Ești...
Ești picătura ce-mi atinge obrazul,
ești ploaia mea din nor senin,
m-aș pierde însumi de ți-ai pierde hazul,
și aș surzi sub râsu-ți cristalin.
M-aplec sub glezna ta să-ți fiu pământ,
iar pasul ți-l măsor cu ochiul plâns,
pe piele de ți-aș fi firesc veșmânt,
atunci și rob pe veci aș fi constrâns.
Ești noaptea ce îmi zămislește visul,
mă dărui umbrelor ce-mi joacă-n geam,
ești deopotrivă și piscul, și abisul
spre care tainic zilnic alergam.
Ești mâna rece ce-mi imită scrisul,
în lungi scrisori, în care te strigam.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 28 мая
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 195
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poem de toamnă
Поэма: Timpul trece
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Поэма: Poveste de iubire!
Поэма: Furtună
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Поэма: Gândul
Поэма: Ficțiunea lui Roald Dahl în viața reală în portugheză
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor