Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
Дата публикации: 30 декабря 2024
Просмотры: 202
Стихи из этой категории
Regrete
Alerg dupa dorinta, si zbor ingindurat,
plecat sa fiu ca raza, desi neasteptat.
Sa las ades in suflet, speranta so ador,
sa fie ea umpluta, de noi, dar nu de dor.
Sa fie doar un vis, dar n-o sa las uitarii,
spre marea mea rusine, acele amintirii.
Ce rost mai are ziua, de ieri si care-i clipa,
cind umbra-i colorata, plecata este diva.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în olandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Het was de tijd van “Ik hou van jou”
Wij twee leefden gelukkig in onze dromen
Het was de tijd van “Ik hou van jou”
En toen wilde ik met mijn vleugels vliegen
Ik wilde andere liefdes ervaren
Anderen “Ik hou van je”, anderen “altijd”
Maar jij bent het waar ik 's nachts van droomde, mijn liefste
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Het was willen en weten
Alles in het leven, te snel misschien
Het was het ontdekken van het leven
Met zijn verdriet, zijn vreugde, zijn waanzin
Ik wilde leven als tijd
Houd mijn uren bij, leef in het heden
Hoe langer ik leefde, hoe meer ik teder van je hield
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven.
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
Cât poți fi de frumoasă
Cât poți fi de frumoasă, minunea vieții mele!
Vibrează ființa-n mine ca strunele chitării
Când ne plimbăm de mână, desculți pe țărmul mării,
Ești noaptea mea albastră, ești cerul meu cu stele!
Ce minunat îți vine pe trup rochia albă
Care-n bătaia brizei, pe coapse ți se zbate
Ești raza de lumină ce-n zori la geam îmi bate
Ești tu, unica perlă-n a vieții mele salbă!
Ești unica iubire, ești unica dorință
Ești tot ce am nevoie să-mi aflu fericirea,
Îți jur că niciodată nu-ți voi trăda iubirea
Să plec de lângă tine, va fi cu neputință!
Să respirăm parfumul acestei nopți de vară
Și-a valurilor spumă pe tălpi să ne sărute
Să ascultăm sirene ce-n larg se fac pierdute
Uitați la țărmul mării, noi doi și o chitară
Să devenim o ființă cu sunetul chitării,
Cât te iubesc, cuvinte-s prea mici ca să ți-o spună
De azi, inimii mele, pe veci îi ești stăpână
Să ne cunune luna, aici, la malul mării!
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Regrete
Alerg dupa dorinta, si zbor ingindurat,
plecat sa fiu ca raza, desi neasteptat.
Sa las ades in suflet, speranta so ador,
sa fie ea umpluta, de noi, dar nu de dor.
Sa fie doar un vis, dar n-o sa las uitarii,
spre marea mea rusine, acele amintirii.
Ce rost mai are ziua, de ieri si care-i clipa,
cind umbra-i colorata, plecata este diva.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în olandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Het was de tijd van “Ik hou van jou”
Wij twee leefden gelukkig in onze dromen
Het was de tijd van “Ik hou van jou”
En toen wilde ik met mijn vleugels vliegen
Ik wilde andere liefdes ervaren
Anderen “Ik hou van je”, anderen “altijd”
Maar jij bent het waar ik 's nachts van droomde, mijn liefste
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven
Het was willen en weten
Alles in het leven, te snel misschien
Het was het ontdekken van het leven
Met zijn verdriet, zijn vreugde, zijn waanzin
Ik wilde leven als tijd
Houd mijn uren bij, leef in het heden
Hoe langer ik leefde, hoe meer ik teder van je hield
Vergeef me voor deze kinderachtige gril
Vergeef me, kom bij mij terug zoals voorheen
Ik hou teveel van je en ik kan niet zonder je leven.
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
Cât poți fi de frumoasă
Cât poți fi de frumoasă, minunea vieții mele!
Vibrează ființa-n mine ca strunele chitării
Când ne plimbăm de mână, desculți pe țărmul mării,
Ești noaptea mea albastră, ești cerul meu cu stele!
Ce minunat îți vine pe trup rochia albă
Care-n bătaia brizei, pe coapse ți se zbate
Ești raza de lumină ce-n zori la geam îmi bate
Ești tu, unica perlă-n a vieții mele salbă!
Ești unica iubire, ești unica dorință
Ești tot ce am nevoie să-mi aflu fericirea,
Îți jur că niciodată nu-ți voi trăda iubirea
Să plec de lângă tine, va fi cu neputință!
Să respirăm parfumul acestei nopți de vară
Și-a valurilor spumă pe tălpi să ne sărute
Să ascultăm sirene ce-n larg se fac pierdute
Uitați la țărmul mării, noi doi și o chitară
Să devenim o ființă cu sunetul chitării,
Cât te iubesc, cuvinte-s prea mici ca să ți-o spună
De azi, inimii mele, pe veci îi ești stăpână
Să ne cunune luna, aici, la malul mării!
