Dragoste fără de moarte
Să mă transformi în fulg de nea ,
Sau poate într-o pasăre măiastră ,
Să mă topesc , asfalt mormînt să-mi fie ,
Sau la cer să mă ridic , din văzduh un ultim cînt .
Să mă preschimbi în apă curgătoare ,
Sau poate într-un ocean , fără de margini ,
Și să mă bei , de gura-ți va fi însetată ,
Sau să te scalzi în mine toată ,de trupu-ți arde fără încetare .
Să mă adulmeci pe cîmpii , pe vîrf de munte , înflorind
Să-ți țin de umbră cînd arșița te va topi ,
Să fiu eu ceața care se ridică , la drum cînd te vei poticni ,
Să fiu pămînt pe care calci ,cărări line tu să bați
Să fiu al tău veșnic veșmînt ,
Și să nu uiți iubito tu , că dragostea-i nemuritoare .
Стихи из этой категории
Împăcată cu inima ta
Respir adânc…
Până-n pragul inimii tale,
Până acolo ajung.
Mă opresc
Si mâna mi-o apăs peste piept.
Vibrează nebuna,
La fiece vers înțelept.
Nu știu cum,
Si nu știu când
Am să-i spun inimii tale :
- Între mine și tine,
Sunt secole de punte-suspine.
În zori, m-a trezit Dumnezeu.
Avea lumină în plete
Si surâs în priviri
Si mi-a spus:
- Să nu te miri!
Ai ajuns!
Trece pragul ! Pășește !
E tărâm cunoscut,
E IUBIREA din care-ai născut !
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
Alburiul dulce
Ofilit acum o floare
Şi tu taina mea cea mare
Mai săruți al lunii soare
Şi mergem călare
- Albiniță, eşti tare rece
Trei vrăbiuțe te-ntrece
Și te zbați în concretețe
Să nu te mănânce!
- Oh, domnule! Ai dreptate!
Vrabiile-s rele în cetate
Mă alintă "Frustrate"
Căci pun capul jos.
Dar acum vreau amor
Un trandafir
Rupt de spini să nu mai doară
Căci sângele tău e la mine
Și te-am rănit pe tine
Dulcele meu alburiu-roșu.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Împăcată cu inima ta
Respir adânc…
Până-n pragul inimii tale,
Până acolo ajung.
Mă opresc
Si mâna mi-o apăs peste piept.
Vibrează nebuna,
La fiece vers înțelept.
Nu știu cum,
Si nu știu când
Am să-i spun inimii tale :
- Între mine și tine,
Sunt secole de punte-suspine.
În zori, m-a trezit Dumnezeu.
Avea lumină în plete
Si surâs în priviri
Si mi-a spus:
- Să nu te miri!
Ai ajuns!
Trece pragul ! Pășește !
E tărâm cunoscut,
E IUBIREA din care-ai născut !
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
Alburiul dulce
Ofilit acum o floare
Şi tu taina mea cea mare
Mai săruți al lunii soare
Şi mergem călare
- Albiniță, eşti tare rece
Trei vrăbiuțe te-ntrece
Și te zbați în concretețe
Să nu te mănânce!
- Oh, domnule! Ai dreptate!
Vrabiile-s rele în cetate
Mă alintă "Frustrate"
Căci pun capul jos.
Dar acum vreau amor
Un trandafir
Rupt de spini să nu mai doară
Căci sângele tău e la mine
Și te-am rănit pe tine
Dulcele meu alburiu-roșu.
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
Другие стихотворения автора
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !