Luni
Iubita mea,la inceput de săptămână,
Îți voi trimite un sărut simbolic,
Știind că nu te pot ține de mână,
Și nici să-ți simt parfumul mistic îngeresc,
Să te miros aș vrea dar n-o pot face
Are iubirea briza sa?
Iubindu-te am gândul prins la tine,
Am un suspin dar am și-o mare fericire
Știind că ești iubita mea pe veșnicie
Sau că eu sunt iubirea ta!
(26 februarie 2024 Horia Stănicel)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 26 февраля 2024
Просмотры: 625
Стихи из этой категории
Et si tu n'existais pas în norvegiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Og hvis du ikke eksisterte
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg hvorfor jeg ville eksistere.
Å henge rundt i en verden uten deg,
uten håp og uten anger.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville prøve å finne opp kjærligheten
som en maler som ser under fingrene
Født dagens farger,
Og hvem tror ikke.
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg for hvem jeg ville eksistere.
Båndbredder sover i armene mine
som jeg aldri ville elske.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville bare vært ett poeng til
i denne verden som kommer og går,
Jeg ville føle meg fortapt.
Jeg ville trenge deg.
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg hvordan jeg ville eksistere.
Jeg kunne late som om jeg var meg,
men jeg ville ikke være sant.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg tror jeg ville ha funnet det,
livets hemmelighet, hvorfor
bare for å skape deg,
og å se på deg.
Og hvis du ikke eksisterte
fortell meg hvorfor jeg ville eksistere
Å henge rundt i en verden uten deg
uten håp og uten anger
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville prøve å finne opp kjærligheten
som en maler som ser under fingrene
Født dagens farger,
Og hvem tror ikke.
Tu să știi că ești iubită,
Şi afară plouă a jale,
lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale,
pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară,
inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă
si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă,
despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră,
suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită,
eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină,
stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate,
tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie,
dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc
si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc,
insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba,
nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume,
iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie
si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie,
să-mi lași inima pustie
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Cand cineva te face sa zambesti
Cand cineva te face sa zambesti
dar nu e clown sau fie orice gluma
dar nu e pacaleala sau minciuna
ci adevar ,doar adevar nu vesti
Cand cineva te face sa zambesti
Ei afla ca primesti in dar lumina
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...
IARBĂ CRUDĂ, VERDE...
Vorbeam, deunăzi, așa, în treacăt,
Visând cu ochii larg deschiși,
La soare, cer și-al verii freamăt,
La briza lacului îmbrățișat de iriși...
Sorbeam încet aroma ceaiului din cană,
În liniștea de templu a odăii mele,
Uitând de truda zilelor de toamnă,
Și strălucirea prafului de stele...
Te-am respirat cu teamă că se vede,
Fiindu-mi dor de trupul tău păgân,
De-aroma ta de iarbă crudă, verde,
Scăldată-n floare de salcâm...
Eu, melancolic, focul ascultam,
În fața șemineului din piatră,
Uitând rugina frunzelor pe ram,
Și veșnicia focului din vatră...
Tu, m-ai pierdut în serile plăcute,
Și-n jocul de lumină și-ntuneric,
Ne-am regăsit în umbrele tăcute,
Ce se-mpleteau pe pielea ta frenetic...
Și tot așa, ademeniți cu-arome de serai,
Trecut-am iarna cea cumplit de lungă,
Acum e timpul florilor de mai,
Și a nopților în care mierla cântă...
Et si tu n'existais pas în norvegiană
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Og hvis du ikke eksisterte
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg hvorfor jeg ville eksistere.
Å henge rundt i en verden uten deg,
uten håp og uten anger.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville prøve å finne opp kjærligheten
som en maler som ser under fingrene
Født dagens farger,
Og hvem tror ikke.
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg for hvem jeg ville eksistere.
Båndbredder sover i armene mine
som jeg aldri ville elske.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville bare vært ett poeng til
i denne verden som kommer og går,
Jeg ville føle meg fortapt.
