De ziua ta
Privește către un cer senin,
Ascultă-ți sunetele inimii,
Rezemându-ți sufletul leonin
Pe fapte dăruite înălțimii.
Acceptă tot ce natura poate da
Mereu în viața petrecută în real,
Iertarea și iubirea a o acorda
Sentimentelor cu căldura-n floreal.
Miresmele pădurii înverzite
Să-ți parfumeze drumurile-n viață,
De stele și de aștrii să fie păzite
Iar soarta semeață ca o dimineață.
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 10 mai 2024
Vizualizări: 406
Poezii din aceiaşi categorie
La Steaua
La steaua,de pe cer, cea mai luminoasă
An de an, în ianuarie, ne uităm
Sărutul razei pe Ipotești se lasă
Tremurătoarea sclipire o contemplăm.
EL, doar EL printr-o elegie, vers duios
Apleacă crengile plopilor desfrunziți…
Uluitor! Luceafărul, un Făt Frumos
Ajunge la voi, când versurile-i citiți.
Napoleon la Austerlitz
Urechile îmi țiuie, ochii îmi sunt roșii
Rușii, continuă să tragă…ticăloșii…
Fumul de pușcă mă înconjoară
Mă întreb, voi mai supraviețuii și de astă oară?
Dintr-o dată, o bubuitură de toate zilele se aude
Tuturor ne e frică dar retragerea, se exclude
Trebuie să avem încredere, o voce spune
Alea au fost tunurile lui Napoleon, mai avem puțin până ai răpune
Știam că moartea e la o aruncare de zaruri
Țipetele se auzeau peste tot...dar nici în cele mai urâte coșmaruri
Nu ți-ai putea imagina că există așa un loc...
Și mai câte schimburi de foc, măcelul nu se mai oprea deloc
Scuze, o să încerc să mă adun și momentul să ți-l recompun
Când mâna pe pușcă îmi pun, mă întreb dacă o să mai apuc vreun ajun
Dacă o să mai pot să îi dau o floare, să mai stăm la soare...
Să mai simt o sărutare urmată de niște atingeri ușoare...
S-ar putea să o fi văzut pentru ultima dată
S-ar putea să nu îi mai pot mirosii părul de flori niciodată
S-ar putea să nu pot să îi mai ascult opiniile despre Voltaire vreodată
S-ar putea ca de un zeu ea să fi fost creată... atât de cultivată, atât de neașteptată...
Da, mă scuzi, lupta...ce era în jurul nostru nu era doar o bătălie între popoare.
Două imperii, unul avea a devenii imun, celălalt avea a pierde toată puterea de care regii ei dispun.
Barbarii, fără vreun semn de calmare au încercat să se țină pe picioare
Dar a venit un taifun, din care nu mai avea să scape nici un căpcăun.
Cavaleria lui Murat a venit de nicăieri cu noi puteri
Și într-o secundă, a făcut infanteria lui Bagration pulberi
Napoleon s-a întors și l-a închis de tot pe Kutuzov
Haha, bătrănul aproape, că nu mai avea cum să scape - din acel crov.
Hahaha, să vedem ce mai face acum Alexandru
Și-a pierdut toată armata, ce mai copilandru
Mă întreb ce i-a spus Mikhail când
Armata lui Napoleon a venit, sute de mii ucigând...
Ziua noastră îndelungată a fost în sfârșit câștigată
Știam cu toții că de acum o să trăim o viață îmbelșugată
Țoți recunoșteam cine ne-a oferit acest viitor prosper...
Și pe tot frontul s-a auzit doar: Vive l'Empereur!
Soarele
Soarele răsare,
Am văzut o pasăre,
Simt nevoia de o avansare,
Sentimentele mele sunt ușoare,
Inima mea e ca o apa curgătoare.
Demo
Eu nu mai scriu din plictiseală -
şi nici nu plictisesc din scris,
Pe foaie albă pun cerneală,
Durere pun, de nedescris.
În rugăciunile amarnicilor sfinţi,
Cuvintele pustiu răsuna,
De ce părinte iar mă minţi?
De ce trezeşti in sufletu'mi furtună?
De zeci de ani doar vise negre,
Şi-o faţă limpede divină,
Şi unde's visele integre?
Inăduşite in serotonină..
DOAMNE PRIMEȘTE PLANETA PĂMÂNT
Doamne primește planeta și nu ne părăsi…
Îmi este frică de ziua ce o trăiesc
Îmi este frică de ziua de mâine
Am un rest din frica ce zilnic o primesc
Și - un sold pentru ziua ce nu știu când vine.
