Senzație
te caut în priviri
sub felinarul fiecărui trecător
și prind pe ochi străinele sclipiri
te caut ca pe-un nor
în care mai respiri
și eu respir același dor
ce lasă praf
în ploaia de-amintiri
te pierd pictată-n gânduri
sub ne-nțelesul tău înstrăinat
și ard cu tine haosul fluid în rânduri
te pierd în florile de mac
sub plapuma din scânduri
îți savurez durerea fără leac
ce mă omoară-ncet
iar moartea
o preface-n crânguri
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Mick Lorem
Дата публикации: 14 февраля 2023
Просмотры: 775
Стихи из этой категории
Acasă
Primul sărut a fost pe strada mea,
Acum trebuie să merg singur pe ea.
Ne văd pe noi peste tot și mă opresc,
Exact în același loc, îmi amintesc
Cât de fericiți eram amândoi,
Că vara se termina cu noi.
A devenit locul nostru, dar n-am știut
Că tot acolo vom avea și ultimul sarut.
Nu știu daca e noroc sau sunt blestemat.
Că trec prin locul ăla de fiecare dat'.
Dar mă doare că nu mai sunt cu tine,
Parca nu merg acasă, daca nu ești lângă mine.
De când nu ești, strada-i tristă și pustie,
Iar eu tot rătăcesc, căutându-te pe tine.
Invocare
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre
Și-n visele în care îmi apari,
Te văd, iubita mea, pe o cărare
Aproape de-o pădure de stejari.
Un fel de rază-ţi luminează chipul,
Așa cum luminează luna chipul meu,
Zâmbesc, chiar dacă îmi doresc sfârșitul,
Dar moartea nu mă vrea, că-s derbedeu.
Privesc spre ochii tăi a nu știu câta oară,
Destinul nostru-i frânt de la mijloc,
Sunt izolat în lumea de afară,
Căci lângă tine nu mai este loc.
Flutur în vânt scheletul mâinii drepte,
Într-un adio-n care nu aș vrea să cred,
Te-aștept la-aceeași oră mâine-noapte,
Căci doar în negrul nopții mă încred.
Exasperat de fața-mi de paiață,
Mă-ntorc la târgul meu dintâi,
Paloarea ta înseamnă viață
Și-aș vrea de azi să-ți stau la căpătâi.
Când viața nu mai vrea să fie calmă,
Să te așezi pe stânca sufletului meu,
Căci barca existenței mele n-are cârmă
Din ziua-n care tu te-ai dus la Dumnezeu.
Visul
Vorbești în decor
Cu glasul tău divin
Căci cuvintele tale-mi sunt dragi
Doar la suflet mă ating.
Dau năvală-n capu' meu
Stau singur și le simt ,
Căci iubirea e secretul
Să nu te mai scot din capu' meu.
Nu pleca din mâna mea
Draga mea iubită ,
Căci durerea-mi socotită
După sărutul apăsat , greu.
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
Eu ştiu ce am de făcut
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
🎤 Pardonne-moi ce caprice d'enfant în română
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
A trecut timpul "iubirii" noastre
Amândoi am trăit fericiți în visele noastre
A trecut timpul "iubirii" noastre
Iar apoi mi-am dorit să zbor cu aripile mele.
Am vrut să trăiesc alte iubiri
Pentru alții care mi-a spus:
"Te iubesc" și "pentru totdeauna".
Dar,TU ești acela pe care-l visez noaptea, dragostea mea.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult și nu pot trăi fără tine!
A fost dorința de a învăța
Totul despre viata, poate prea repede
Acesta a fost descoperirea mea, descoperirea vieții,
Cu bucuriile și suferințele ei, cu nebuniile sale.
Am vrut să trăiesc ca și întâia oară
Urmărind orele, pentru a trăi numai în prezent,
Dar, cu cât trăiesc mai mult ofer mai mult.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Acasă
Primul sărut a fost pe strada mea,
Acum trebuie să merg singur pe ea.