Jeg ville trenge deg.
Og hvis du ikke eksisterte,
fortell meg hvordan jeg ville eksistere.
Jeg kunne late som om jeg var meg,
men jeg ville ikke være sant.
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg tror jeg ville ha funnet det,
livets hemmelighet, hvorfor
bare for å skape deg,
og å se på deg.
Og hvis du ikke eksisterte
fortell meg hvorfor jeg ville eksistere
Å henge rundt i en verden uten deg
uten håp og uten anger
Og hvis du ikke eksisterte,
Jeg ville prøve å finne opp kjærligheten
som en maler som ser under fingrene
Født dagens farger,
Og hvem tror ikke.
Tu să știi că ești iubită,
Şi afară plouă a jale,
lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale,
pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară,
inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă
si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă,
despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră,
suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită,
eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină,
stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate,
tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie,
dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc
si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc,
insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba,
nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume,
iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie
si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie,
să-mi lași inima pustie
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Cand cineva te face sa zambesti
Cand cineva te face sa zambesti
dar nu e clown sau fie orice gluma
dar nu e pacaleala sau minciuna
ci adevar ,doar adevar nu vesti
Cand cineva te face sa zambesti
Ei afla ca primesti in dar lumina
Amintiri vii
Mi-amintesc de prima noastră întâlnire,
Când ochii pentru prima dată au făcut cunoștință
M-ai hipnotizat cu privirea, greu mi-am revenit în fire,
Căci fluturi colorați mi-au cuprins întreaga ființă
Imi amintesc cum apoi ne-am dat întâlnire
Intr-o seara de april... sa fim doar noi doi
Primul sărut... a buzelor inevitabilă ciocnire...
Cu aromă fructată, dulce, catifelată de Merlot.
Mi-e dor de acel sărut dulceag, magic de început
De acea primă îmbrățișare, piele pe piele, ce părea fără sfârșit..
Lângă tine visam la vioiciunea și opulența Cabernetului Sauvignon
Vin rămas scris pe nisip...o promisiune uitată, fără ecou...
Dar cine știe... poate-ntr-o zi te va găsi vreun dor
Sa-ti dorești sa simți o ultimă îmbrățișare...
Să savuram in doi, noul tău vin, Bordeaux
Buzele să-i cunoască aroma vanilată,...intr-o ultimă sărutare...
IARBĂ CRUDĂ, VERDE...
Vorbeam, deunăzi, așa, în treacăt,
Visând cu ochii larg deschiși,
La soare, cer și-al verii freamăt,
La briza lacului îmbrățișat de iriși...
Sorbeam încet aroma ceaiului din cană,
În liniștea de templu a odăii mele,
Uitând de truda zilelor de toamnă,
Și strălucirea prafului de stele...
Te-am respirat cu teamă că se vede,
Fiindu-mi dor de trupul tău păgân,
De-aroma ta de iarbă crudă, verde,
Scăldată-n floare de salcâm...
Eu, melancolic, focul ascultam,
În fața șemineului din piatră,
Uitând rugina frunzelor pe ram,
Și veșnicia focului din vatră...
Tu, m-ai pierdut în serile plăcute,
Și-n jocul de lumină și-ntuneric,
Ne-am regăsit în umbrele tăcute,
Ce se-mpleteau pe pielea ta frenetic...
Și tot așa, ademeniți cu-arome de serai,
Trecut-am iarna cea cumplit de lungă,
Acum e timpul florilor de mai,
Și a nopților în care mierla cântă...
Другие стихотворения автора
Te voi iubi
Te voi iubi ca nimeni altul
Te voi iubi ca un nebun
Chiar dacă lumea toată îmi va râde-n față
Precum prostește râde publicul la circ..
Când vei vedea iubirea-mi oarbă
Ce strigă tare ca un târgoveț,
Să știi că eu sunt prințul tău călare
Chiar dacă par o slugă demnă de dispreț
Și vine să te scoată din castelu-n care
Pari condamnată pe vecie
De un nebun ce a fugit cu cheia mai demult!
