Gânduri
"gânduri"...un cuvânt des întâlnit .
N-are niciun sens,
nu știu de unde e provenit ,
dar m-a schimbat intens.
Oare chiar gândesc?
Oare...oare chiar așa am fost creat?
Dacă a mea minte vede ce privesc
și simte cum am fost vegheat.
Poate-s doar gânduri
sau poate nu-s nici atât.
Toate se așează în rânduri,
încât mă fac să mă simt hotărât.
Stai... stai! Crezi că tot e-așa cum știi?
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Nu e ca și cum ai fi ca specialiștii
care pe oameni îi aruncă....
Стихи из этой категории
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
CÂNDVA…
Cândva,
lumină din cer ploua,
iar curcubeul
culorile își dăruia…
Acum, plouă,
plouă cu ură
seninul cerului
hoardele de corbi îl fură…
Cândva,
pace sub măslin era…
Acum, măslinul se usucă
și seva-i lacrimă
în mirul din biserică…
Cândva ,
iarba era verde,
rourată de necălcat…
Acum, tot mai mult
de foc e arsă
și pe fir de iarbă uscat
zace porumbelul păcii împușcat
ținând în ciocul de șenile strivit
crenguța de măslin,
încă, înflorită…
…………………………………………………….
Cândva
din cer ,lumină va ploua
la tulpină de măslin,
iarba însetată roua va sorbi
iar curcubeul păcii, lin
culorile își va răspândi…
Cândva ….
Totul ..e nimic!
Omul are lângă el liniștea dar preferă zgomotul, lumina dar preferă întunericul, soluția dar preferă problema, adevărul dar preferă minciuna, ușurința dar preferă greutatea, simplitatea dar preferă complexitatea, viața dar preferă "moartea", totul dar preferă nimic!
Marius Ene, Polonia, 07.02.2024
Cauză și efect
dimineața îmi place să alerg singur
uneori îmi iau și câinele
un suflet curat și candid
care nu se opune niciodată
o face din toată inima
cu dragoste
așa cum noi oamenii nu izbutim
nici măcar dimineața când alergăm
când trebuie să ajungem la serviciu
la supermarket
unde se dau fierăstraie Husqvarna
la ofertă
întotdeauna avem ceva cu ceilalți
care merg la biserică
cumpără
se plimbă
fac jogging
altceva
de parcă ar fi posibil să facem toți aceleași lucruri
la aceleași ore
în același fel
ca niște roboți imbecilizați
programați după un soft pretențios despre cum ar trebui să fii fericit
dintr-o perspectivă empirică a mașinii
exprimată în serii scurte de biți
numai că mie nu-mi mai pasă
nu mai ascult părerile nimănui
Newton spunea că toate corpurile se supun legii gravitației
căderii „în jos”
excluzând din această ecuație tocmai Pământul
la ora asta mă preocupă doar să-mbrățișez cerul
despre care știm cu toții că nu există
să las Soarele să-mi încălzească sufletul
anima-animus
ceva abstract
necuantificabil
unii oameni de știință dau cifre
între 21 și o,o1 grame
e ca visul etern al omului de a zbura
din care s-a născut avionul
navele cosmice
care echivalează cu omorârea visului…
Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Crispări
tu nu poți trăi fără metafore
așa cum nu poate trăi nici prințesa viselor noastre
Poezia
știu
tu însăți ești o metaforă
într-o lume a poeților
pentru oamenii simpli
care nu știu să-și înzorzoneze cuvântul
cu balustrade de aur
rămâi doar o femeie cu nazuri
precum cele mai multe dintre femei
fiindcă toate sunteți pline de metafore
ca și azi
în zilele mele triste
ascult durerosul Recviem în re minor
de Mozart
și las să-mi cadă o lacrimă în semn de cinstire
peste aminirile noastre
îngrămădite într-o carte de poezii de dragoste
nu mai știu cine și când
a ascuns între paginii atâtea flori cu petale galbene
cert e că toate s-au ofilit
iar unul dintre noi nu mai apare-n oglindă…
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
CÂNDVA…
Cândva,
lumină din cer ploua,
iar curcubeul
culorile își dăruia…
Acum, plouă,
plouă cu ură
seninul cerului
hoardele de corbi îl fură…
Cândva,
pace sub măslin era…
Acum, măslinul se usucă
și seva-i lacrimă
în mirul din biserică…
Cândva ,
iarba era verde,
rourată de necălcat…
Acum, tot mai mult
de foc e arsă
și pe fir de iarbă uscat
zace porumbelul păcii împușcat
ținând în ciocul de șenile strivit
crenguța de măslin,
încă, înflorită…
…………………………………………………….
