma.
Te las și eu "babe"...chiar de e minciună
Cu un suflet frânt, dar plin de dor
Și cu speranța că într-o altă lume
Povestea o vom sfârși la un vin, în doi.
Dar până atunci, te rog eu, să fii bine
Să mi te lași purtat de alte brațe.
Eu... deși nu îți voi mai fi aproape
Voi purta mereu pe buze a ta "dulceață ".
Azi nu-ți mai scriu, nu îți mai cer nimic
Mă-ndepărtez cum pot, fără să mi te strig
Închid ochii când vreau să te mai simt o clipă
Deși mă pierd... și parcă, mă cuprinde-o frică...
Mi-ai fost atât de drag, o știi bine și tu...
Însă tăcerea ta e mult prea lungă și doare
Și nu îmi rămâne decât să plec și eu
Deși simt cum sufletul în mine moare...
Adio babe... și.... te rog nu uita,
Că mi-ai fost drag ca nimeni altcineva
O-mbrățisare la un vin a fost dorința mea
Frumos, poveștii noastre să-i purtăm amintirea...
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Undeva, în mine...
Mai, vineri... stă să plouă. Mă plimb pe-alei tăcute,
Fără țintă, fără cuvinte, dar cu pasul lin.
Să caut să deschid în mine uși nevăzute,
Să mă regăsesc în propriul meu destin.
Îmi răscolesc cu grijă amintirea,
Să nu stârnesc pe cele ce m-au marcat
Să nu mai port durerea, neputința... nici
rătăcirea,
Poveștii noastre ... cu cel mai trist final...
Undeva, în mine, stiu că zace o floare de femeie
Caut să nu se ofilească sub tăcerea ce arde
...Și-a început să plouă, cu picuri ce parcă ar vrea și ei să spele
Amintirea poveștii, dorul și speranțele deșarte.
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit viața intr-un pahar
Vino să guști jumătatea ta!
Să ne spunem șoapte fermecate,
Să ne dăm îmbrățișarea uitată!
În ochi să-ți mai văd strălucirea
În suflet să răsune fericirea,
Cu ochii să privim apusul
În minte să-mi rămână râsu-ți!
Mi-a zâmbit viața într-un pahar
Plin de-al strugurilor nectar
Am simțit din nou pe buze fericire
Mi-am imaginat...că-i un vin de la tine!
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..
Încă un Adio..
Nu te mai "caut", nu-ți mai scriu...nimic nu vreau să știi de mine
Când seara în gânduri și doruri mă afund
Sperând că într-un final "totul va fi bine"...
....de ți-aș trimite, n-ai citi oricum....
Și las aici într-un poem iluzia că nu mai doare
Că plec și eu ca tine zâmbind, fără regrete
Deși în suflet dezamăgirea este mare
Că ne-am pierdut ușor și mult prea repede.
Ne-am fost atât de-aproape, ca luna lângă stele
Dar cerul într-o zi ni s-a întunecat...
Și... Povestea noastră atât de faină
Nu și-a putut trăi un alt final...
Nu a fost vina ta și știu că nici a mea
Destinul ne-a fost scris să fie așa
Eu să te ador din toată inima
Și tu să pleci, eu... să-ți plâng urma.
Te las și eu "babe"...chiar de e minciună
Cu un suflet frânt, dar plin de dor
Și cu speranța că într-o altă lume
Povestea o vom sfârși la un vin, în doi.
Dar până atunci, te rog eu, să fii bine
Să mi te lași purtat de alte brațe.
Eu... deși nu îți voi mai fi aproape
Voi purta mereu pe buze a ta "dulceață ".
Azi nu-ți mai scriu, nu îți mai cer nimic
Mă-ndepărtez cum pot, fără să mi te strig
Închid ochii când vreau să te mai simt o clipă
Deși mă pierd... și parcă, mă cuprinde-o frică...
Mi-ai fost atât de drag, o știi bine și tu...
Însă tăcerea ta e mult prea lungă și doare
Și nu îmi rămâne decât să plec și eu
Deși simt cum sufletul în mine moare...
Adio babe... și.... te rog nu uita,
Că mi-ai fost drag ca nimeni altcineva
O-mbrățisare la un vin a fost dorința mea
Frumos, poveștii noastre să-i purtăm amintirea...
Dimineti cu amintiri
E dimineață și îmi zâmbește-o amintire la fereastră
Și mi te văd și azi ca pe-o minune
Ce ar dori povestea s-o împlinească
C-o-mbrățișare si un vin născut din tine...
Nu trece nici o zi fără să scriu de tine
Și-n dimineață asta orele mi-au trecut
Scriind din nou, de dorul ce zace în mine
Parcă în așteptarea unui alt răspuns...
Nu știu de e de rău său e de bine
Dar gândul îmi zboară din nou la tine
Si-ncet, încet mă prefac în cuvânt
Doar așa pot să mai spun ce simt...
Te scriu zâmbind deși chipul îl am de ceară
Încerc să mai visez un pic la răsărit
Si-n versuri îți modelez chipul din vara
Când în pahar, te-aveam în orice asfințit.
Undeva, în mine...
Mai, vineri... stă să plouă. Mă plimb pe-alei tăcute,
Fără țintă, fără cuvinte, dar cu pasul lin.
Să caut să deschid în mine uși nevăzute,
Să mă regăsesc în propriul meu destin.
Îmi răscolesc cu grijă amintirea,
Să nu stârnesc pe cele ce m-au marcat
Să nu mai port durerea, neputința... nici
rătăcirea,
Poveștii noastre ... cu cel mai trist final...
Undeva, în mine, stiu că zace o floare de femeie
Caut să nu se ofilească sub tăcerea ce arde
...Și-a început să plouă, cu picuri ce parcă ar vrea și ei să spele
Amintirea poveștii, dorul și speranțele deșarte.