Te voi iubi așa de tare,
Încât voi pune la pământ
Și turnul unde stai captivă
Plus zidul cel mai sumbru și înalt,
Te voi răpi cu o iubire mare,
Ce arde tot ce-i stă în cale
Ce nimeni niciodată n-a văzut!
(1 feb 2024 -Vasilica dragostea mea)
Secretul iubirii
Există secretul iubirii,
Exista iubire,
Așa cum există secretul privirii...
Când ochii privesc ce-i ascuns..
Secretul apare și-n vise,
Are glas de chitară
Sau cântă duios sau promite
Amorul ascuns sau cerul cu îngerii săi..
Iubito,tu ești secretul cel mare,
Harul coboară la mine,
Ochii închiși se deschid lesne
Mintea incepe a pricepe,
Iubirea vorbește prea dulce
Mesaje criptate greu înțelese
Erau mute și surde,
De tine erau scrise,
Astăzi citite de noi doi,
Secretul iubirii dispare
Există iubire fără secrete,
Cu siguranță e vorba de noi!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de dragoste
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
E dragostea poemul de amor
Ce dimineața poartă culoarea roșu aprins,
A sângelui și a soarelui strălucitoare amprentă,
Ce viața prevestește?
Mai are rost să viețuiești fără iubire,
Cea despre care se tot vorbește,
Ba că-i un dar,ba că-i blestem?
Dar cum poți cere fără să oferi,
Nu-i mult mai bine să iubești fără să ceri nimic în schimb,
Și totuși știind prea bine legea viețuirii,
Când dai, primești ori mai devreme ori mai târziu,
Chiar dacă trebuie s-astepți decenii de tăcere?
Iar oamenii de-s neputincioși,
Cel care niciodată nu te uită,
Cu siguranță este Dumnezeu...
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
Nu tu ești al iubirii mele infinit poem?
Nu eu sunt prizonierul tău pe veșnicie?
( 24 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Trista mediocritate
Să poți mai mult dar tu nevrând în ignoranță mulțumit de sine să rămâi;
Și așteptând nimicul ce sosește-n fiecare clipă,
Neștiind ce vrei sau nu,
Chiar dăruit de zei fiind;
Strâmbându-te la ei și înjurând locașul lor cel sfânt
Pari fericit!
Halal asemenea trăire fără viețuire!
Căci mediocritatea te alege chiar pe tine,
Doar dacă ești amicul ei loial!
Nevrând să-ți înțelegi menirea spirituală,
Ci judecând doar prin instincte și stomac,
Vai bietul om!
Fie bogat avar, sărac ori gospodar de rând
Căci nu-i tot una îngerul cu-n drac,
Cel harnic cu leneșul trândav,
Iar învățatul să-l pui egal cu prostul îngâmfat!
Toți vor ajunge ,cum se spune popular,
Pământ de flori sau țigla de pe casă!
Dar asta-i altă povestire tristă,
Ce loc aici nu văd să aibă...
Și totuși se naște o-ntrebare:
Ce poate fi mai groaznic
Să mori fără virtuți și mediocru,
Precum un biet măgar în nepăsare se sfârșește!
(10 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Te voi iubi
Te voi iubi ca nimeni altul
Te voi iubi ca un nebun
Chiar dacă lumea toată îmi va râde-n față
Precum prostește râde publicul la circ..
Când vei vedea iubirea-mi oarbă
Ce strigă tare ca un târgoveț,
Să știi că eu sunt prințul tău călare
Chiar dacă par o slugă demnă de dispreț
Și vine să te scoată din castelu-n care
Pari condamnată pe vecie
De un nebun ce a fugit cu cheia mai demult!
Te voi iubi așa de tare,
Încât voi pune la pământ
Și turnul unde stai captivă
Plus zidul cel mai sumbru și înalt,
Te voi răpi cu o iubire mare,
Ce arde tot ce-i stă în cale
Ce nimeni niciodată n-a văzut!
