Apuse...

Vremuri din care mai apuse
Mătăsosul cer îl brodau,
Cu sori, cu stele croiau
Linii albe, suprapuse.
 
Acum... vă stă soarele roșiatic
Ca o picătură de amintiri,
Futil, pe rând apatic,
Stană de hoarde și oștiri.
 
Cuvinte goale... blasfemie de foi...
Sub cuget rău și zări amare,
Picioare țepene încovoi’
Stâncile afundă-n mare.

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Apuse...

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 24

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Unui anonim

Ce nu ai face tu să primești cuvinte dragi,
elixir aparent, prins în necuprins?
Te-ai pogorî Domn cârmaciului de furtună învins,
ai ‘cununa și împreunări de spade, de baghete de magi
doar pentru o clipă de preamărire din efemer,
căci singurătatea-i apăsătoare-n etericul tău cer...
 
Și în mintea mea parcă te-aud plângându-te
Și suspinând fără încetinire,
dar lumea, deși-ți este aproape, nevăzându-te,
te lasă necunoscut să plutești în neștire.
 
Cale de-o domnie goală să fie unde nu te știe nime?
E posibil ca să-ți dorești un trup sau tablou surâzâtor,
însă aceasta nu se poate, din păcate, decât doar din rime,
adunate chiar acum ție în cuplul lor înălțător.
Mai mult...

Buticul cu flori

La buticul cu flori
De pe strada numărul 12
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
Pe pervazurile lunguiețe
Bujori și sânziene se aștern,
În încăperea mobilată,
Simfonia patefonului modern.
 
La buticul centralizat
Se oferă crizanteme,
Care alegorice cu finețe
Înaintează prin vreme.
 
Zvelte roze seculare
Tutelează puritanul ansamblu,
Crăițele trecătoare și fade
Dând un epilog de trianglu.
 
La buticul încărcat și mistic
Se scindează ierarhii,
Despoți, regi și cneji
Îmbătați de anarhii.
 
Peste macii sângerii
Se rup nori și zări,
Se ridică cabriolete-n străzi,
Podețe peste oceane și mări.
 
La buticul cel cu flori
Mereu este cald și rece,
Trec oameni, trec stafii
În rânduri de zece câte zece.
 
 
Mai mult...

Frica zilelor de mâine

De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți,
De neguri de griji spre-a ta pâine
Ți-e părul albit cât de trei coți.
 
Din ușă-n ușă, ca un câine,
Din porți în porți, prin bande de hoți,
De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți.
 
Și disperi, trebuie-ți bani să scoți,
Din racle, case, pân’ poimâine,
De-oriunde avea-vei să socoți,
Dar învins chiar și răspoimâine
De frica zilelor de mâine.
 
Mai mult...

Puterea punctului

Decizional precum te scriu
și uneori chiar te conjur
rămâi un semn,
un punct
prin multe semne
cerești și pământene.

Îți recunosc puterea
și totuși îți cerșesc
asupra vieții mele
nu pecetlui menirea
înșirându-i multe puncte
în lipsă de cuvinte.

Lasă-mi locul
unde să pun o virgulă,
un semn de întrebare
și chiar ,,et caetera,,
înconjurată de cele patru
puncte cardinale.

Mai mult...

Nou răsărit

Azi înger sunt cu aripe răpuse,
Încătușat de vechi dorințe-apuse
Pe catafalcul negru cu-amintiri
Nu mai tresar, rămân fără simțiri.

Închis-am în durere absolutul
Si ferecatu-i-am neprevăzutul
Căci ce mai poate astăzi iar trezi
Un suflet ce începe-a putrezi?

Poate că de călca-voi spre eternitate
Voi regăsi în stele-ntunecate
O mică rază de lumin-aprinsă
Ce-o să învie flacăra mea stinsă.

Mai mult...

Timp

Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....

Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros

Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.

Mai mult...