Zeii
In tristeți sau bucurii , in surîsuri sau in plînsuri ,
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi clădi castele de nisip , între valurile mării
Altare voi construi , in adîncurile sale
Voi muta munții la vale , marea ți-o voi așeza în cale
Spune-mi că nu vei veni ! Și inima mi-o voi opri
Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,
voi întinde praf din ele ! Norii îi voi disipa
Zeii îi voi aduna , să se-nchine în fața ta
Iar dacă vei veni , în dans ceresc ne vom uni
Vom avea oaspeți de seamă ! Îngerii ne vor canta ,
Sorii se vor minuna , Luna în zare va valsa ,
Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa !
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Oana D
Дата публикации: 21 октября 2024
Просмотры: 235
Стихи из этой категории
Cine mai mi-s?
Cine mai mi-s atunci când el
Alergă-n mine și nu-l pot prinde
E când aici, când dincolo,
În plămâni, în pulpa piciorului, în intestine,
În mintea-mi muncită de dor și-n sufletu-mi torturat
De atâtea sentimente noi?
Cine mai mi-s atunci când el
Își oprește preumbletul și
Devine al 79-lea organ al corpului meu,
Un organ nenumit, dar simțit în străfundurile ființei
Cu ale sale legături ce țin mădularele legate
Iar spiritul întreg și viu?
Cine mai mi-s atunci când el
Vorbește cu mine prin
Nu-știu-ce înlănțuire a celulelor
Căutând să îmi transmită ce nu mi-a fost vreodată zis
În perioadele de căutare a unui alt eu
Nu-știu-cum, dar așteptat încă de când nu mă născusem?
Cine mai mi-s atunci când el
Devine tu?
Respirația iubirii noastre
Te iubesc în ritm de respirație,
Inspir iubindu-te,
Expir iubindu-te!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
Respirația iubirii noastre nu încetează vreodată,
Moartea nu știe și nici nu poate să ne oprească,
Hristos ne ține de mână,
Noi respirăm veșnicia prinsă-n cunună!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-i fericirea?
M-am întrebat ades ce-i fericirea
Și unde oare aș putea să o găsesc,
Că nimeni nu mi-a dat răspuns
Și tare mi-aș dori s-o întâlnesc.
Dar unde să mă duc în lumea asta
În cele patru zări din geografie,
S-o aflu, să mi-o sădesc în suflet
Și-apoi din gram să fac...o mie.
Dar poate fericirea fi în grame?
Și s-o găsesc întinsă pe tarabă?
Mă tem că nu se vinde la cântar
S-o cumpăr și s-o pitesc în tolbă.
Pe drumul meu din întâmplare
Am întâlnit un om mergând agale,
Care cu multă-nțelepciune-a spus
Că fericirea e-n iubire și nu-n parale.
Atunci, răspunsul imediat mi-am dat
Că trebuie să dăruiesc iubire din iubire,
Și doar așa,cum moșul înțelept a zis
Iubind, vei nimeri...calea spre fericire!
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Atâta timp cât mă iubești de Andra în italiană
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Finché mi amerai
Dovesse caderti il cielo addosso, ti proteggerò,
Dovesse venire un bimbo o il diluvio, il mio fuoco non si spegnerà
Anche se c'è il terremoto, o fine del mondo, sai..
Finché tu mi amerai, io ti amerò
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Nei tuoi occhi sorge il sole
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Con te nel letto, sorge il sole
Dovesse colpirci pure una cometa, non ho paura , sai
Sicuramente ti procureresti un qualche razzo, sopravviveremo
Anche se c'è uno tsunami ,o fine del mondo, sai..
Finché tu mi amerai, io ti amerò
E se fai fatica a vedere ,
Sono qui per illuminarti
E se smetti di credere in te
Sono qui per motivarti
Tam-taca-tum-pa ,dai vieni qui ,
La tua voce è un violino nel mio cuore
Tam-taca-tum-pa , ti vorrei canticchiare ,
Sei il ritornello della mia vita
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Nei tuoi occhi sorge il sole
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Con te nel letto, sorge il sole
Cine mai mi-s?