Doamne privește planeta și nu ne părăsi…
Pe un colț de cer, cândva un cer senin
Cohorte de nori în ură se adună
Liniștea păcii-i răvășită de furtuni,
Șenile de tanc vrea totul să răpună.
Doamne izbăvește planeta și nu o părăsi
Îmi este frică chiar și-n ziua aceasta
Să nu fim striviți de zidul nopții
Și peste noi să nu s - arunce năpasta,
O plămădeală a urii și-a demenții.
Doamne, primește-o, privește-o, izbăvește-o…
La Steaua
La steaua,de pe cer, cea mai luminoasă
An de an, în ianuarie, ne uităm
Sărutul razei pe Ipotești se lasă
Tremurătoarea sclipire o contemplăm.
EL, doar EL printr-o elegie, vers duios
Apleacă crengile plopilor desfrunziți…
Uluitor! Luceafărul, un Făt Frumos
Ajunge la voi, când versurile-i citiți.
Napoleon la Austerlitz
Urechile îmi țiuie, ochii îmi sunt roșii
Rușii, continuă să tragă…ticăloșii…
Fumul de pușcă mă înconjoară
Mă întreb, voi mai supraviețuii și de astă oară?
Dintr-o dată, o bubuitură de toate zilele se aude
Tuturor ne e frică dar retragerea, se exclude
Trebuie să avem încredere, o voce spune
Alea au fost tunurile lui Napoleon, mai avem puțin până ai răpune
Știam că moartea e la o aruncare de zaruri
Țipetele se auzeau peste tot...dar nici în cele mai urâte coșmaruri
Nu ți-ai putea imagina că există așa un loc...
Și mai câte schimburi de foc, măcelul nu se mai oprea deloc
Scuze, o să încerc să mă adun și momentul să ți-l recompun
Când mâna pe pușcă îmi pun, mă întreb dacă o să mai apuc vreun ajun
Dacă o să mai pot să îi dau o floare, să mai stăm la soare...
Să mai simt o sărutare urmată de niște atingeri ușoare...
S-ar putea să o fi văzut pentru ultima dată
S-ar putea să nu îi mai pot mirosii părul de flori niciodată
S-ar putea să nu pot să îi mai ascult opiniile despre Voltaire vreodată
S-ar putea ca de un zeu ea să fi fost creată... atât de cultivată, atât de neașteptată...
Da, mă scuzi, lupta...ce era în jurul nostru nu era doar o bătălie între popoare.
Două imperii, unul avea a devenii imun, celălalt avea a pierde toată puterea de care regii ei dispun.
Barbarii, fără vreun semn de calmare au încercat să se țină pe picioare
Dar a venit un taifun, din care nu mai avea să scape nici un căpcăun.
Cavaleria lui Murat a venit de nicăieri cu noi puteri
Și într-o secundă, a făcut infanteria lui Bagration pulberi
Napoleon s-a întors și l-a închis de tot pe Kutuzov
Haha, bătrănul aproape, că nu mai avea cum să scape - din acel crov.
Hahaha, să vedem ce mai face acum Alexandru
Și-a pierdut toată armata, ce mai copilandru
Mă întreb ce i-a spus Mikhail când
Armata lui Napoleon a venit, sute de mii ucigând...
Ziua noastră îndelungată a fost în sfârșit câștigată
Știam cu toții că de acum o să trăim o viață îmbelșugată
Țoți recunoșteam cine ne-a oferit acest viitor prosper...
Și pe tot frontul s-a auzit doar: Vive l'Empereur!
Soarele
Soarele răsare,
Am văzut o pasăre,
Simt nevoia de o avansare,
Sentimentele mele sunt ușoare,
Inima mea e ca o apa curgătoare.
Demo
Eu nu mai scriu din plictiseală -
şi nici nu plictisesc din scris,
Pe foaie albă pun cerneală,
Durere pun, de nedescris.
În rugăciunile amarnicilor sfinţi,
Cuvintele pustiu răsuna,
De ce părinte iar mă minţi?
De ce trezeşti in sufletu'mi furtună?
De zeci de ani doar vise negre,
Şi-o faţă limpede divină,
Şi unde's visele integre?
Inăduşite in serotonină..
DOAMNE PRIMEȘTE PLANETA PĂMÂNT
Doamne primește planeta și nu ne părăsi…
Îmi este frică de ziua ce o trăiesc
Îmi este frică de ziua de mâine
Am un rest din frica ce zilnic o primesc
Și - un sold pentru ziua ce nu știu când vine.
Doamne privește planeta și nu ne părăsi…
Pe un colț de cer, cândva un cer senin
Cohorte de nori în ură se adună
Liniștea păcii-i răvășită de furtuni,
Șenile de tanc vrea totul să răpună.
