Sărut
Și-n acel moment,
A mea respirație s-a oprit ,
A mea inimă s-a stins,
Uitându mă și așteptând,
Al tău sărut rătăcit .
Rece și amar ..
Dar dureros de dorit,
A ta mână caldă pe-a mea față palidă,
Ai tăi ochi aprinși în ai mei albăstrui,
Al tău oxigen în ai mei plămâni.
Ești o pată albă în al meu suflet,
Dar nu vreau să te înnegresc...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Arina Cernețchi
Дата публикации: 7 июня 2023
Просмотры: 646
Стихи из этой категории
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Umbre
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
IUBIRE SIMȚITĂ
Dacă vrei să simţi iubirea,
Ascultă-i taina, nemurirea.
E-n râsul clar al unui dor,
E-n pasul tău spre viitor.
E cerul greu ce-ți dă răbdare,
Și visul frânt ce iarăși zboară.
E lacrima ce-n piept răsare,
Când dorul inimii tresare.
E liniştea dintr-un sårut,
E glasul cald de început.
E timpul care stă în loc,
Când arde viața-ntr-un singur foc.
Dacă vrei să simți iubirea,
Definește-o cu dăruirea.
Nu prin ce ceri, ci ce oferi,
prin daruirea unei calde-mbratisari.
Oare?
Este tarziu,s-a intunecat,
A mai trecut inca o zi.
Si ma gandesc neincetat,
Oare cand tu o sa mai vii?
Sunt singur, trist si ganditor,
Oare cand te-oi revedea
Si timpul e nepasator,
Se scurge lent,iubirea mea.
Vreau sa te ating,
Sa-ti simt corpul tau divin
Vreau durerea sa o inving,
Sa incetez ca sa suspin.
Incerc s-adorm,e in zadar,
De dorul tau innebunesc
Visez ca o sa te vad iar,
Oare-as putea,
Mai mult de atat sa te iubesc?
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Gânduri îmbrățișate
Se lasă seara-n taină peste mine
Cu umbre sumbre ce dor și se aștern
O zi s-a stins in dor nemarginit
De un chip drag...rămas etern.
Un cer sangvin s-a stins in asfințit,
In suflet rana mi-e din ce în ce mai grea
Caci mi te port în gând necontenit
Tânjind pe mut...după îmbrățișarea ta.
Azi stele nu-s... să plângă lângă mine
Cu lacrimi mici să ardă-n noaptea mea
O zi s-a dus și sufletu-mi rămâne
Tânjind acut... după îmbrățișarea ta.
Sunt mai puternică, dar duc un dor amar
Mi-e rece fără tine, te scriu în versuri iar...
Și în tăcerea ce al tău nume poartă,
După îmbrățișarea ta, tânjesc....încă o dată.
Umbre
Rănile mele sunt flori ce nu mor,
Petale de foc ce ard în decor.
Le port cu tăcere, le-ascund cu sfială,
Dar cântă în mine, cu voce brutală.
În suflet se scurg ca un râu fără mal,
Îmi șoptesc adevăruri în ton abisal.
Din durerea ce arde, un sens se arată,
Un drum ce renaște din inima spartă.
Le privesc ca pe stele ce cad și se-aprind,
Și-n ele găsesc tot ce vreau să cuprind.
Sunt urme adânci, dar sunt ale mele,
Povestea ce-ncape în mii de lulele.
Căci rănile spun, chiar de-ți vine să plângi,
Că-n viață renasc doar cei care se frâng.
Iar din lutul durut, în tăcere te-nalți,
Mai puternic, mai viu, din umbre renaști.
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
IUBIRE SIMȚITĂ
Dacă vrei să simţi iubirea,
Ascultă-i taina, nemurirea.
E-n râsul clar al unui dor,
E-n pasul tău spre viitor.
E cerul greu ce-ți dă răbdare,
Și visul frânt ce iarăși zboară.
E lacrima ce-n piept răsare,
Când dorul inimii tresare.
E liniştea dintr-un sårut,
E glasul cald de început.
