Позови
Позови меня обратно,
Напои чистой водой,
Время пролетело так внезапно,
Я уже забыл как быть с тобой.
Научи вновь ласкам нежным,
Напиши мне все слова любви.
Покажи как быть безбрежным,
Покажи мне вновь свои пути.
Собери вновь мое сердце,
Положи на место все куски.
Закрой на ключ забытую дверцу,
и оставь себе ключи.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: coffeepeople
Дата публикации: 5 марта 2014
Просмотры: 3211
Стихи из этой категории
🎤 Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Vis
Adu-mi cafeaua draga mea,
Și-apoi lipește-te de mine,
Avui un vis c-o stinsă stea,
Un vis anume despre tine.
Apucă-mă de mână, hai te rog,
Căci toaca-mi bate-n tâmple,
Iar visuˈacesta-i ca un drog,
Și simt c-așa o să se-ntâmple.
Visam dulăii la fereștri lătrând,
Iar spaima bântuind prin casă,
Ferestrele prin draperii plângând
Al tău sicriu aflat pe masă.
În pragul ușii se afla o sfântă,
Ce mă ruga să vin la-nmormântare,
Avea în mână o lumânare frântă,
Din care lumina un pui de soare.
Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,
Tavanul devenea treptat pământ,
Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,
Săpam plângând al tău mormânt.
O stea zării căzând lângă fereastră,
Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,
Și toată casa se făcu pe loc albastră,
Tu, din scriu, încet începi să te ridici,
Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,
Și lumânarea frântă treptat se încera,
Iar eu topit, curgeam murind prin tine,
Spre palma sfintei în foc a mă năștea.
Hai să rămânem treji în noaptea asta,
Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,
Să nu mai plângă iar fereastra,
Să ne iubim pe întuneric și lumină.
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,
Doar clipa-n care te-am zărit,
Pe-o bancă-n parc, să se repete
De s-ar putea la infinit.
Nu vreau averi să-mi dea defel,
Doar ziua când te-am sărutat,
Sub un salcâm în miez de mai,
Să se reîntoarcă neîncetat.
Şi nu vreau gloria cea deşartă,
Doar vara-n care te-am iubit,
La malul mării lângă valuri,
S-o retrăiesc la nesfârşit.
🎤 Primăvara inimii mele în maghiară
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Szívem tavasza
Kedves fiú, George...
Egy introvertált fiú, George...
Egy vicces fiú, George...
Egy fiú, akivel még soha nem találkoztam, George,
Egy fiú, akire minden figyelem számít, George,
Egy fiú, aki szereti a verseket, George,
Egy kifejező és művészi fiú, George,
Egy fiú, aki nagyon szeretne elvinni minket egy hidrobiciklire, George...
Egy fiú, aki nagyon szeretné, hogy üljünk és meséljünk a pikniken, George,
Egy fiú, akivel moziba megy, játszik, George,
Egy egyszerű, de jól megválasztott ízlésű fiú, George,
Egy bátor és határozott fiú, George,
Egy fiú, aki szereti a régi divatlapokat, George,
Egy fiú, aki minden alkalommal több virágot, cukorkát hoz, George,
Egy fiú, akinek a versei egyre jobban vonzanak, George,
Egy fiú, aki ezerszer ír, vág és újraír, amíg pontosan kifejezi, amit akar, George,
Egy fiú, akivel a szomszédhoz megyek, aki spanyol órát tart, George,
Egy fiú, aki ha lemaradok a tanulásban, rám is elmélkedik, George,
Egy fiú, aki nagyjából ugyanilyen zenét hallgat, George.
George, az emlékeim rólad, hogy megismertelek és mennyire szerettem, ahogy írtál, ahogyan pizzát ettél, ahogy nevettél a vicceimen (mert általában csak én nevetek), ahogy néha nevettél rajtam, ahogy szoktunk. séta a sikátorokon, ahogy mindketten motoroztunk, a Nap országútján, sebességhatárt túllépve, hajjal a szélben, gondtalanul, hogyan tudtuk, hogyan hozzuk jó közérzetünket egymásnak, hogy feldobjuk a kedvünket, érezd jól magad a kocsmákban, menj focimeccsre, üvöltözz és köpködj, játssz a nebelung macskámmal, adj egy tollat, amit meguntál, megjavítanám és nagyon boldog lennél. Édes emlékek, kár, hogy nem tudom milyen projekttel távoztál Brazíliában. Nem semmi, fiatal voltál, ahogy Otilia az "Otilia's Enigma"-ból mondaná, voltak álmaid, és meg kellett valósítanod azokat. Annyi más lány van, de neked nagyon kellett ez a projekt. Megértelek, nem te tetted sok verset hagyj rám, de megőrzöm, emlékük egyre jobban felvirágzik, ha olvasom, lapozgatom, amikor élvezem az írásodat és azt, amit ezeken a sorokon keresztül ki akartál fejezni.
