Căutări
Am să-ți trec prin gând uneori
Căutând biată aripă frântă
Pe cealalt-am legat-o cu flori
Cu acelea ce cred că te-ncântă
Stă pe inimă piatră și-i grea
Scufundându-se-n râul de lacrimi
Căutându-ți lumina de stea
Arde stins înecându-se-n patimi
Cu speranță o mână întind
Așteptându-ți și zâmbet și ploaie
Cu cealaltă încerc să o țin
Dar plecată-i să-ți ceară iertare
Mă aleagă doi pași pe nisip
Căutând urma tălpilor tale
Dorul zace-ntr-o palmă strivit
Aruncându-mă-n grea așteptare
Timpul pare să umble oprit
Căutând suflet trist ascultare
Strigă inima-n piept să o simt
Bate-n ușa iubirii ce doare
Praful orelor tace răstit
Așteptând a cuvintelor ploaie
Nici o vorbă cât fir de nisip
Căutând să m-arunce-n uitare
Poate singur s-ajungă-mpărțit
Părăsindu-se-n două contrare
Una astăzi și alta un mit
Să abdice-anulând căutare
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 19 мая 2023
Комментарий: 1
Просмотры: 747
Комментарий
Стихи из этой категории
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Nervi
nu știu ce mă enervează mai mult
fake news-urile pe care liberalii
și „salvatoriii” României
mi le bagă pe gât
de la tejgheaua cu ștevie a opoziției
sau correct news-urile marilor zilei
încărcate de culpabilitate și obsesii compulsive
de la prânzul cu bucate alese al Puterii
habar n-am
cert e că mă enervează bucătăria moleculară
a neamțului
răspopit
pe cârca și sângele inepuizabil al poporului
în fapt
o banală „spumă” de castraveciori murați
în oțet
introdusă într-un tub „spray”
care devine pufoasă
datorită presiunii care o împinge în afară
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Nervi
nu știu ce mă enervează mai mult
fake news-urile pe care liberalii
și „salvatoriii” României
mi le bagă pe gât
de la tejgheaua cu ștevie a opoziției
sau correct news-urile marilor zilei
încărcate de culpabilitate și obsesii compulsive
de la prânzul cu bucate alese al Puterii
habar n-am
cert e că mă enervează bucătăria moleculară
a neamțului
răspopit
pe cârca și sângele inepuizabil al poporului
în fapt
o banală „spumă” de castraveciori murați
în oțet
introdusă într-un tub „spray”
care devine pufoasă
datorită presiunii care o împinge în afară
Primăvara inimii mele
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulce amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Am fost creata de un gand.
Am fost creata de un gand.
Ma plimb pe strazile din cer
Te vad visand cu capu-n palme
Ma apropii si te intreb
Ce vis cauti ,plin de farmec?
Tu m-ai chemat in noptile cu luna
Tu m-ai strigat
In zilele cu soare
Tu m-ai creat din inima plapanda
Tu m-ai adus in viata ta,pe mare.
Tu m-ai chemat prin vantul care zburda
Pe campul plin de flori si de albine
Tu m-ai iubit prin Univers
Atunci cand m-ai ales pe mine.
La poarta inimii am batut
Si am ales sa fiu vazuta
De tine cel ce m-a creat
Dintr-o dragoste pierduta.
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Другие стихотворения автора
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
Când vei pleca
Când vei pleca ușa s-o lași întredeschisă
S-aud cum umblă pasul tău cometa mea
Scânteia ochilor în noapte stă aprinsă
Pierdut în vise regăsind prezența ta
Când vei pleca ascunde-mi zilele de mine
Să nu le simt cum lasă-n suflet urma grea
Poate doar somnul cu tandrețe să m-aline
Acolo tu ești lângă mine draga mea
Când vei pleca adună tot ce-ai pus în mine
Uitând de dor pe un alt drum să pot pleca
Umblă cărarea vieții oarbă fără tine
De nu mai știu unde sunt eu și urma ta
Când vei pleca să te întorci cât mai degrabă
Lăsând în urmă lumea strâmbă-n calea sa
Ascultă florile și valurile-n seară
Poate cândva o să auzi inima mea
E toamnă
Briza de toamnă umblă frunza în cădere
Tremură-n vânt copacu gol lipsit de ele
Storcându-mi verdele rugina curge-n vene
Anunță iernile sortite vieții mele
Se plimbă soarele vărsând lumină rece
Alungă zilele scurtându-le să plece
Caută nopțile visând să mă înece
Furându-mi zâmbetul tristețea mă petrece
Norul umbrește amintirile flămânde
Udând privirile cu lacrimă le-ascunde
Ploile caută absențele-n secunde
Lăsându-mi timpurile reci să mă inunde
Plutește ceața învelind orbă speranță
O țesătură din tăcere și distanță
Umblând cărările pierdute fără șansă
Încurcă pașii abătând drumul spre casă
Toamna bogată o adun într-o cămară
Întemnițând lumini vremelnice de vară
Stau pe-ntuneric așteptând o primăvară
Pierzând culorile sentința mă doboară
Ce doare când te doare
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea stoarce lacrimi
Și-n inimă-i durere
Apleacă orice suflet
Îngenunchiat te cere
De aș putea iubi
Fără să simt iubire
De aș putea trăi
Fără să am simțire
Și-am întrebat un secol
Și-am întrebat un veac
Și-am întrebat toți sfinții
De dragoste-i vre-un leac?