Doamne izbăvește planeta și nu o părăsi
Îmi este frică chiar și-n ziua aceasta
Să nu fim striviți de zidul nopții
Și peste noi să nu s - arunce năpasta,
O plămădeală a urii și-a demenții.
Doamne, primește-o, privește-o, izbăvește-o…
Alte poezii ale autorului
Două păpuși
Două păpuși în colțul casei
Stau și mă privesc demult.
Două păpuși cu ochi albaștri,
Rochițe roz și pantofiori.
Două păpuși neînsuflețite
Cu inimile înmărmurite.
Păpuși ce nu știu a vorbi,
Păpuși ce nu pot a mișca.
Ele stau astfel nemișcate
În colțul casei întunecate.
Ele nu dorm și nu mănâncă,
Iar viața ele n-o cunosc.
Când cu atenție le privești,
Parcă ar ști ce este în jur.
Și ar putea s-asculte zumzetul
Și freamătul ce le-nconjoară.
Iar tu copilă cutezătoare
Ce totul vrei ca să cunoști,
Imaginându-ți-le ca ființe
Intri în jocul magic al minții.
Le inviți la o șuetă ca între fete,
La un ceai sau o bomboană.
Le întrebi ce le mai place
Și aștepți ca ele să-ți răspundă.
Într-un târziu Moș Ene
Pe la gene se abate.
Adormind, le visezi vorbind
Și dansând și cântând.
Dimineața în grabă te trezești,
Cu bucurie le îmbrățișezi.
Purtând visul mai departe
Ca un mister dintr-o carte.
Încântare
Noaptea a trecut pe furiș,
Și razele de soare strălucesc.
Iar păsările vesel în luminiș,
Ciripesc și viața o îndulcesc.
Aș putea gândi la o scrisoare,
Dar mi-e frică de răspuns.
Ca-l meu dor să îl măsoare,
Iar s-ar pierde în nepătruns.
Oare în sufletu-mi s-a strecurat
Simbolul clipei de emoționare,
Subconștientul meu s-a bucurat
Și s-a înclinat spre înduioșare?
Dar soarele se-ascunde la apus,
Și o priveliște ca a unui vârstnic
La care luna sus pe cer s-a interpus
Gândului meu unic și năstrușnic.
Dorință
Melodia sufletului mi-ascult,
Mă-năbușe un strigăt lăuntric,
Și-ncerc sentimentul partinic
De-a evada tot mai mult.
Dorința, gândirea și faptă
Împletite într-un arc al voinței,
Săgeata-i spre culmea căinței
Cuprinsă-n privire și șoaptă.
Sentimente curate și-adânci
Înfiripate-n abisul din mine,
Se-nalță, năzuind către tine
Floare de colț crescută-ntre stânci.
Bucuria ce acum iar cutează,
Răscolind o ființă efemeră,
Un geamăt, oftat sau himeră
Femeia pare că visează.
Cununa-i de vise împodobesc
Al inimii cântec de viață,
Topind încleștarea-i de gheață
Protejând boboci ce-nfloresc.
L'anniversaire
Tu as eu quarante-cinq ans
Comme si tu avais vingt-cinq ans.
Fort, tu as beaucoup de chances
Et tu auras cent ans par intelligence.
Sois toujours heureux!
Joies et la vie en réalisations,
Tous créés pour toi par Dieu
Richesse spirituelle en dons.
Beaucoup de moments agréables,
Recevoir un bonheur nécessaire
Avec tous les proches inséparables
Qui te dit joyeux et bon anniversaire!
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
Trec anii!
Este adevărat că anii trec.
Dar îi vei transforma în farmec?
Sau poți gândi că asta-i soarta
Prea se grăbesc la vârsta ta.
Căci îți dorești să crești prietenie
În inima-ți palpitând de armonie.
Prin gesturi sincere, cu pași timizi
Spre uși pe care speri să le deschizi.
Nutrești la o apropiere caldă,
Un suflet în care iubirea se scaldă,
Vocea, petale înmiresmate de cuvinte
Sădind muzică și chimie-n simțăminte.
Suntem ca fluturii în viața efemeră
Ce din natură transformați veniră.
Pe lume ne-am trezit și noi sosiți
Și ne gândim cum au fost anii irosiți.
Crezând că-i poți lăsa să treacă
Și ignorând timpul ce îi provoacă.
Acum când simți c-acesta trece cosmic
Te-ntrebi, admirând cerul astronomic.
Două păpuși
Două păpuși în colțul casei
Stau și mă privesc demult.
Două păpuși cu ochi albaștri,
Rochițe roz și pantofiori.