Vis
Adu-mi cafeaua draga mea,
Și-apoi lipește-te de mine,
Avui un vis c-o stinsă stea,
Un vis anume despre tine.
Apucă-mă de mână, hai te rog,
Căci toaca-mi bate-n tâmple,
Iar visuˈacesta-i ca un drog,
Și simt c-așa o să se-ntâmple.
Visam dulăii la fereștri lătrând,
Iar spaima bântuind prin casă,
Ferestrele prin draperii plângând
Al tău sicriu aflat pe masă.
În pragul ușii se afla o sfântă,
Ce mă ruga să vin la-nmormântare,
Avea în mână o lumânare frântă,
Din care lumina un pui de soare.
Podeaua se crăpa ca-ntr-un cutremur,
Tavanul devenea treptat pământ,
Iar eu cu trupu-mi prins în tremur,
Săpam plângând al tău mormânt.
O stea zării căzând lângă fereastră,
Dulăii au sfâșiat-o în luminițe mici,
Și toată casa se făcu pe loc albastră,
Tu, din scriu, încet începi să te ridici,
Iar sfânta îndreptă privirea înspre mine,
Și lumânarea frântă treptat se încera,
Iar eu topit, curgeam murind prin tine,
Spre palma sfintei în foc a mă năștea.
Hai să rămânem treji în noaptea asta,
Iar somnul să-l hrănim cu lună plină,
Să nu mai plângă iar fereastra,
Să ne iubim pe întuneric și lumină.
Iubire frântă
În ochii tăi văd cerul
Și stelele curgând
Și de stâncă valul
Izbește al tău gând..
Ești izvor învolburat
De simțuri și fiori.
Ești prințul fermecat
Împresurat cu flori...
Universul meu respiră
Atunci când mă atingi
Și nurii tăi vrăjiră
Inimi ce le frângi...
Eu,pt tine nu însemn
Decât o clipă dulce
Eu, chipul tău, solemn
Îl veneram pe cruce...
Tu, dispăreai in ceatä,
Râzând de simțăminte.
Sub stropii tăi de gheață
Mă topeam fără cuvinte...
Țurțur
Afara este rece dar parca imi este cald ca te vad
Ma incalzeste privirea ta
Zapada parca este din senin roz
Tu ignori fulgi
Eu simt ca ne apropie din ce in mai mult
Imi este dor de tine
De focul din privirile noastre
Nu mai privim in ochii de oare ce ne este ca si cum ne ar intra un turtur in ochii
Dar pe furis imi mai tragi o privire
Ne batem cu bulgarii de zapada ne zambim unul la altul
Dar mie frica de tine
Dar cand sunt cu tine uit ca afara e frig si ca ninge
Tu ma incalzesti
Chiar daca nu ma iei in brate
Dar ma simt ca si cum as fi la tine in brate
Imi este dor de tine
Si abia astept sa vina urmatoarea zi de țurțur.
Am stiut...
Cică atunci când va fi să îți apară,
Vei ști dintr-o dată, ca-n dimineți de primăvară.
Un fior adânc, un răspuns fără glas,
O clipă ce pare că e... fără de ceas...
Și eu am știut, nu demult...odinioară
Cu inima plină, pe-acorduri de chitară.
Alăturea-i simțeai cum se oprește timpul,
De nici nu știai că trece anotimpul.
Dar timpul s-a stins între zile și nopți.
Și prezența lui, azi, n-o mai aștept
Rămasă cu gândul, cu visul înfrânt,
Scriu amintiri... cu dor în cuvânt.
Când va fi să-ți apară, vei ști dintr-o dată
Și am știut... mi-era privirea de el fermecată
Nu-i vina nimănui că nu a înflorit...
Unele flori se usucă de atâta privit.
Poate că știi... doar atunci când e scris,
Sau poate că știi.. dar rămâne un vis.
Dar nu-mi pare rău c-am simțit atât de profund
E mare lucru să simți chiar de-n tăcere, de dor, mă scufund.
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu
Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,
Doar clipa-n care te-am zărit,
Pe-o bancă-n parc, să se repete
De s-ar putea la infinit.
Nu vreau averi să-mi dea defel,
Doar ziua când te-am sărutat,
Sub un salcâm în miez de mai,
Să se reîntoarcă neîncetat.
Şi nu vreau gloria cea deşartă,
Doar vara-n care te-am iubit,
La malul mării lângă valuri,
S-o retrăiesc la nesfârşit.
Другие стихотворения автора
Орфей
Орфей всегда любил мелодией,
Что с каждым днём все лучше пел,
Я оказался лишь пародией,
Лишь тенью быть, вот мой удел.
Я тень, и тенью быть моё проклятие,
Я не могу выйти на всет,
Я крепче жму в руке распятие,
и проклянаю, молчаливый свой обет.