Cine mai mi-s atunci când el
Alergă-n mine și nu-l pot prinde
E când aici, când dincolo,
În plămâni, în pulpa piciorului, în intestine,
În mintea-mi muncită de dor și-n sufletu-mi torturat
De atâtea sentimente noi?
Cine mai mi-s atunci când el
Își oprește preumbletul și
Devine al 79-lea organ al corpului meu,
Un organ nenumit, dar simțit în străfundurile ființei
Cu ale sale legături ce țin mădularele legate
Iar spiritul întreg și viu?
Cine mai mi-s atunci când el
Vorbește cu mine prin
Nu-știu-ce înlănțuire a celulelor
Căutând să îmi transmită ce nu mi-a fost vreodată zis
În perioadele de căutare a unui alt eu
Nu-știu-cum, dar așteptat încă de când nu mă născusem?
Cine mai mi-s atunci când el
Devine tu?
Respirația iubirii noastre
Te iubesc în ritm de respirație,
Inspir iubindu-te,
Expir iubindu-te!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
Respirația iubirii noastre nu încetează vreodată,
Moartea nu știe și nici nu poate să ne oprească,
Hristos ne ține de mână,
Noi respirăm veșnicia prinsă-n cunună!
Dragostea mea este respirându-te pe tine,
Tu inspirându-mă pe mine,
Noi respirând împreună iubindu-ne!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-i fericirea?
M-am întrebat ades ce-i fericirea
Și unde oare aș putea să o găsesc,
Că nimeni nu mi-a dat răspuns
Și tare mi-aș dori s-o întâlnesc.
Dar unde să mă duc în lumea asta
În cele patru zări din geografie,
S-o aflu, să mi-o sădesc în suflet
Și-apoi din gram să fac...o mie.
Dar poate fericirea fi în grame?
Și s-o găsesc întinsă pe tarabă?
Mă tem că nu se vinde la cântar
S-o cumpăr și s-o pitesc în tolbă.
Pe drumul meu din întâmplare
Am întâlnit un om mergând agale,
Care cu multă-nțelepciune-a spus
Că fericirea e-n iubire și nu-n parale.
Atunci, răspunsul imediat mi-am dat
Că trebuie să dăruiesc iubire din iubire,
Și doar așa,cum moșul înțelept a zis
Iubind, vei nimeri...calea spre fericire!
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Tristețea rătăcitelor iubiri
Visele stinse plecă-n zbor din realitate
Caută nopțile șoptind cuvinte vii
Umblă rănite ascunzând sinceritate
Lăsând tristețea înecându-se-n beții
Orele curg înșiruind secunde moarte
Ceasul zorește numărând zile pustii
Verile pleacă strămutându-se departe
Hâdă tristețea scuturând zăpezi târzii
Soarele fuge aruncând lumini uscate
Orbește zările privirilor zglobii
Întunecând tote culorile pictate
Transformă purpura tristeții în stihii
Frunzele cad dezvăluind patimi speriate
Se-așează lespede vopsite ruginii
Astupă florile strivite și-ngropate
Plânge tristețea cu petale argintii
Palmele ard incendiind lacrimi semnate
Mângâie cerul amintirilor vâslind
Despică norii vălurind tăceri private
Întinde negura tristeții răscolid
Urmele dor mărturisind cărări voalate
Rănește zborul sub copite umilind
Strivite aripi ofilindu-se tăiate
Plutește liberă tristețea rătăcind
Atâta timp cât mă iubești de Andra în italiană
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Finché mi amerai
Dovesse caderti il cielo addosso, ti proteggerò,
Dovesse venire un bimbo o il diluvio, il mio fuoco non si spegnerà
Anche se c'è il terremoto, o fine del mondo, sai..
