Ești parte din mine
Am realizat că îmi lipsești cu adevărat
Însă această lipsă nu duce în obișnuit
Aștept mereu să vii de la muncă cât mai rapid
Să vorbim cel puțin un minut în fiecare zi.
Te-aștept cum câinele-și așteaptă stăpânul când îi este foame,
Te-aștept cum copiii furnicilor
Așteaptă să își simtă mamele.
Te iubesc atât de mult, prin cuvinte e prea greu de explicat
Cu niște simple cuvinte cunoscute de orișicine
N-am să-ți pot împărtăși inima mea
N-am să pot să-ți spun că acolo se află inima ta.
Să dorm liniștită în brațele tale aș vrea
Să privim împreună amurgul-‘serat
Să simt aroma primăverii încă din toamnă
Să simți cum e să fii mereu adorat.
În brațele tale mă regăsesc, mă simt ca acasă
Fiecare bătaie a inimii mele tresare la atingerea ta
Îi mulțumesc lui Dumnezeu, cu sufletul înduplecat,
Că mi-a dăruit un înger ce mi-a dăruit toată dragostea pe tavă.
Ești refugiul, speranța și visul meu neîncetat,
În fiecare vers,iubitule, ești mereu adorat.
Te iubesc din toată inima, n-am să mai scot niciun cuvânt
Un sentiment straniu , un început de cântec sfânt.
Стихи из этой категории
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Despartirea
Senin e cerul primăverii
și căi pline cu flori,
Fragmente de iubire presărate,
Emanã al său polen,
Parfumul dulce al amintirii,
Când te doream cu foc,
arde și acum în mine
o ultimă scânteie
ce-a mai rămas din noi,
Mă rog să-ți fie bine
să nu vi inapoi.
Căci altă cale bat acum,
privesc spre un apus,
Se ascult bătăi de suflet care nu s-au spus,
De lacrimi frânte
ca roua ce s-au scurs.
Făcut-au ca tulpinii noi să crească în sus
Si zâmbetul pictează
iar pe chipul meu,
culori de fericire
zaresc un curcubeu.
Dulcele meu hoinar
Și când o să pici,
am să-ți fiu alături și te voi ajuta să te ridici.
Pentru că îmi ești drag,
atât de drag încât aș muta munții din loc pentru tine.
Poate că este ceva mai mult decât îndrăgire,
poate că este ceva acolo în inima mea care vrea de fapt mai mult.
Însă așa cum și tu știi,
mai mult nu putem fi din cauza noastră, a fricilor, a poftelor de dinafară.
Nu suntem îndeajuns de maturi să ne putem jura iubire eternă,
Suntem doar niște copii care vor iubire, afecțiune și multă dragoste.
Dar ce să ne facem, dragul meu hoinar,
că tu alegi nopțile albe și pline de aventură, iar eu,
Eu vreau liniște și siguranța că acasă mă așteaptă același băiat pe care îl iubesc.
Tu ai spus că te vei schimba,
și vei renunța la a mai vâna fete pentru o noapte de amor.
Însă cel mai probabil,
toate astea le-ai spus pentru a-mi crea filme de viitor alături de tine,
Și să te aleg pe tine,
tu să fi singurul băiat pe care să îl iubesc câte zile voi avea.
Dar nu sunt așa de fraieră,
și nu mă încred în tot ceea ce spui, tocmai din pricina minciunilor tale,
Pe care mi le-ai spus fără ca tu să-ți dai seama.
Încercând să-mi explici
toate balivernele înșirate de nenumărate ori,
Eu mă pierd în ochii tăi,
ca o visătoare care privește către luceafărul ce strălucește pe cer.
Și m-am pierdut de atâtea ori în ei,
încât nu mai știu cum să mă adun și să-mi revin din vraja pe care mi-o provoci.
De atâtea ori am încercat să mă regăsesc,
să nu-ți mai privesc cu atâta admirație ochii tăi căprui strălucitori.
Însă nu reușesc, și simt cum
vreau din ce în ce mai mult să îi privesc, să îi admir cu blândețe.
Te-am analizat, cum și tu
îmi cauți privirea pe oriunde mergi, pentru a crea o legătură.
Însă și tu, ca și mine
te pierzi în ochii mei albăstrui precum cerul înseninat și rămâi fără cuvinte.
Deși îmi mărturisești,
faptul că te cuprind emoțiile când mă privești, eu știu de dinainte asta,
Sau poate mă înșel și sunt doar pierdută-n spațiu,
Și doar îmi doresc să-mi fi bărbatul lângă care vreau să trăiesc.