Лишь пара слов бумажная окова,
Лишь пара слов оставлю о себе,
Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.
Лишь пара слов, и я готов к мольбе.
Театр
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Слова сказать которые не сложно,
Три слова, кинула неосторожно.
Три слова, всего три слова,
Было всё вчера, сегодня будет снова.
Теряли текст, бесталатных двух ролей,
искал как ты, а находил блядей.
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Терял смысл гребанных идей,
Oh, I believe in yesterday
Qui aime bien châtie bien
Детский стон, эхом по дому,
Не плачь и не крик, молчаливое эхо.
Они и не знали что может быть по другому,
и к счастью дорога закрыта железною вехой.
и мать и отец, молчали вздымая руки,
Уничтожая детские годы.
Причиняя детишкам, адские муки,
Лишая их детства, любви и свободы.
Они уже давно не теряют слёзы,
и уже давно не просят пощады.
их поглотили детские грёзы,
Скоро погаснут их боли лампады.
Звёзды
Смотри на небо, звёзды!
Они мечтают о тебе.
Я знаю зайка, поздно...
Не бойся, ты не одна во тьме.
Слышишь? Одинокий вой,
Это мой друг, он нас хранит.
Ты не молчи, мне тихо пой,
Твой голос для меня магнит.
Твои глаза мои ловушки,
Я в них попал ешё тогда.
Когда искали мы ракушки,
Когда не спали до утра.
Смотри на небо, звёзды!
Они уже бледны.
Я знаю зайка, поздно,
Смотри цвентые сны.
Nimic mai mult
Ai buze dulci, ca mierea’n vară
De mult aș vrea să le sarut,
Să fie această primă oară
Si-apoi, sa plec spre absolut.
Acolo unde visele au viață,
Unde n’am sa am nimic mai mult,
Unde această primp oară,
Sa nu mai plece spre trecut.
Без названия
Что-ж сказать тебе такого,
Чтобы больше никогда,
Не искала ты другого,
Что-б моей была всегда.
Я скажу одно лишь слово,
Что не говорил я никому,
Это стоит дорогого,
Слово нежное "люблю"
Слово это ты забудешь,
Я уверен что тогда,
Далеко когда ты будешь,
и пройдут мои года.
Орфей
Орфей всегда любил мелодией,
Что с каждым днём все лучше пел,
Я оказался лишь пародией,
Лишь тенью быть, вот мой удел.
Я тень, и тенью быть моё проклятие,
Я не могу выйти на всет,
Я крепче жму в руке распятие,
и проклянаю, молчаливый свой обет.
Лишь пара слов бумажная окова,
Лишь пара слов оставлю о себе,
Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.
Лишь пара слов, и я готов к мольбе.
Театр
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Слова сказать которые не сложно,
Три слова, кинула неосторожно.
Три слова, всего три слова,
Было всё вчера, сегодня будет снова.
Теряли текст, бесталатных двух ролей,
искал как ты, а находил блядей.
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Терял смысл гребанных идей,
Oh, I believe in yesterday
Qui aime bien châtie bien
Детский стон, эхом по дому,
Не плачь и не крик, молчаливое эхо.
Они и не знали что может быть по другому,
и к счастью дорога закрыта железною вехой.
и мать и отец, молчали вздымая руки,
Уничтожая детские годы.
Причиняя детишкам, адские муки,
Лишая их детства, любви и свободы.
Они уже давно не теряют слёзы,
и уже давно не просят пощады.
их поглотили детские грёзы,
Скоро погаснут их боли лампады.
Звёзды
Смотри на небо, звёзды!
Они мечтают о тебе.
Я знаю зайка, поздно...
Не бойся, ты не одна во тьме.
Слышишь? Одинокий вой,
Это мой друг, он нас хранит.
Ты не молчи, мне тихо пой,
Твой голос для меня магнит.
Твои глаза мои ловушки,
Я в них попал ешё тогда.
Когда искали мы ракушки,
Когда не спали до утра.
Смотри на небо, звёзды!
Они уже бледны.
Я знаю зайка, поздно,
Смотри цвентые сны.
Nimic mai mult
Ai buze dulci, ca mierea’n vară
De mult aș vrea să le sarut,
Să fie această primă oară
Si-apoi, sa plec spre absolut.
Acolo unde visele au viață,
Unde n’am sa am nimic mai mult,
Unde această primp oară,
Sa nu mai plece spre trecut.
Без названия
Что-ж сказать тебе такого,
Чтобы больше никогда,
Не искала ты другого,
Что-б моей была всегда.
Я скажу одно лишь слово,
Что не говорил я никому,
Это стоит дорогого,
Слово нежное "люблю"
Слово это ты забудешь,
Я уверен что тогда,
Далеко когда ты будешь,
и пройдут мои года.