Două păpuși neînsuflețite
Cu inimile înmărmurite.
Păpuși ce nu știu a vorbi,
Păpuși ce nu pot a mișca.
Ele stau astfel nemișcate
În colțul casei întunecate.
Ele nu dorm și nu mănâncă,
Iar viața ele n-o cunosc.
Când cu atenție le privești,
Parcă ar ști ce este în jur.
Și ar putea s-asculte zumzetul
Și freamătul ce le-nconjoară.
Iar tu copilă cutezătoare
Ce totul vrei ca să cunoști,
Imaginându-ți-le ca ființe
Intri în jocul magic al minții.
Le inviți la o șuetă ca între fete,
La un ceai sau o bomboană.
Le întrebi ce le mai place
Și aștepți ca ele să-ți răspundă.
Într-un târziu Moș Ene
Pe la gene se abate.
Adormind, le visezi vorbind
Și dansând și cântând.
Dimineața în grabă te trezești,
Cu bucurie le îmbrățișezi.
Purtând visul mai departe
Ca un mister dintr-o carte.
Încântare
Noaptea a trecut pe furiș,
Și razele de soare strălucesc.
Iar păsările vesel în luminiș,
Ciripesc și viața o îndulcesc.
Aș putea gândi la o scrisoare,
Dar mi-e frică de răspuns.
Ca-l meu dor să îl măsoare,
Iar s-ar pierde în nepătruns.
Oare în sufletu-mi s-a strecurat
Simbolul clipei de emoționare,
Subconștientul meu s-a bucurat
Și s-a înclinat spre înduioșare?
Dar soarele se-ascunde la apus,
Și o priveliște ca a unui vârstnic
La care luna sus pe cer s-a interpus
Gândului meu unic și năstrușnic.
Dorință
Melodia sufletului mi-ascult,
Mă-năbușe un strigăt lăuntric,
Și-ncerc sentimentul partinic
De-a evada tot mai mult.
Dorința, gândirea și faptă
Împletite într-un arc al voinței,
Săgeata-i spre culmea căinței
Cuprinsă-n privire și șoaptă.
Sentimente curate și-adânci
Înfiripate-n abisul din mine,
Se-nalță, năzuind către tine
Floare de colț crescută-ntre stânci.
Bucuria ce acum iar cutează,
Răscolind o ființă efemeră,
Un geamăt, oftat sau himeră
Femeia pare că visează.
Cununa-i de vise împodobesc
Al inimii cântec de viață,
Topind încleștarea-i de gheață
Protejând boboci ce-nfloresc.
L'anniversaire
Tu as eu quarante-cinq ans
Comme si tu avais vingt-cinq ans.
Fort, tu as beaucoup de chances
Et tu auras cent ans par intelligence.
Sois toujours heureux!
Joies et la vie en réalisations,
Tous créés pour toi par Dieu
Richesse spirituelle en dons.
Beaucoup de moments agréables,
Recevoir un bonheur nécessaire
Avec tous les proches inséparables
Qui te dit joyeux et bon anniversaire!
Nu am uitat
Ce-i iubirea n-am uitat
Și inima mereu a palpitat.
Să nu iubesc nu am gândit
Doar sufletul mi-e osândit.
Când cu ochii de Lună am dat,
Din străfunduri adânci am aflat,
Că pot din nou să mai iubesc
Și sorții din nou să-i zâmbesc.
Ziua, noaptea nu-mi ajung,
Nici că visu-i cât mai lung,
Să mă-ntorc din nou la tine
Dragă creatoare de destine.
Mereu iubirea să o păstrăm
Și nicicând în viață s-o contrăm.
Să trăim cu iubire atât de bine
Ca să ne fie o coroană cu rubine.
Trec anii!
Este adevărat că anii trec.
Dar îi vei transforma în farmec?
Sau poți gândi că asta-i soarta
Prea se grăbesc la vârsta ta.
Căci îți dorești să crești prietenie
În inima-ți palpitând de armonie.
Prin gesturi sincere, cu pași timizi
Spre uși pe care speri să le deschizi.
Nutrești la o apropiere caldă,
Un suflet în care iubirea se scaldă,
Vocea, petale înmiresmate de cuvinte
Sădind muzică și chimie-n simțăminte.
Suntem ca fluturii în viața efemeră
Ce din natură transformați veniră.
Pe lume ne-am trezit și noi sosiți
Și ne gândim cum au fost anii irosiți.
Crezând că-i poți lăsa să treacă
Și ignorând timpul ce îi provoacă.
Acum când simți c-acesta trece cosmic
Te-ntrebi, admirând cerul astronomic.