Dar cu toate astea, dulcele meu hoinar,
Te voi alege în altă viață,
să-mi fi tu bărbatul alături de care să-mi petrec anii pe care îi mai am.
Salvează-mă
Ascultă-mă tu stea, rămâi pe cer
Salvându-mă cu-o rază de speranță
Strângându-mă de mână să nu pier
Adună-mă-napoi fără distanță
Ajută-mă să aflu cine sunt
Salvându-mă cu-o dragoste avară
Atinge-mă cu sufletul adânc
Ferindu-mă de-o lacrimă amară
Pitindu-mă sub pleoape să-ți ajung
Plimbându-mă în vise pe-o vioară
Trezindu-mă cu tine norii fug
Salvându-mă prezența ta vitală
Descurcă-mă cu tine să mă leg
Salvându-mă de iarnă cu o vară
Încurcă-mă-ntre aripi să mă pierd
Aprinde-mă în fiecare seară
Aruncă-mă pe ramuri să m-aștern
Cu frunze răsărindu-mi primăvară
Umbrindu-mă de dorul cel etern
Salvându-mă de mine să nu doară
Acuză-mă că te iubesc prea mult
Iertându-mă de fiecare dată
Primindu-mă să curgem spre amurg
Salvându-mă cu tine viața toată
Jumătate
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact la ora la care te simțeam cel mai aproape
Precum Afrodita aștepta iubita-și primăvară
Uitând subit de-a iernii lungi povară.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact când doar praful mai avea greutate
La fel cum mă prindeai cândva ușor de mână
Și-mi jurai eterna-ți iubire păgână.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact când vocea ta venea din altă parte
Și, distras, vedeai prin mine-n înstrăinare
Surzind la a mea disperată chemare.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact la ora la care te vedeam cel mai departe,
Dar eu eram în urmă cu jumătatea de oră la care m-ai părăsit.
Clopotele bat – de fapt – la 10 fix.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Sa te mai astept?
Ce dacă acum răsare soarele,
Dacă e atâta beznă între noi,
Căci căldura se poate duce
Și cu strălucirea înapoi...
În inimile noastre, furtuna bate a dor nebun,
În nopți de gheață și de frig,
În zadar căutăm un cuvânt cald și blând,
În zadar așteptăm să ne mai întâlnim…
Despartirea
Senin e cerul primăverii
și căi pline cu flori,
Fragmente de iubire presărate,
Emanã al său polen,
Parfumul dulce al amintirii,
Când te doream cu foc,
arde și acum în mine
o ultimă scânteie
ce-a mai rămas din noi,
Mă rog să-ți fie bine
să nu vi inapoi.
Căci altă cale bat acum,
privesc spre un apus,
Se ascult bătăi de suflet care nu s-au spus,
De lacrimi frânte
ca roua ce s-au scurs.
Făcut-au ca tulpinii noi să crească în sus
Si zâmbetul pictează
iar pe chipul meu,
culori de fericire
zaresc un curcubeu.
Dulcele meu hoinar
Și când o să pici,
am să-ți fiu alături și te voi ajuta să te ridici.
Pentru că îmi ești drag,
atât de drag încât aș muta munții din loc pentru tine.
Poate că este ceva mai mult decât îndrăgire,
poate că este ceva acolo în inima mea care vrea de fapt mai mult.
Însă așa cum și tu știi,
mai mult nu putem fi din cauza noastră, a fricilor, a poftelor de dinafară.
Nu suntem îndeajuns de maturi să ne putem jura iubire eternă,
Suntem doar niște copii care vor iubire, afecțiune și multă dragoste.
Dar ce să ne facem, dragul meu hoinar,
că tu alegi nopțile albe și pline de aventură, iar eu,
Eu vreau liniște și siguranța că acasă mă așteaptă același băiat pe care îl iubesc.
Tu ai spus că te vei schimba,
și vei renunța la a mai vâna fete pentru o noapte de amor.
Însă cel mai probabil,
toate astea le-ai spus pentru a-mi crea filme de viitor alături de tine,
Și să te aleg pe tine,
tu să fi singurul băiat pe care să îl iubesc câte zile voi avea.
Dar nu sunt așa de fraieră,
și nu mă încred în tot ceea ce spui, tocmai din pricina minciunilor tale,
Pe care mi le-ai spus fără ca tu să-ți dai seama.
Încercând să-mi explici
toate balivernele înșirate de nenumărate ori,
Eu mă pierd în ochii tăi,
ca o visătoare care privește către luceafărul ce strălucește pe cer.