Ne văd pe noi peste tot și mă opresc,
Exact în același loc, îmi amintesc
Cât de fericiți eram amândoi,
Că vara se termina cu noi.
A devenit locul nostru, dar n-am știut
Că tot acolo vom avea și ultimul sarut.
Nu știu daca e noroc sau sunt blestemat.
Că trec prin locul ăla de fiecare dat'.
Dar mă doare că nu mai sunt cu tine,
Parca nu merg acasă, daca nu ești lângă mine.
De când nu ești, strada-i tristă și pustie,
Iar eu tot rătăcesc, căutându-te pe tine.
Invocare
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre
Și-n visele în care îmi apari,
Te văd, iubita mea, pe o cărare
Aproape de-o pădure de stejari.
Un fel de rază-ţi luminează chipul,
Așa cum luminează luna chipul meu,
Zâmbesc, chiar dacă îmi doresc sfârșitul,
Dar moartea nu mă vrea, că-s derbedeu.
Privesc spre ochii tăi a nu știu câta oară,
Destinul nostru-i frânt de la mijloc,
Sunt izolat în lumea de afară,
Căci lângă tine nu mai este loc.
Flutur în vânt scheletul mâinii drepte,
Într-un adio-n care nu aș vrea să cred,
Te-aștept la-aceeași oră mâine-noapte,
Căci doar în negrul nopții mă încred.
Exasperat de fața-mi de paiață,
Mă-ntorc la târgul meu dintâi,
Paloarea ta înseamnă viață
Și-aș vrea de azi să-ți stau la căpătâi.
Când viața nu mai vrea să fie calmă,
Să te așezi pe stânca sufletului meu,
Căci barca existenței mele n-are cârmă
Din ziua-n care tu te-ai dus la Dumnezeu.
Visul
Vorbești în decor
Cu glasul tău divin
Căci cuvintele tale-mi sunt dragi
Doar la suflet mă ating.
Dau năvală-n capu' meu
Stau singur și le simt ,
Căci iubirea e secretul
Să nu te mai scot din capu' meu.
Nu pleca din mâna mea
Draga mea iubită ,
Căci durerea-mi socotită
După sărutul apăsat , greu.
O stea căzătoare
Mi-am dorit o revedere,
Dar nu-i doar o simplă plăcere,
Dorința mea a prins amploare,
Ca o stea căzătoare,
Glasul tău a prins culoare,
Peste cer și peste mare,
Peste râuri și câmpii,
Peste norii cei mai gri.
Eu ştiu ce am de făcut
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
🎤 Pardonne-moi ce caprice d'enfant în română
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
A trecut timpul "iubirii" noastre
Amândoi am trăit fericiți în visele noastre
A trecut timpul "iubirii" noastre
Iar apoi mi-am dorit să zbor cu aripile mele.
Am vrut să trăiesc alte iubiri
Pentru alții care mi-a spus:
"Te iubesc" și "pentru totdeauna".
Dar,TU ești acela pe care-l visez noaptea, dragostea mea.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult și nu pot trăi fără tine!
A fost dorința de a învăța
Totul despre viata, poate prea repede
Acesta a fost descoperirea mea, descoperirea vieții,
Cu bucuriile și suferințele ei, cu nebuniile sale.
Am vrut să trăiesc ca și întâia oară
Urmărind orele, pentru a trăi numai în prezent,
Dar, cu cât trăiesc mai mult ofer mai mult.
Iartă-mi acest capriciu copilăresc
Iartă-mă, vino înapoi la fel ca înainte
Eu, TE IUBESC prea mult, nu pot trăi fără tine!