E timpul care stă în loc,
Când arde viața-ntr-un singur foc.
Dacă vrei să simți iubirea,
Definește-o cu dăruirea.
Nu prin ce ceri, ci ce oferi,
prin daruirea unei calde-mbratisari.
Oare?
Este tarziu,s-a intunecat,
A mai trecut inca o zi.
Si ma gandesc neincetat,
Oare cand tu o sa mai vii?
Sunt singur, trist si ganditor,
Oare cand te-oi revedea
Si timpul e nepasator,
Se scurge lent,iubirea mea.
Vreau sa te ating,
Sa-ti simt corpul tau divin
Vreau durerea sa o inving,
Sa incetez ca sa suspin.
Incerc s-adorm,e in zadar,
De dorul tau innebunesc
Visez ca o sa te vad iar,
Oare-as putea,
Mai mult de atat sa te iubesc?
Un ceas de veșnicie
Lasa ma sa ti strig numele
Sau macar sa l insemnez
Pe o foaie inlacrimata
Pe care inca sangerez
Lasa ma sa vin candva
Sa te prind de a ta mana
Sau macar s apar in vis
Pe capul meu cu o cununa
Imbracata in cristale
Si n ai mei ochi albe petale
Sa cad usor pe al tau brat
Sa zabovesc macar un ceas
Другие стихотворения автора
Să mă sting ?
mi simt a mea respirație întretăiată,
Aud ale tale cuvinte tari,
Respiră, inspiră, strigă ceva înăuntru meu ,
Cred că leșin de atât rău.
Furtună de cuvinte , care mai de care ,
Mă dor mușchii, mai bine oasele,
Căci nu știu de-mi mai rămâne carne pe mine,
De frica ce o duc de tine,
Mă pot opri doar dacă pun capăt
Acestui proces întârziat.
Tu lume , chiar mă doare,
Încețoșând a mea ființă moale.
Prind ură și nervii îmi cedează,
Mereu cu ochii încinși de furie.
Două făclii aprinse ,
Nestinse pe veci de-acum.
Oprește-te , îmi spui tu lume ,
Dar nu vreau sa ascult un cuvânt,
Căci cu el mă rănești adânc,
Fac afaceri cu inima ,
Să mă consum , să mă sting ?
De ce ?
Te rog să te uiți în urmă,
Să-mi vezi ale mele lacrimi lucii ,
Ai mei ochi purpurii,
Să simți cum se dărâmă,
A mea inimă, fărâmă.
Și dacă nu găsesc leac împotriva ta ?
Ce-ar trebui să fac , ce s-ar întâmpla?
Privesc cum pleci , dar unde ?
De ce mai lăsa ?
Răspunde-mi..
Dacă te întorci,
Ți-aș pune o întrebare.
Vei avea răspuns tu oare ?
De ce-ai plecat ?
Ai crezut că nu te merit , ai crezut
că te-am trădat?
Trandafir
Te visez în astă noapte cu lună plină ,
A mea stea albastră .
Promite-mi că după ce pleci nu mă rănești,
Al meu unic trandafir alb.
Te văd într-o după-amiază caldă,
Al meu gând nesfârșit.
Promite-mi că mă uiți să nu sufăr în zadar,
A mea pace dintr-o lume haotică.
Te simt în astă seară înnorată,
Al meu tablou în culori cenușii.
Promite-mi că nu mă lași condamnată la durere ,
A mea petală de trandafir.
Sadness
My bones are aching with my sadness.
It feels impossible to leave my bed.
My eyes are swollen shut
from all the tears I shed.
I keep replaying our memories,
over and over in my head.
My hands can no longer write,
From all the paragraphs I sent begging you.
My heart has sunk so deep,
Due what you put me through.
I wonder if you feel this type of agony.
At times I wish you did
so that you could understand me.
But deep down I know it's not true,
for you have already replace me
with somebody new
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Pictam
Ea picta doar în nuanțe triste ,
Și poezii doar sumbre scria ,
Se ascundea mereu printre umbre ,
În a sa inimă se ascundea .