"Debut de an"
Dacă tu... n-ai fi
Nici eu... n-as fi
Nici ei... n-ar știi
Că tu si eu...
Debut de an... in DOI
Doar NOI.
Florin Ristea
01.01.DoiZeroDoiPatru
13:45.
Другие стихотворения автора
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
BIJUTIERUL DI(VIN)
Trec zilele și orele, minut cu minut,
secundă cu secundă,
Femeia cu părul blond a rămas
îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier divin.. Al ei
mare nenoroc..
L-ar fi iubit atât de mult...până la lună
si-napoi.
Dar ea pentru el..n-a fost decât o uşă
deschisă fără rost,
Doi ochi căprui ce-n inimắ strắină..n-au
putut să găsească loc...
Și-au trecut negreșit anii...el un bijutier
divin ce mereu,
Hoinăreşte grăbit prin zilele din
anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată
instantaneu,
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a
adorat în alte timpuri.
Ea...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului
umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu
neputința lugubră
Poartă cu demnnitate la gât al durerii
veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al
vinului... bijutier..
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
CUM?...
Cum să-i spun sufletului să nu-i mai fie dor...
Cum să-i cer inimii pentru tine să nu bată?
Cum să ma apropii fără să mă respingi,
Cum să uit tot ce-a fost oda ă ..
Cum să nu mi te transform în artă
Cum aș putea în versuri să nu te scriu?
Ai fost plăcerea mea (ne) vinovată
Tu?.. tu ce-ai fi vrut ca eu să-ti fiu?..
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
"Poezia ta"
Cu "poezia ta" m-aș încălzi
În iarna asta rece
Mi-e dor de ea zi de zi
...și cu nimic nu trece...
Doar gândul rămâne cald
Mă poartă în visare
Și mă prinde într-un pahar
Ca tine, într-o îmbrățișare.
Și parcă îi simt parfumul...
Și mă îmbăt cu gândul
De ce n-o să mai fie...
O pură și naivă...iluzie.
De-ai ști că fără "poezia ta"
Totul îmi pare fără sens...
Știai c-o adoram...era iubire pură...
De-ai interzis-o... ce nu ai înțeles?
...................................................
Îndeajuns ce nu a fost?...
De n-ai lăsat-o să mă scrie frumos...
BIJUTIERUL DI(VIN)
Trec zilele și orele, minut cu minut,
secundă cu secundă,
Femeia cu părul blond a rămas
îndrăgostită de-a bijutierului umbră
Îndrăgostită de un bijutier divin.. Al ei
mare nenoroc..
L-ar fi iubit atât de mult...până la lună
si-napoi.
Dar ea pentru el..n-a fost decât o uşă
deschisă fără rost,
Doi ochi căprui ce-n inimắ strắină..n-au
putut să găsească loc...
Și-au trecut negreșit anii...el un bijutier
divin ce mereu,
Hoinăreşte grăbit prin zilele din
anotimpuri
Sperând a nu se intâlni vreodată
instantaneu,
Cu cea ce l-a îmbrățișat si vinul i l-a
adorat în alte timpuri.
Ea...îndrăgostită a rămas de-a bijutierului
umbră
Încă se luptă cu dorul din suflet...cu
neputința lugubră
Poartă cu demnnitate la gât al durerii
veninos colier
Amintire prețioasă a celui mai iscusit, al
vinului... bijutier..
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Speranțe de vis
Și din atâta dor amar
Se naște parcă o speranță
Ce tăcerii ii face hotar
Și sufletu-mi dezgheață...
Și mi te scriu iar în poeme
Şi te pictez pe mii de foi,
Si iti cânt numele în noapte,
Intr-o melodie despre noi.
Si-alerg din al meu colt de lume
Către cerul necunoscut,
Să te găsesc pe tine, babe
Şi ochii bruni să íţi sărut.
Sã facem c-un vin, noaptea albā,
Să-mi povestești ce-ai mai făcut
Să vezi cum dorul meu te poartă,
Căci doar asa, eu te-am avut....
Și te gasesc dragul meu babe,
Si mi te rog cu ochii către zare,
Să stai cu mine o clipă doar,
Răgaz să-mi dai o imbrätişare...
Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,
O clipă de dor, un vis să trăiesc.
Să-mi dai cu un vin, viață din nou,
Implinirea să-mi poarte numele tău.
CUM?...
Cum să-i spun sufletului să nu-i mai fie dor...
Cum să-i cer inimii pentru tine să nu bată?
Cum să ma apropii fără să mă respingi,
Cum să uit tot ce-a fost oda ă ..
Cum să nu mi te transform în artă
Cum aș putea în versuri să nu te scriu?
Ai fost plăcerea mea (ne) vinovată
Tu?.. tu ce-ai fi vrut ca eu să-ti fiu?..
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...