Cândva
din cer ,lumină va ploua
la tulpină de măslin,
iarba însetată roua va sorbi
iar curcubeul păcii, lin
culorile își va răspândi…
Cândva ….
Totul ..e nimic!
Omul are lângă el liniștea dar preferă zgomotul, lumina dar preferă întunericul, soluția dar preferă problema, adevărul dar preferă minciuna, ușurința dar preferă greutatea, simplitatea dar preferă complexitatea, viața dar preferă "moartea", totul dar preferă nimic!
Marius Ene, Polonia, 07.02.2024
Cauză și efect
dimineața îmi place să alerg singur
uneori îmi iau și câinele
un suflet curat și candid
care nu se opune niciodată
o face din toată inima
cu dragoste
așa cum noi oamenii nu izbutim
nici măcar dimineața când alergăm
când trebuie să ajungem la serviciu
la supermarket
unde se dau fierăstraie Husqvarna
la ofertă
întotdeauna avem ceva cu ceilalți
care merg la biserică
cumpără
se plimbă
fac jogging
altceva
de parcă ar fi posibil să facem toți aceleași lucruri
la aceleași ore
în același fel
ca niște roboți imbecilizați
programați după un soft pretențios despre cum ar trebui să fii fericit
dintr-o perspectivă empirică a mașinii
exprimată în serii scurte de biți
numai că mie nu-mi mai pasă
nu mai ascult părerile nimănui
Newton spunea că toate corpurile se supun legii gravitației
căderii „în jos”
excluzând din această ecuație tocmai Pământul
la ora asta mă preocupă doar să-mbrățișez cerul
despre care știm cu toții că nu există
să las Soarele să-mi încălzească sufletul
anima-animus
ceva abstract
necuantificabil
unii oameni de știință dau cifre
între 21 și o,o1 grame
e ca visul etern al omului de a zbura
din care s-a născut avionul
navele cosmice
care echivalează cu omorârea visului…
Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Crispări
tu nu poți trăi fără metafore
așa cum nu poate trăi nici prințesa viselor noastre
Poezia
știu
tu însăți ești o metaforă
într-o lume a poeților
pentru oamenii simpli
care nu știu să-și înzorzoneze cuvântul
cu balustrade de aur
rămâi doar o femeie cu nazuri
precum cele mai multe dintre femei
fiindcă toate sunteți pline de metafore
ca și azi
în zilele mele triste
ascult durerosul Recviem în re minor
de Mozart
și las să-mi cadă o lacrimă în semn de cinstire
peste aminirile noastre
îngrămădite într-o carte de poezii de dragoste
nu mai știu cine și când
a ascuns între paginii atâtea flori cu petale galbene
cert e că toate s-au ofilit
iar unul dintre noi nu mai apare-n oglindă…
Другие стихотворения автора
Bogăția sărăcirii cu tine
Imaginez că ești perna mea
Doar eu știu cât de aproape te simt
Îmi înfing capul în pieptul tau
Și respir încet, inspir...Expir...
Las gândurile să mi se împrăștie
Însă gândul despre tine tot acolo stă
Gândul despre tine mă face să cred în iubire
Acest ideal îi dă orgoliului meu un sentiment de mânie.
[...]
