Două stele nedespărțite

｡ ₊°༺ ☾༻°₊ ｡ 

Ți-a fost dor de mine

Așa cum cred eu despre tine?

Să te gândești şi răzgândești

Până nu poți să te mai liniștești?

Al inimii dor îl poți simți

Numai prin intersectarea a două priviri

Liniștea degeaba tace

Dacă ochii n-o pot face

Căci durerea inimii

Nu are leac sau soluții

Aşa cum ar avea prezența ta

Atunci când tu ești în preajma mea. 
｡ ₊°༺ ☾༻°₊ ｡

soarele

țese vârgi de lumină;

de-aici de la masa de scris,

privind pe fereastră,

pescărușii se desprind

din papirusul cerului,

dănd adăncime gândului.

 prins într-un gol de vedere,

un vers

 sparge coaja

tristeții.

Am consumat substante interzise

Si m-am infructat ca un nebun de ele

Iar acum au devenit viciile mele

Si acuma simt in corpul meu sevraje

Mi-e dor sa mai simt ale iubiri efecte

Acele frumoase sentimente

Cand inima bate,

Injectundu-ti placere in vene

Simp lipsa fericirii in a mea traire

In timp ce imi recaut rostul in lume. 

Acuma blestem destine

"Cu ce am gresit sa iti fiu dator tie!?" 

Acum privesc in inima mea ca într-o oglinda spartă 

Iar fiecare ciob imi arată 

Cate-o amintire alaturi de tine, in timp ce imi pierd orice speranță 

Si imi zic "Lasă, poate o sa meargă in altă viață"

Luptă române pentru bucata de pâine!

Alină-ți cumplita viață de câine,

Scoală și lasă-ți în urmă cocioaba,

Că nimeni nu-ți va da niciodată degeaba.

Luptă române pentru blidul de apă!

Cinstește-ți strămoșul de-acolo din groapă,

Căci ție în soartă pe veci este scris,

Să nu primești niciodată nimica gratis.

Luptă române pentru cămașa de in!

Îmbracă-ți copiii și chiar pe străin,

Șterge-ți sudoarea și nu uita niciodată,

Că pentru tine nimic nu este fără de plată.

Luptă române pentru al țării pământ!

Pentru graiul cel dulce și sfânt,

Smerit să primești și aspra dojană,

Dar nu accepta de la dușmani pomană.

Luptă române pentru tine și neam!

Pentru soarele ce-ți zâmbește la geam,

Și-ți vei primi negreșit răsplata regală,

Atunci când va fi... Judecata finală!

sub o mască binevoitoare,

răutatea

se rostogolește prin hățișurile istoriei,

călcând, asemenea buldozerului,

peste făclii și case.

 gândul ucigător de oameni-

înfometat,

se cuibărește-n inimă,

întunecând mintea

cu mii de argumente.

cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?

peste tot,

strigăte de groază.

sângele

bărbaților,

femeilor,

copiilor români

nu-nduplecă cruzimea.

in satele:

mihai bravu,

nușfălău

treznea,

ip

doar crucile  din lemn mai vorbesc

printre lacrimi.

În barca vieții mele

Furtuni vor apărea 

Însă toate fricile

Mereu vor dispărea.

Căci Domnul meu Isus

Este cu mine și mă păzește 

Căci El este Hristos

Ce furtunile potolește.

Nu mă tem de nimic

Căci am un salvator

De cad, o să mă ridic

Căci mă ține al meu creator.

Și valuri uriașe dear veni

Nu mă tem și nu mă înfricoșez

Indiferent ce va interveni 

Pe al meu păstor o să-l urmez.

Când se va sfârși viața mea

În cer veșnic am să trăiesc

Îmi voi primi cununa

Din mâna Domnului ceresc.

În pădurea liniștită, soarele străluce,

Frunzele de-argint, în vânt încetișor șopteau,

Păsările cântă dulce, visele seduce,

Florile parfumate, în raze se-mbrăcau.

Râul curge cristalin, pe pietrele străluce,

Murmurul său blând, sufletul mi-l alinau,

Sub bolta cea verde, visele seduce,

În naturii brațe, gândurile-mi zburau.

Nopțile cu stele, cerul înalt străluce,

Luna plină blând, norii îi îndepărtau,

Și-n tăcerea nopții, visele seduce,

Că natura-i viață, dorurile-mi alinau.

Te-am strigat Doamne

Cu un glas temător 

Cu o sinceră chemare

De frică și de dor.

Ca o oaie rătăcită

Am umblat până acum

Am plecat din a ta stână 

Departe de al tău drum.

Rătăcind prin păcat

Calea nu o mai găseam

Deoarece nu am văzut

Că de tine mă pierdeam.

Însă la al meu strigăt

Tu la tine ma-i chemat

De lupii răi ma-i protejat

Doamne cât ești de minunat.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
El este răbdator, și te așteaptă
Să vi să îi spui povara ce te apasă
Că ești slab și nu mai poți să lupți.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
Cand păcatul tea adormit
Și pe drum te-ai rătăcit
El te va face calea să-ți indrepți.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
Când crezi că ai păcătuit prea mult
Și nu mai există iertare pentru al tau păcat
El te va ierta, doar să te reîntorci.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
Când păcatul te apasă greu
Și când crezi că așa va fi mereu
El iți va da putere să lupți.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
Orice ai pățit în viața aceasta
Doar vino înapoi și crede cu toata inima
Căci nimic nu poate să schimbe iubirea Lui.

Vino la Isus, ce mai aștepți?
Iubirea lui pentru tine este atât de mare
Încât nu ia păsat de propria moarte
Și viața și-a dat-o, ca să fim mântuiți.

În umbra pădurii, pe-ascuns s-a născut,

Un dor interzis, un mister neștiut.

Un bărbat și-o iele, în noapte târzie,

În dansul de visuri, se-ntâlnesc pe vecie.

Ea, spirit al pădurii, cu voaluri de fum,

Cu ochi ca lucirea unui astru din drum,

El, suflet de carne, de lume legat,

Cu inima prinsă în dor necurmat.

Sub clar de lună, în freamăt de vânt,

Se prind în iubire, de doruri arzând.

El îi șoptește, cu glas tremurat,

Că inima-i plânge, de dor îngenuncheat.

Ea dansează ușor, pe rouă de flori,

Cu pași de lumină, învăluită-n fiori.

"Nu pot să te am", îi șoptește ușor,

"Suntem doi în lumi ce nu se unesc în zbor."

Dar dragostea lor, în noapte, aprinde,

Un foc nemuritor, ce-n suflet se întinde.

Și deși sunt despărțiți de destinul hain,

În visuri și doruri, se iubesc fără chin.

El o vede în vis, la fiecare apus,

În ochii ei clari, găsește paradisul nespus 

Iar ea, în adâncul pădurii vrăjite,

Își amintește de el, numai inimi rănite.

Dragoste imposibilă, ca un cânt sfințit,

În inimi de muritori și spirite, zămislit.

E veșnică poveste, e dorul neîmpărtășit,

E iubirea ce arde, chiar de-i doar un mit.

Sunt un călător stingher

Căci casa mea este in cer

Pe pământ sunt trecător 

Căci sunt un simplu muritor.

Mă duc cu un dor aprins 

Căci am o destinație precis

Calea mea este Isus Hristos 

Fără El, sunt de prisos.

Știu că dacă umblu cu El mereu

Voi ajunge-n Împărăția lui Dumnezeu 

Acolo veșnic, bucuri voi trăi

Durerea și tristețea nu vor mai fi.