Autorul Ştefan Radu Muşat

Constelația autorului
poezii.online Ştefan Radu Muşat

ștefan radu mușat, colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară, semnând mai multe antologii literare. Unele la care a participat au fost destinate celui mai pretențios cititor - copilul: „Comori de Vise” (Poveşti, povestiri, amintiri), Ed. Armonii Culturale, 2012; Castelul Fermecat, Salonul Castelul Fermecat – Republica Moldova, 2013. Antologie de versuri "Să nu-l uităm” Satu-Mare, ed. Inspirescu-2014. Două volume închinate poetului Adrian Păunescu, proiect cultural desfășurat în cadrul Asociației Scriitorilor Academus - București. Planeta poveștilor - Antologie de literatură pentru copii, Ed. Universitară București, 2021. O serie de poeme evidențiate în cenaclu Atheneum – Canada, publicate în revista cu același nume, publicație culturală a românilor din Canada. Fișă de autor în volumul Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari 1990-2010*(Addenda) Editura Socrate, Craiova - 2011. Premiul aniversar al Asociației Scriitorilor Academus pentru autenticitatea, profunzimea și sensibilitatea versului – MAI 2015 - unde i-au fost remarcate în mod special versurile pentru copii, versuri ce pot participa fără nicio rezervă la îmbogățirea literaturii destinată copiilor. Cărțile pentru copii ale autorului descriu cel de-al doilea Infinit: C o p i l ă r i a Anotimpul cu Aripi de Copil Copilul și Norul Caut o Poveste Vis de Copil Întâmplări cu Doi Arici Copila și Fulgul Interpret de Fantezii Întâmplări din Poezii Îndrăgite de Copii Întâmplări din iernile copiilor uitați Altele: Desculț pe Rădăcini Amare Exercițiu de Patriotism Aproape de Lumea Fără Cer Poezii Demodate Premiul de excelență pentru activitatea literară, premiul decernat de către Asociația Scriitorilor Academus, Mai 2016, București. Coordonator revistă, design și grafică, Epigonii - revistă de literatură și educație culturală – Bistrița, publicație destinată elevilor și cadrelor didactice. Câteva pot fi găsite aici: https://issuu.com/stefanradumuat *** „Copilul este forma pură a omului... E puțin mai complicat să găsești câteva cuvinte când vine vorba despre lumea copilăriei, iar dacă te încumeți să descifrezi această lume specială, ar trebui să știi că ea este al doilea infinit. Da, am zis bine Infinit... Aici este totul; și totul are sens, are grai, are suflet, are lacrimă, are surâs. Deci are stări sufletești, iar ca să le afli ele trebuiesc trăite în forma cea mai pură. Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viață și e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil... ... Ce-i castelul fără uși ? Dar fata fără păpuși ?! Știți cum este cu tichie O zi din copilărie ? Cum am zis ?... Copilărie ?! Tânăr timp, ce fantezie ! Nici măcar nu prinzi de veste Și ești deja în poveste. (...) Referitor la anul nașterii mele: de când scriu poezie pentru copii, timpul meu a rămas în timpul crud al copilăriei. Copilărie, te-am prins în vraja basmului să nu te pierd !...” Din fișa autorului în volumul: PLANETA POVEȘTILOR - ANTOLOGIE DE LITERATURĂ PENTRU COPII. EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREȘTI- 2021

Inregistrat pe: 31 mai 2023 6 creaţii 4 1

Total

6 creaţii
La Tufănele
1,101 16 iunie 2023
Camelia
1 1,437 8 iunie 2023
Iarna – flutur alb de vânt
1 1,243 7 iunie 2023
În sânul nopţii…
1 1 1,108 1 iunie 2023
Sufletul ploii
1 1,064 1 iunie 2023
Copilul și norul
1,104 31 mai 2023
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Și-aș muri, și-aș renaște

Și-aș muri, și-aș renaște

Necontenit - doar să găsesc

Nebănuite căi ascunse,

Să reînvăț să te iubesc.

 

Și-aș muri cu înserarea,

Cu răsăritul aș renaște,

Mi-aș regăsi morbid suflarea,

Doar pentru a te re-cunoaște.

Mai mult...

Divinitatea și rolul ei !

Ce înseamnă soartă, noroc, destin?

