Ma vei găsi
De vei veni, mă vei găsi
Exact unde m-ai lăsat
Între pustiu și furtună
Cu sufletul amanetat.
De vei veni, mă vei găsi
Acolo unde am fost împreună
Așteptând cu dor nesfârșit
Să te privesc...ținându-te de mână.
De vei veni, mă vei găsi
Simțindu-te fără nimic să spui
Cu teamă să nu-ntorci privirea
De vei veni, ar plânge până și tăcerea.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 24 апреля
Просмотры: 145
Стихи из этой категории
Sărut pe stradă
Un plus în fiecare zi
Sau poate o altfel de iubire,
Mai colorată cu noi nuanțe
Ce-mi vestesc,
Aceeași dragoste alcătuită din optimista nemurire,
Cu ființa ei ce-a renăscut
Din vocea-ți ce iubesc,
Iubire fără vreo măsură,
Nemăsurată îmi ești îți jur,
Adevărate jurămintele îmi sunt,
Și-aștept să crezi în mine...
Iar buzele-ți frumoase îmi spun să le sărut ,
Dar surd îmi zic că sunt,
Știind că nu-i pe stradă momentul care-ți place să te sărut,
Și mă prefac că nu vreau să te-ating,
Dar eu vreau să te fur definitiv
Să te iubesc fără măsură!
Un plus fie oricât de mic
Chiar și-o sclipire ce pleacă de la tine,
Înseamnă același infinit
O veșnică iubire pentru mine,
Și totusi te sărut!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dimineaţa fără tine
Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă
Singură, doar cu mine,
Mă gândesc la multe...la viaţă -
La tine!
Ieri, erai încă aici, aproape
Şi cafeaua ieri alt gust avea.
Acum eşti mult prea departe
Pierdut, pe undeva.
Am pregătit, totuşi, două ceşti de cafea,
Nu m-am obişnuit încă cu una!
Două am să fac şi mâine
Şi-ntotdeauna.
Of, singurătate...casa e atât de mare,
Sunt doar eu şi ceaşca de cafea
Mai simt încă undeva, aievea,
Prezenţa ta.
De-acum aşa vor fi dimineţile mele -
Singură cu două ceşti de cafea
Cu suspine mii
După dragostea ta...
"Ja, einmal ich träumte" în spaniolă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Sí, una vez soñé
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
El sueño llega a su fin, el sol se hundió en el mar
y cuando desperté ya no te encontré.
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Sa?🤔
Să te mai sun? Să îţi mai scriu? M-ai mai lăsa să îi mai
fiu?
Să te sărut, să mă mângâi, mâna pe cap să îmi mai
pui?
Nici nu mai știu cat a trecut de când nu pot să te
ascult.
Tot mai visez din când în când că te mai văd din nou
trecând.
Și pare că-i mai mult de-un vis, deși tu esti de
neatins.
Apoi dispari de parcă ști că tu nicicand n-ai să mai
vii
Lasandu-ma-n tăcere sa-nchei acest episod acut
Sperand sa te intorci candva la un vin de reinceput.
Другие стихотворения автора
De te-aș zări!?...
De te-aș zări?... ce s-ar întâmpla?... la ce folos?...
Privirea ta de azi, ar fi ca o săgeată până-n os
Si m-ai rănit destul....destul mi-ai arătat ce nu trebuie să fiu
M-am pierdut... tot așteptând să treacă al tău fum.
Într-un final...aș scrie, că e doar păcatul tău...
Că ochii ce îți prețuiau privirea, azi doar varsă lacrimi,
Ce curg doar să imi croiască destinul
Și mă inundă de vise, dorințe.... de patimi...
Păcatul meu - că-n fiecare zi mă chinui să te uit
Și în același timp sufletul ar vrea să te întorci
...Te strigă mereu... fără să stie unde ești,
Și-n gând imi strecoară o șoaptă... "îmi lipsești..."
Poate-ntr-o zi vei ști... c-ai fost cel mai frumos capitol din viața mea
Dar și cel care m-a durut cel mai mult să-l închid
Poate-ntr-o zi, cât ar fi contat îmbrățișarea ta... vei realiza!...
Azi, nu m-aș mai agăța de ce mă doare... doar să-mi mai fii... un pic.
Iti amintesti?
Iti amintești cum stam pe canapea
Și ne uitam cu drag unul la altul
Era un spațiu abrupt..n-aveai curaj sa îl scurtezi
Te-ai hotărât într-un final și-ai făcut saltul...
Să mă săruți fără sả vreau să dezertez
Azi nu mại ești nici măcar sa ma privești..
Angoasă mi-ai lăsat fără să vrei
Nu-mi trece nici mắcar cu ceai de tei...
Mi-ar prinde bine un ceai de sentimente
Le ţii ascunse..deși le ai pe sortimente.
Durerea e tot ce mi-ai lăsat..băutură complicată
Îngheață sufletul pe loc..zici că-i fortificată
Mai am un pic dar nu mai vreau să gust
Mai bine-ai reveni să bem în 2 un must.
Cine stie...
Cine știe... poate cândva va înțelege
Ce-a fost în sufletul din mine pentru el,
Atunci va ști că dorul nu se șterge
Doar pentru că-i ordoni că trebuie...
C-a fost un vis, o mângâiere,
Un dulce vin în viața mea,
Un drum cu soare și durere
Și toate le-aș trăi din nou, așa.
A fost tăcerea ce-am vegheat-o,
Zâmbetul plin când sufletul plângea,
A fost un dor ce incă mai așteaptă
Să-i fie alinare vinul promis cândva.
Dar cine știe... poate timpul va aduce
O clipă de gând, un ceas de amintire,
Și-n liniștea ce vrea să-i pară dulce,
Va înțelege durerea ce-a lăsat-o în suflet la mine...
Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Pahar gol de vin
O rază rătăcită
De Soare-ngălbenită
Luminează divin
Într-un pahar gol de vin...
O lăcrămioara la geam îmi zâmbește
Privirea în gol mi se pierde
O lacrimă dă să-mi cadă lin
Într-un pahar gol de vin...
Se-aude un clinchet cristalin
Ca un plânset sublim
Pentru o poveste sfârsită trist
Într-un pahar gol de vin....
Sunt intr-o continuă dilemă
Deși gândirea mi-i fermă
De gânduri ce se astern lin,
Într-un pahar gol de vin...
Pe masă am lăsat o pată
De la o țigară sfărâmată
Și scrum împrăștiat... fin
Lângă un pahar gol de vin...
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.