(1 feb 2024 -Vasilica dragostea mea)
Secretul iubirii
Există secretul iubirii,
Exista iubire,
Așa cum există secretul privirii...
Când ochii privesc ce-i ascuns..
Secretul apare și-n vise,
Are glas de chitară
Sau cântă duios sau promite
Amorul ascuns sau cerul cu îngerii săi..
Iubito,tu ești secretul cel mare,
Harul coboară la mine,
Ochii închiși se deschid lesne
Mintea incepe a pricepe,
Iubirea vorbește prea dulce
Mesaje criptate greu înțelese
Erau mute și surde,
De tine erau scrise,
Astăzi citite de noi doi,
Secretul iubirii dispare
Există iubire fără secrete,
Cu siguranță e vorba de noi!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Nu-mi amintesc pe-altcineva
În frumusețe să te-ntreacă!
Nici zâmbetul de platină cu diamante să-l poarte
Cum numai tu îl porți universal!
Cine din lumea asta largă nu te-ar dori?
Iar de te-ar știi că ești captivă între pământ și cer,
Ori prinsă în ghearele tristeții,
Cu ușurință pentru tine s-ar jertfi!
Nu chipul tău ce-l porți e însăși iubirea cu misterul ei?
Sunt întrebări ce pleacă de la mine către tine...
Nu-mi trebuie răspunsuri astăzi,
Iar mâine nu există de tu nu vrei!
Dar voi rămâne-așa cum ți-am mărturisit deja,
Nu-mi amintesc pe nimeni
Să aibă frumusețea ta!
(11-24 noiembrie Vasilica dragostea mea)
Poem scurt de dragoste
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
E dragostea poemul de amor
Ce dimineața poartă culoarea roșu aprins,
A sângelui și a soarelui strălucitoare amprentă,
Ce viața prevestește?
Mai are rost să viețuiești fără iubire,
Cea despre care se tot vorbește,
Ba că-i un dar,ba că-i blestem?
Dar cum poți cere fără să oferi,
Nu-i mult mai bine să iubești fără să ceri nimic în schimb,
Și totuși știind prea bine legea viețuirii,
Când dai, primești ori mai devreme ori mai târziu,
Chiar dacă trebuie s-astepți decenii de tăcere?
Iar oamenii de-s neputincioși,
Cel care niciodată nu te uită,
Cu siguranță este Dumnezeu...
Iubito ție îți scriu un scurt poem,
Ce-i presărat de întrebări,
Cu tainice răspunsuri uneori,
Ce vin prea greu sau chiar deloc...
Nu tu ești al iubirii mele infinit poem?
Nu eu sunt prizonierul tău pe veșnicie?
( 24 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Trista mediocritate
Să poți mai mult dar tu nevrând în ignoranță mulțumit de sine să rămâi;
Și așteptând nimicul ce sosește-n fiecare clipă,
Neștiind ce vrei sau nu,
Chiar dăruit de zei fiind;
Strâmbându-te la ei și înjurând locașul lor cel sfânt
Pari fericit!
Halal asemenea trăire fără viețuire!
Căci mediocritatea te alege chiar pe tine,
Doar dacă ești amicul ei loial!
Nevrând să-ți înțelegi menirea spirituală,
Ci judecând doar prin instincte și stomac,
Vai bietul om!
Fie bogat avar, sărac ori gospodar de rând
Căci nu-i tot una îngerul cu-n drac,
Cel harnic cu leneșul trândav,
Iar învățatul să-l pui egal cu prostul îngâmfat!
Toți vor ajunge ,cum se spune popular,
Pământ de flori sau țigla de pe casă!
Dar asta-i altă povestire tristă,
Ce loc aici nu văd să aibă...
Și totuși se naște o-ntrebare:
Ce poate fi mai groaznic
Să mori fără virtuți și mediocru,
Precum un biet măgar în nepăsare se sfârșește!
(10 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)