Grav obicei de a nu mă stăpâni
Laș mi-e sufletul, slabă mi-e inima
De ce continui să mă primești în casa ta,
Dacă eu doar suferință îți voi împărtăși?
Nu-s vreun făt frumos
Sau înzestrat cu sute de arginți,
Nu-s călare pe un cal alb
Sau un mare cunoscut prinț.
Chiar de aș avea o femeie mai frumoasă ca tine,
Aceasta n-ar exista cu adevărat
Chiar de aș avea toți banii lumii,
Fără tine sunt sărac.
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Focul ce mi-a stins inima
Te urăsc fiindcă m-ai otrăvit.
Ce motiv jegos
M-ai însănătoșit, dar inima mi s-a îmbolnăvit
Cu ce folos?
Merită să-mi revin în fire?
Sau să dispar pe-un alt plai?
Ce merită până la urmă,
Dacă nu voi ajunge în rai?
Am învățat să urăsc înainte de tine,
dar nu înaintea ta.
Simt… Un straniu în mine
Un sentiment care îmi frânge trupul și carnea.
M-am săturat să-mi vărs lacrimile,
dar tot îmi curg…
N-am niciun motiv de oprire
Plâng și voi plânge neîncetat.
Lacrimile niciodată n-am să le șterg
Le voi aduna pe toate
Până voi putea crea o mare sărată
Goală,fără societate
Ca să poată fi curată.
M-am săturat de nemernicul tău zâmbet
Care-mi însenina cândva chipul
El e singurul lucru care mi-a fost întipărit în suflet
Care mi-a cutremurat corpul
Care m-a făcut să-mi aduc aminte de tine.
Și în final…M-am săturat de acele dulci cuvinte
Cuvinte ce m-au făcut să devin oarbă
Nu vreau să-mi aduc aminte
Când mi-au făcut emoțiile să ardă
Să se facă scrum,să devină cenușă
Să dispară din zi, dar și din noapte…
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Este primăvara despre tine?
Admiră sunetul păsărilor
Și inima ta se va umple de bucurie
Vrăjește-mă cu acele cuvinte,
Pot spune că ești doar a mea,doar tu și cu mine.
Sunt hipnotizat de acei ochi…
Îmi spui că sunt frumos,
Ce vrei să spui?
Tu doar spui că sunt nătângul tău.
Arăți splendid atunci când soarele îți atinge obrazul,
Dar arăți la fel cu mine sub umbra codrului,
Putem să avem atâtea amintiri frumoase,
Lasă cerul să ne ducă peste șoapte.
Primăvara mea n-ar mai fi la fel fără săruturile tale,
N-aș putea să miros florile fără să simt mireasma ta,
N-aș putea să văd culorile
Cum le văd în ochii tăi străluncizi.
Fără tine, primăvara mea s-ar termina.
Fără să te văd sau să te miros aș plânge zile întregi,
Fără să simt mâinele tale reci
Aș lua oricând o razna
Și n-aș mai putea trăi în veci.
Bogăția sărăcirii cu tine
Imaginez că ești perna mea
Doar eu știu cât de aproape te simt
Îmi înfing capul în pieptul tau
Și respir încet, inspir...Expir...
Las gândurile să mi se împrăștie
Însă gândul despre tine tot acolo stă
Gândul despre tine mă face să cred în iubire
Acest ideal îi dă orgoliului meu un sentiment de mânie.
[...]
Grav obicei de a nu mă stăpâni
Laș mi-e sufletul, slabă mi-e inima
De ce continui să mă primești în casa ta,
Dacă eu doar suferință îți voi împărtăși?
Nu-s vreun făt frumos
Sau înzestrat cu sute de arginți,
Nu-s călare pe un cal alb
Sau un mare cunoscut prinț.
Chiar de aș avea o femeie mai frumoasă ca tine,
Aceasta n-ar exista cu adevărat
Chiar de aș avea toți banii lumii,
Fără tine sunt sărac.
Gingășia primăverii
În ghiveciul din verandă
Șade-un mic boboc de floare
Ce să fie oare,
Un bujor sau o garoafă?