Prietenii , străini îi deveneau ,
Căci toți din jur înșeală.
Ea zâmbetul , păcat îl considera,
Iar lacrimile cea ce o salva.
Cu vopsele gri picta ,
Iar în mâini ,pensula îi tremura .
La culori mai deschise visa ,
Și în viața și pe pânză.
Să mă sting ?
mi simt a mea respirație întretăiată,
Aud ale tale cuvinte tari,
Respiră, inspiră, strigă ceva înăuntru meu ,
Cred că leșin de atât rău.
Furtună de cuvinte , care mai de care ,
Mă dor mușchii, mai bine oasele,
Căci nu știu de-mi mai rămâne carne pe mine,
De frica ce o duc de tine,
Mă pot opri doar dacă pun capăt
Acestui proces întârziat.
Tu lume , chiar mă doare,
Încețoșând a mea ființă moale.
Prind ură și nervii îmi cedează,
Mereu cu ochii încinși de furie.
Două făclii aprinse ,
Nestinse pe veci de-acum.
Oprește-te , îmi spui tu lume ,
Dar nu vreau sa ascult un cuvânt,
Căci cu el mă rănești adânc,
Fac afaceri cu inima ,
Să mă consum , să mă sting ?
De ce ?
Te rog să te uiți în urmă,
Să-mi vezi ale mele lacrimi lucii ,
Ai mei ochi purpurii,
Să simți cum se dărâmă,
A mea inimă, fărâmă.
Și dacă nu găsesc leac împotriva ta ?
Ce-ar trebui să fac , ce s-ar întâmpla?
Privesc cum pleci , dar unde ?
De ce mai lăsa ?
Răspunde-mi..
Dacă te întorci,
Ți-aș pune o întrebare.
Vei avea răspuns tu oare ?
De ce-ai plecat ?
Ai crezut că nu te merit , ai crezut
că te-am trădat?
Trandafir
Te visez în astă noapte cu lună plină ,
A mea stea albastră .
Promite-mi că după ce pleci nu mă rănești,
Al meu unic trandafir alb.
Te văd într-o după-amiază caldă,
Al meu gând nesfârșit.
Promite-mi că mă uiți să nu sufăr în zadar,
A mea pace dintr-o lume haotică.
Te simt în astă seară înnorată,
Al meu tablou în culori cenușii.
Promite-mi că nu mă lași condamnată la durere ,
A mea petală de trandafir.
Sadness
My bones are aching with my sadness.
It feels impossible to leave my bed.
My eyes are swollen shut
from all the tears I shed.
I keep replaying our memories,
over and over in my head.
My hands can no longer write,
From all the paragraphs I sent begging you.
My heart has sunk so deep,
Due what you put me through.
I wonder if you feel this type of agony.
At times I wish you did
so that you could understand me.
But deep down I know it's not true,
for you have already replace me
with somebody new
Fluturi
Nu-mi plac fluturii ,
Cum îmi plăceau odinioară ,
Când primeam plăcere , culoare ,
Nu dureri sfâșietoare.
Nu-mi plac fluturii ,
Acum îi simt în mine ,
Ori de câte ori trec pe lângă tine ,
Și sincer , nu ai merita ,
Nu mi-ai merita fluturii ,
Nici să îi vezi , nu să-i mai simți ,
Pentru ca tu nu poți simți ,
Aripile unui fluture frânt .
Tu nu vrei să simți ,
Aripile unui fluture plăpând ,
Îndurerat , plouat,
Mort de iubire.
Pictam
Ea picta doar în nuanțe triste ,
Și poezii doar sumbre scria ,
Se ascundea mereu printre umbre ,
În a sa inimă se ascundea .
Prietenii , străini îi deveneau ,
Căci toți din jur înșeală.
Ea zâmbetul , păcat îl considera,
Iar lacrimile cea ce o salva.
Cu vopsele gri picta ,
Iar în mâini ,pensula îi tremura .
La culori mai deschise visa ,
Și în viața și pe pânză.