Și m-am pierdut de atâtea ori în ei,
încât nu mai știu cum să mă adun și să-mi revin din vraja pe care mi-o provoci.
De atâtea ori am încercat să mă regăsesc,
să nu-ți mai privesc cu atâta admirație ochii tăi căprui strălucitori.
Însă nu reușesc, și simt cum
vreau din ce în ce mai mult să îi privesc, să îi admir cu blândețe.
Te-am analizat, cum și tu
îmi cauți privirea pe oriunde mergi, pentru a crea o legătură.
Însă și tu, ca și mine
te pierzi în ochii mei albăstrui precum cerul înseninat și rămâi fără cuvinte.
Deși îmi mărturisești,
faptul că te cuprind emoțiile când mă privești, eu știu de dinainte asta,
Sau poate mă înșel și sunt doar pierdută-n spațiu,
Și doar îmi doresc să-mi fi bărbatul lângă care vreau să trăiesc.
Dar cu toate astea, dulcele meu hoinar,
Te voi alege în altă viață,
să-mi fi tu bărbatul alături de care să-mi petrec anii pe care îi mai am.
Salvează-mă
Ascultă-mă tu stea, rămâi pe cer
Salvându-mă cu-o rază de speranță
Strângându-mă de mână să nu pier
Adună-mă-napoi fără distanță
Ajută-mă să aflu cine sunt
Salvându-mă cu-o dragoste avară
Atinge-mă cu sufletul adânc
Ferindu-mă de-o lacrimă amară
Pitindu-mă sub pleoape să-ți ajung
Plimbându-mă în vise pe-o vioară
Trezindu-mă cu tine norii fug
Salvându-mă prezența ta vitală
Descurcă-mă cu tine să mă leg
Salvându-mă de iarnă cu o vară
Încurcă-mă-ntre aripi să mă pierd
Aprinde-mă în fiecare seară
Aruncă-mă pe ramuri să m-aștern
Cu frunze răsărindu-mi primăvară
Umbrindu-mă de dorul cel etern
Salvându-mă de mine să nu doară
Acuză-mă că te iubesc prea mult
Iertându-mă de fiecare dată
Primindu-mă să curgem spre amurg
Salvându-mă cu tine viața toată
Jumătate
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact la ora la care te simțeam cel mai aproape
Precum Afrodita aștepta iubita-și primăvară
Uitând subit de-a iernii lungi povară.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact când doar praful mai avea greutate
La fel cum mă prindeai cândva ușor de mână
Și-mi jurai eterna-ți iubire păgână.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact când vocea ta venea din altă parte
Și, distras, vedeai prin mine-n înstrăinare
Surzind la a mea disperată chemare.
Clopotele bat la 9 jumătate
Exact la ora la care te vedeam cel mai departe,
Dar eu eram în urmă cu jumătatea de oră la care m-ai părăsit.
Clopotele bat – de fapt – la 10 fix.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Другие стихотворения автора
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Tu, Ea și Eu
Regret că n-am spus te iubesc la timp
Aș fi putut să te am lângă mine dar am ales să te las altcuiva
Prefer să te părăsesc, meriți tot ce e mai bun pe lumea asta,
Am început să iubesc din nou cu apariția ta.
De ce trebuie să-mi las sufletul să zboare de lângă mine
Dacă știu ca se va duce la spinii înțepători
Și nu se va mai întoarce înapoi la pieptul meu
Am greșit când mi l-am ales.
Nu te recunosc, ai ales pe altcineva în locul jumătății tale
Fericirea mea a plecat odată cu plecarea ta
M-ai împins în prăpastie chiar dacă eu am vrut să mă arunc
Te-am rugat să nu plângi și să mă împingi.
Ți-ai refăcut viața,înțeleg, însă chiar cu ea trebuia?
Din mii și sute de femei ea a ajuns să-ți fure inima
Ai ales-o după chip, dar sufletul ei cum era?
“Ea” și nu “Eu” creează doar suferinți asupra mea.
Răni și amintiri
De ce se numește trecut?
De ce,fiindcă simt că nu mai trece.
Simt că rămâne înfipt în șale
Rămâne mai rău ca la-nceput
Chiar dacă vrei sau nu ai vrut.
De ce trebuie să te descrie
Niște vorbe vechi ca mama?
Vechi,încă din copilărie.
Greșeli făcute de un om necunoscător
De un om care doar se plimba seara.