La naștere, la viața pământeană 

Venim cu gemantanul plin?

Soarta, ne-a hărăzit un cer senin?

 

La naștere, suntem toți anonimi,

Părinții, pot fi săraci, dar oameni buni.

Au sarcina de a crește, aceste daruri,

Să răspândească în lume minuni.

 

Alte vlăstare, nimeresc în familii mafiote,

Cu instinctul de război și de moarte.

Viața pe PĂMÂNT, poate fi o gură de rai

Mulțumiți oamenii cu așa trai.

 

Dar, Divinitatea a trimis pe Pământ doi rivali

Binele și răul ; nu fac nici-o dată casă bună

Natura întreagă-i urgisită, în schimbare

Divinitatea, ne-a pus gând rău, oare ? 

Mai mult...

Volbura de ciori

Din pânza neguril lăsate 

Răzbea volbura de ciori,

Din roiul frunzelor uscate, 

Împrăstiau in jur fiori. 

 

Pomii dezgoliți tresar 

Sub croncănitul zgomotos, 

Ce trâmbița -n ecou bizar

Mesajul corbului spinos.

 

Apoi ploaia întrerupse 

Zarva iscata din senin .

Cardul smead tăcuse, 

Curmat de un suspin. 

 

Se pitulă într-o spărtură,

Rotinndu-și ochii cei de sticlă, 

Tânjind stropii de căldură, 

Iscodind prin păclă.

 

Vântul alunecă din nori,.

Zgribulindu le penajul,

Răscolindu I până n pori

Și I cuprinseră vârtejul. 

 

Cu aripi frânte, fără vlagă

Se dezlegară de furtună, 

Agățăndu se de o creangă,

Piloteau sub clar de lună. 

 

 

Mai mult...

Pahar de dor

Și când dorul mă apasă

Și in suflet simt durere

Îmi pun un pahar pe masă

Și stau singura-n tăcere. 

Ochii mi se umezesc

Și mă cert din nou cu mine

Vreau însă nu reușesc 

Să mai fiu ca înainte...

Lacrimi îmi inundă fața 

Nu-i nimeni să mă aline

Când îmi văd paharul gol

Fără vinul de la tine...

Îl prind usor, e fragil

Plin, ar fi mai senin...

...Vinul tau, Soare

Paharul, Luna ce-l așteaptă...

Întoarce-te te rog...

Fii ca o rază vie!

Să stingem trecutul

Si orice mânie!

Dorul ce-l port

E sfânt jurământ!

Un foc ce nu moare

Ce arde-n cuvânt!

Mai mult...

Un iz de singular

Cu greu eu mai ridic din cap, 

Privirea spre înaltul cer.

Căci azi, eu tot ce mai zăresc în faț, 

Sunt umbra și picioarele. 

Mai mult...

Albastru

Dorinţa te cheamă, iubire albastră,
în poarta iertării o umbră sihastră
aşteaptă fiorul în prag de-nserare
sărutul de-atunci rătăcit pe cărare.

 

Eşti visul născut din arcada iubirii,
un vals petrecut pe vioara simţirii,
privirea şi trupul, arcuşul şi struna,


în geamăt de stele mirată stă luna.

Albastră e calea spre pleoapa lăsată
pe ochiu-ncărcat cu tăcere-ncarnată,
din cerul scăldat cu azurul privirii
vorbesc doar scântei în viforniţa firii.

 

Albastrul aşteaptă regina din visuri,
să fii mântuirea-n ascunse hăţişuri
ce inima-mi ţintuie făr’ de scăpare,
adu-mi paradisul să-mi fie cântare.

 

Aşterne-ţi privirea pe trupu-mi vioară
să-mi fremete coarda lăsată să moară,
răsfiră-ţi sărutul din plânsul sălbatic
prin toamna născută de timpul apatic.

 

       E albul din iarnă-n albastrele doruri
       în noaptea-nfrăţită cu sfintele coruri,
       aşteaptă o umbră poemul să-l spună
       iubirii albastre trecând prin furtună.

 

       În poarta iertării stăm mână în mână,
       sunt zorii aproape, albastru se-ngână,
       visat-am albastru în ziua întâia,
       albastre sunt doruri ce trec nemurirea.

 

Mai mult...
#Interesant  Autor: Alexandra M
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live