Seara și el
Bântui tot ce ieri aveam ca o fantomă la geam
Dacă ai știi cum să începi orice dezamăgeam
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Poate nu-i destul suflet nimicit
Poate nu-s destule lacrimi
Caut despre tine în tot ce însemni azi și mâine
Seară nu e una obișnuită și tu iubitule vreau să îmi fi alături
Să faci din mine semnaturi
Zburăm fericiți dar plini de încărcătură
Din care tragem doar o trăsătură
Racoarea serii tu și eu de mâna
Și parcă n aș mai vrea să treacă toată săptămâna
Hai cu mine să tragem din greu
Chiar dacă drumul e lung
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: andreea simion
Дата публикации: 28 октября 2024
Просмотры: 244
Стихи из этой категории
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Fiori reci
Fiorii reci ai primei iubiri
inca domina privirea
ce, stand fixa este cuprinsa de o umbra deasa
a amimtitilor uitate, a noptilor pierdute
a sperantelor inselate si visuri spulberate
privirea fixa, apasatoare, se inchide incet
in cercuri negre periferice
nu o vede, dar o simte
iubirea cea dulce, ce dorul ei aduce
Treizeci de universuri posibile
dar asta n a fost unul...
intr-unul sigur exista un eu
mai bucuros ca niciunul
Unde esti acum, speranta?
Unde te ascunzi acum, iubire?
Cine te-a amutit, vorba dulce?
Viata mea usor se duce...
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Fiori reci
Fiorii reci ai primei iubiri
inca domina privirea
ce, stand fixa este cuprinsa de o umbra deasa
a amimtitilor uitate, a noptilor pierdute
a sperantelor inselate si visuri spulberate
privirea fixa, apasatoare, se inchide incet
in cercuri negre periferice
nu o vede, dar o simte
iubirea cea dulce, ce dorul ei aduce
Treizeci de universuri posibile
dar asta n a fost unul...
intr-unul sigur exista un eu
mai bucuros ca niciunul
Unde esti acum, speranta?
Unde te ascunzi acum, iubire?
Cine te-a amutit, vorba dulce?
Viata mea usor se duce...
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Botezul Sfânt!
Și a venit tocmai din Galileia
Botezul sfânt să îl primească,
De la Ioan numit botezatorul
Ca lumea să se mântuiască.
Ioan când l-a văzut pe Domnul
Intrând în apă, cerând botezul,
Cu glasul tremurând a întrebat
Cum să-mi cufund..Stăpânul?
Ioane, fără lucrarea ta cea Sfântă
Omul nu poate fi vreodată izbăvit,
Doar prin botez se scapă de păcat
Și cel ce crede-n Duhul, e mântuit.
Atunci, Ioan a înțeles și a văzut
Cerul deschis și cum un porumbel,
A coborât de Sus cu Duhul Sfânt
Pân' la Iisus și a stat peste El.
Ioan în apa Sfântă l-a botezat
Și auzit cum Tatăl a mărturisit,
Acesta este fiul meu cel iubit
Întru Care am binevoit.
De la botez omul este salvat
Și poate căpăta și mântuirea,
Ce Domnul nouă ne-a promis-o
La toți acei..ce dăruiesc iubirea!