Urăsc acest trecut netrecător
Dar defapt îl iubesc pentru acele minunate amintiri
Îl simt ca și cum ar fi Yin și Yang
Bine și rău, plin de oștiri.
Uneori mă aleargă în cele mai bune momente.
Neașteptându-mă,
Așteaptă după mine.
Pândește,mă sună,
Mă cheamă la el ca să îmi dea testamente…
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
Tu, Ea și Eu
Regret că n-am spus te iubesc la timp
Aș fi putut să te am lângă mine dar am ales să te las altcuiva
Prefer să te părăsesc, meriți tot ce e mai bun pe lumea asta,
Am început să iubesc din nou cu apariția ta.
De ce trebuie să-mi las sufletul să zboare de lângă mine
Dacă știu ca se va duce la spinii înțepători
Și nu se va mai întoarce înapoi la pieptul meu
Am greșit când mi l-am ales.
Nu te recunosc, ai ales pe altcineva în locul jumătății tale
Fericirea mea a plecat odată cu plecarea ta
M-ai împins în prăpastie chiar dacă eu am vrut să mă arunc
Te-am rugat să nu plângi și să mă împingi.
Ți-ai refăcut viața,înțeleg, însă chiar cu ea trebuia?
Din mii și sute de femei ea a ajuns să-ți fure inima
Ai ales-o după chip, dar sufletul ei cum era?
“Ea” și nu “Eu” creează doar suferinți asupra mea.
Răni și amintiri
De ce se numește trecut?
De ce,fiindcă simt că nu mai trece.
Simt că rămâne înfipt în șale
Rămâne mai rău ca la-nceput
Chiar dacă vrei sau nu ai vrut.
De ce trebuie să te descrie
Niște vorbe vechi ca mama?
Vechi,încă din copilărie.
Greșeli făcute de un om necunoscător
De un om care doar se plimba seara.
Urăsc acest trecut netrecător
Dar defapt îl iubesc pentru acele minunate amintiri
Îl simt ca și cum ar fi Yin și Yang
Bine și rău, plin de oștiri.
Uneori mă aleargă în cele mai bune momente.
Neașteptându-mă,
Așteaptă după mine.
Pândește,mă sună,
Mă cheamă la el ca să îmi dea testamente…
Nu te-am uitat
Au trecut aproape doi ani
Doi ani de când zaci acolo sub pământ
Nici nu te mai simt,însă tristețe îmi emani
mereu când îți pun lumânări pe mormânt.
Mi-e așa dor de tine
Nici nu știu când trece timpul
Trece,trece și te alungă departe de mine
Așa cu el trece și anotimpul…
Nu s-a mai schimbat nimic pe-aici
Totul e la fel,doar vieți normale
Eu încă port dor de ale tale îmbrățișări
și de saluturile noastre speciale.
N-am să te mint… chiar îmi lipsești
Chiar aș vrea să te mai văd în forma ta originală
Te văd doar prin poze vechi
Chiar și așa n-am nici șansa ocazională.
Sper că ești bine acolo oriunde te aflii
Sper că nu ți-e frig la mâine
Că n-am să pot a le încălzi
N-am să pot a le atinge
Fiindcă tu nu te mai întorci,tu nu mai vii…
Dor
Oh nu-mi lua vederea ,
Că în zadar suspin și plâng
Încerc să-ți uit privirea
Și vreau în brațe să te strâng .
Să te strâng așa de tare ,
Să nu te lași să pleci
Și să nu dai uitare
Să nu mă lași pe veci .
Devin cuprinsă de rugină
Cu tot cu a mea tărie,
Și acum ești lumină
Întâlnindu-mă-n câmpie .
Atâtea inimi sparte ,
Râzi că un băiețandru
Te văd tot mai departe
Dar la fel de tandru .
Tu îi dai vieții contur
Și cred c-așa-i mai bine ,
Te rog doar să te uiți în jur
Ca să mă vezi pe mine.
S-a cam făcut răcoare
Și te-am visat murind
Lacrimile-s ape curgătoare ,
Văzându-mă trăind .
Tot mă gândesc la tine ,
Eu știu că n-a trecut
Și vreau să se termine
Ceva ce nu am vrut .
Iar într-o zi de toamnă
Curând în viitor
Sufletul o să adoarmă,
Și nu-mi va fi ușor .
Uită-te la visele noastre ,
Știu multe sunt cam rele
Plimbându-ne pe mările albastre
Privind cerul cu multe stele .
Odată te-am văzut
Distrus și plin de sânge ,
Dar te iubesc la infinit
Și inima îmi plânge .
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.