Другие стихотворения автора
Cât aș vrea...
cât aș vrea să fiu
în al tău pustiu
malul mării dulci
spălat de ploaie
flacară de-amor
pot să mă cobor
să-ți dau jos amarul
ca pe-o straie
vânt aș fi de vrai
din câmpii de mai
să te țin în zbor
pe ani-lumină
iar de cazi curând
piatră pe mormânt
m-aș clădi de-a pururi
lângă tine
Pe la toamnă iar...
pe la toamnă iar
foi de calendar
vor cădea pe palmă-n loc de frunze
tapetate-n geam
ploi din ocean
spală rujul tău gravat pe buze
se usucă-ncet
florile din piept
ca fântâna ce-a pierdut izvorul
pagină-n caiet
viața-n amanet
albă de cerneală găzduiește dorul
noaptea pe fundal
frigul infernal
drum până la oase taie bisturiul
stele-ntr-un final
nu mai cad pe mal
ieri și-au cununat jarul cu pustiul
Sunt otrăvit cu serul de lumină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
şi-oricât de mult aş vrea
Orfeu să mai rămân
în profunzimea nemărginirii tale
sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra
cusută de picioare
sunt încolţit
cu somn de ziuă
o altă Gaia
mă cheamă vânturat
la poarta unde se aleg nebunii
obscuritatea arde
reverberat în sinea mea
aidoma pădurii
...
precum Ahile-și ține glezna
cu ochii albi de lună plină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
În palme
toți plecăm spre noapte
câte unul
rânduind în palme
mici bucăți solare
până mă duc și eu
cât ard în așteptare
din sufletu-mi carote
voi da la fiecare
voi năvăli spre ani
ca umbra de tsunami
răscolind prin lacrimi
adâncite-n mări
și când ajung la mal
la malul altor ape
voi semăna în tihnă
pădurea de-ntrebări
...
în avans
mai fur din viață
din al morții greu safeu
să ajung spre înserare
tot arzând
în rândul meu
și vecin pășind cu noaptea
ca-n tăcerea din muzeu
îl sădesc atent în palme
soare
am aprins și eu
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
Cât aș vrea...
cât aș vrea să fiu
în al tău pustiu
malul mării dulci
spălat de ploaie
flacară de-amor
pot să mă cobor
să-ți dau jos amarul
ca pe-o straie
vânt aș fi de vrai
din câmpii de mai
să te țin în zbor
pe ani-lumină
iar de cazi curând
piatră pe mormânt
m-aș clădi de-a pururi
lângă tine
Pe la toamnă iar...
pe la toamnă iar
foi de calendar
vor cădea pe palmă-n loc de frunze
tapetate-n geam
ploi din ocean
spală rujul tău gravat pe buze
se usucă-ncet
florile din piept
ca fântâna ce-a pierdut izvorul
pagină-n caiet
viața-n amanet
albă de cerneală găzduiește dorul
noaptea pe fundal
frigul infernal
drum până la oase taie bisturiul
stele-ntr-un final
nu mai cad pe mal
ieri și-au cununat jarul cu pustiul
Sunt otrăvit cu serul de lumină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
şi-oricât de mult aş vrea
Orfeu să mai rămân
în profunzimea nemărginirii tale
sunt blestemat să fiu stăpân pe umbra
cusută de picioare
sunt încolţit
cu somn de ziuă
o altă Gaia
mă cheamă vânturat
la poarta unde se aleg nebunii
obscuritatea arde
reverberat în sinea mea
aidoma pădurii
...
precum Ahile-și ține glezna
cu ochii albi de lună plină
scumpa mea
iubită beznă
sunt otrăvit cu serul de lumină
În palme
toți plecăm spre noapte
câte unul
rânduind în palme
mici bucăți solare
până mă duc și eu
cât ard în așteptare
din sufletu-mi carote
voi da la fiecare
voi năvăli spre ani
ca umbra de tsunami
răscolind prin lacrimi
adâncite-n mări
și când ajung la mal
la malul altor ape
voi semăna în tihnă
pădurea de-ntrebări
...
în avans
mai fur din viață
din al morții greu safeu
să ajung spre înserare
tot arzând
în rândul meu
și vecin pășind cu noaptea
ca-n tăcerea din muzeu
îl sădesc atent în palme
soare
am aprins și eu
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...