Ce să vezi, e-o lăcrămioară
Este mică,delicată
Și de-un alb imaculat
Se confundă cu o comoară.
Are formă ușor ovală
Chiar globulară
Gingașă și elegantă
Dă apă la moară.
Se prinde de o tulpină
Alături de alți boboci
Așteptând să înflorească
În clopoțeii parfumați.
Frunzele verzi și alungite
Oferă un contrast frumos
Cu albul pur dăruit bobocului
Dă un aer norocos.
Focul ce mi-a stins inima
Te urăsc fiindcă m-ai otrăvit.
Ce motiv jegos
M-ai însănătoșit, dar inima mi s-a îmbolnăvit
Cu ce folos?
Merită să-mi revin în fire?
Sau să dispar pe-un alt plai?
Ce merită până la urmă,
Dacă nu voi ajunge în rai?
Am învățat să urăsc înainte de tine,
dar nu înaintea ta.
Simt… Un straniu în mine
Un sentiment care îmi frânge trupul și carnea.
M-am săturat să-mi vărs lacrimile,
dar tot îmi curg…
N-am niciun motiv de oprire
Plâng și voi plânge neîncetat.
Lacrimile niciodată n-am să le șterg
Le voi aduna pe toate
Până voi putea crea o mare sărată
Goală,fără societate
Ca să poată fi curată.
M-am săturat de nemernicul tău zâmbet
Care-mi însenina cândva chipul
El e singurul lucru care mi-a fost întipărit în suflet
Care mi-a cutremurat corpul
Care m-a făcut să-mi aduc aminte de tine.
Și în final…M-am săturat de acele dulci cuvinte
Cuvinte ce m-au făcut să devin oarbă
Nu vreau să-mi aduc aminte
Când mi-au făcut emoțiile să ardă
Să se facă scrum,să devină cenușă
Să dispară din zi, dar și din noapte…
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
5 minute , o eternitate
Ți-am scris. Așteptam un răspuns de la tine.
Mi-ai scris înapoi. Ce zâmbet frumos mi-a apărut pe buze,
M-a făcut să mă gândesc la noi,nu doar la mine,
M-a făcut să uit de scuze.
Ne știm de-abia de 5 minute,
Dar simt ca te cunosc de atât amar de timp…
Deja simt ca te iubesc.
Poate o fi doar de un moment,
Dar mă atragi încet, încet și pic cu pic
Doamne, ai părul ăla care mă face să înnebunesc
Mai lung decât al meu,șaten, oare să ți-l pocesc?
Figură slabă și un chip inocent ca de înger,
Îmi vine să îți spun că n-am deloc plângeri.
Sper să-mi fii vis în noaptea asta rece de iarnă
Fiindcă distanța îmi șoptește
Că dorința ta de lumină către mine aleargă
Îmi șoptește, îmi șoptește…
“Du-te la el,du-te înconjoară-l cu ale tale mâine!”
Este primăvara despre tine?
Admiră sunetul păsărilor
Și inima ta se va umple de bucurie
Vrăjește-mă cu acele cuvinte,
Pot spune că ești doar a mea,doar tu și cu mine.
Sunt hipnotizat de acei ochi…
Îmi spui că sunt frumos,
Ce vrei să spui?
Tu doar spui că sunt nătângul tău.
Arăți splendid atunci când soarele îți atinge obrazul,
Dar arăți la fel cu mine sub umbra codrului,
Putem să avem atâtea amintiri frumoase,
Lasă cerul să ne ducă peste șoapte.
Primăvara mea n-ar mai fi la fel fără săruturile tale,
N-aș putea să miros florile fără să simt mireasma ta,
N-aș putea să văd culorile
Cum le văd în ochii tăi străluncizi.
Fără tine, primăvara mea s-ar termina.
Fără să te văd sau să te miros aș plânge zile întregi,
Fără să simt mâinele tale reci
Aș lua oricând o razna
Și n-aș mai putea trăi în veci.