Finché tu mi amerai, io ti amerò
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Nei tuoi occhi sorge il sole
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Con te nel letto, sorge il sole
Dovesse colpirci pure una cometa, non ho paura , sai
Sicuramente ti procureresti un qualche razzo, sopravviveremo
Anche se c'è uno tsunami ,o fine del mondo, sai..
Finché tu mi amerai, io ti amerò
E se fai fatica a vedere ,
Sono qui per illuminarti
E se smetti di credere in te
Sono qui per motivarti
Tam-taca-tum-pa ,dai vieni qui ,
La tua voce è un violino nel mio cuore
Tam-taca-tum-pa , ti vorrei canticchiare ,
Sei il ritornello della mia vita
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Nei tuoi occhi sorge il sole
Vicino a te, sto
Vicino a te, sto
Con te son più belle le notti
Con te nel letto, sorge il sole
Другие стихотворения автора
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
Primăvara
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Ai scos din adîncuri, doar prospețime…
Idei si dorințe , gînduri profunde
Ca un ghiocel , timid , printre friguri
Răsărind pur , în al său anotimp
Prevestind noul , si viața , povești d’ abia începute….
Zîmbesc cu ochii ! Ce văd la mine ?
Verdele crud , pajiști intinse
Toate vestesc prea bine ‘nceputul…
Stoluri de păsări rostind în văzduh
Libertate , creație , tot e permis !
Zîmbesc cu ochii , căci ce vad la mine
Sădit înlauntru , e tot pentru tine !
Mireasa
În lacul negru , tulbure , ea s-aruncă fără clipiri
O mînă simți-n creștet , cum o-mpingea în adîncimi
Zbătîndu-se necontenit , pierea cate puțin , încet, încet
Si vietățile de dedesubt , să-i fure inima din piept !
Avea să-și vadă viața toată , trecînd într-o clipită
Regrete adunate-n saci , ieșeau la suprafață
Și amăgiri, dezamăgiri , aduse de curenți degrabă
Prieteni, rude, ce alai ! se adunară-n grabă
Si demonii de dedesubt aveau sa îi surîdă ,
Se stranseră în jurul ei , jugul să il pună
De gît avea lanțuri de fier , purtîndu-le veșmînt
Povara grea îi atîrna , pe umerii săi ,plumb .
Și biata fată se zbătea, în propiul iad, necontenit
Dureri acumulate-n timp, aveau să piară negreșit
Și-atunci, în ultimul moment și suflu, ea se văzu !
În veșnicul sicriu de apă, mireasă moartă întruchipată !
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
Durere
Nu simt decît durere-n suflet
Acum , că pleci, e prea tîrziu
Lacrimi îmi curg pe obraz încet,
Imaginile minții nu se șterg.
Aveam in față viața toată,
Sa ne-o trăim în doi și poate,
N-ar fi rămas doar ploi și umbre
Dar n-am știut iubitule , mai multe !
De-aș putea pune pe o foaie , toate simțirile reale
Neșlefuite nestemate , în dar eu ți le-as da pe toate !
Rămîi o amintire vie , regret cernut prin sita vieții
Povestea noastră o să fie , pururea a tinereții .
De-aș mai avea încă o dată , o șansă să te întîlnesc
Ți-aș spune : viața toată ,fără tine nu vreau să o traiesc!
Și daca...
Și dacă am fi avut alt drum , în toamna anului nebun ,
N-am pierde doar iubirea , am pierde ani de căutare
Ce am întîmpina noi oare , în drumul fără de scăpare ?
Am căuta în lumea toată ,să simțim ce n-a fost vreodată
Emoții , gînduri , sentimente , ce am fi oare fără ele ?
De nu le-am găsi în cale , doar piei și niște suflete goale.
Să o luam pe alt drum , să cotim în derivă
Să nu ne-ntîlnim nicicum , ce vară toridă…