Ce doare când te doare
E când iubirea-i piatră
De inim-atârnată
Pe suflet așezată
Visul
Aștept răsărit
În colțul ferestrei doarme luna
Se învelește cu norii
Urma luminii dispare stinsă
Adorm și eu căzând în visare
Și dintr-odată e lumină
Soarele e sus, undeva
Privesc iarba vălurind în adierea văntului
E totuși liniște, ciudată liniște
Din spate răsare umbră
Mă atinge o mână
Deja știu, e Ea
Simt sângele alergând
Roșul devine foc
Întorc privirea și brusc liniștea se rupe
Am întârziat pițin, se aude
Nu contează, răspund, ești aici deci e bine
Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns
Mai important e momentul, prezența
Hai să mergem
O iau de mână și zâmbesc
Totul se stinge
Deschid ochii
În colțul ferestrei arde soare
Patul doarme rece
Palmele-s goale
Închid ochii și încerc să mă-ntorc
Acolo în vis
Acolo unde e Ea
Dar acolo înseamnă că nu e aici
Nu e acum, nu e.....
Și-atunci încep să curgă rănile
Fierbinte îngheață visarea
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
A ta
Alungă-mi setea să n-o pot imagina
Lăsând să cadă-n palma mea lacrima-ți udă
Deschide-mi calea să pășesc cu urma ta
Primindu-mi inima ce bate-n ușa surdă
Închide-mi umbra aruncând-o-n umbra ta
Ferindu-mi zilele de-o arșiță tăcută
Aprinde-mi noaptea luminând privirea ta
Chemându-mi visele-n prezența ta plăcută
Urechea-mi cere să asculte gura ta
Fructele buzelor în roșu să m-ascundă
Vopsindu-mi dulce-nfiorată mierea ta
Acoperindu-mi toată patima flămândă
Tristețea fuge auzindu-ți vocea ta
Soarele zâmbetului tău suflet inundă
Șoptindu-mi brizele adu-mă-n vara ta
Topindu-mi iernile în raze să mă strângă
În mâna mea adăpostindu-ți mâna ta
Din palme venele în palma ta se-afundă
Aș îneca privirea mea-n privirea ta
Minuni să știu că-n viața asta se întâmplă
Când vei pleca
Când vei pleca ușa s-o lași întredeschisă
S-aud cum umblă pasul tău cometa mea
Scânteia ochilor în noapte stă aprinsă
Pierdut în vise regăsind prezența ta
Când vei pleca ascunde-mi zilele de mine
Să nu le simt cum lasă-n suflet urma grea
Poate doar somnul cu tandrețe să m-aline
Acolo tu ești lângă mine draga mea
Când vei pleca adună tot ce-ai pus în mine
Uitând de dor pe un alt drum să pot pleca
Umblă cărarea vieții oarbă fără tine
De nu mai știu unde sunt eu și urma ta
Când vei pleca să te întorci cât mai degrabă
Lăsând în urmă lumea strâmbă-n calea sa
Ascultă florile și valurile-n seară
Poate cândva o să auzi inima mea
E toamnă
Briza de toamnă umblă frunza în cădere
Tremură-n vânt copacu gol lipsit de ele
Storcându-mi verdele rugina curge-n vene
Anunță iernile sortite vieții mele
Se plimbă soarele vărsând lumină rece
Alungă zilele scurtându-le să plece
Caută nopțile visând să mă înece
Furându-mi zâmbetul tristețea mă petrece
Norul umbrește amintirile flămânde
Udând privirile cu lacrimă le-ascunde
Ploile caută absențele-n secunde
Lăsându-mi timpurile reci să mă inunde
Plutește ceața învelind orbă speranță
O țesătură din tăcere și distanță
Umblând cărările pierdute fără șansă
Încurcă pașii abătând drumul spre casă
Toamna bogată o adun într-o cămară
Întemnițând lumini vremelnice de vară
Stau pe-ntuneric așteptând o primăvară
Pierzând culorile sentința mă doboară
Ce doare când te doare
Ce doare când te doare
Să fie mâini, picioare
Sau sufletul te doare
Când dorul strigă tare
În loc să plece-n lume
Să-nchidă-n urmă timpul
Tristețea-i tot mai vie
Durerea-i tot mai cruntă
Iubirea stoarce lacrimi
Și-n inimă-i durere
Apleacă orice suflet
Îngenunchiat te cere
De aș putea iubi
Fără să simt iubire
De aș putea trăi
Fără să am simțire
Și-am întrebat un secol
Și-am întrebat un veac
Și-am întrebat toți sfinții
De dragoste-i vre-un leac?
Ce doare când te doare
E când iubirea-i piatră
De inim-atârnată
Pe suflet așezată
Visul
Aștept răsărit
În colțul ferestrei doarme luna
Se învelește cu norii
Urma luminii dispare stinsă
Adorm și eu căzând în visare
Și dintr-odată e lumină
Soarele e sus, undeva
Privesc iarba vălurind în adierea văntului
E totuși liniște, ciudată liniște
Din spate răsare umbră
Mă atinge o mână
Deja știu, e Ea
Simt sângele alergând
Roșul devine foc
Întorc privirea și brusc liniștea se rupe
Am întârziat pițin, se aude
Nu contează, răspund, ești aici deci e bine
Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns
Mai important e momentul, prezența
Hai să mergem
O iau de mână și zâmbesc
Totul se stinge
Deschid ochii
În colțul ferestrei arde soare
Patul doarme rece
Palmele-s goale
Închid ochii și încerc să mă-ntorc
Acolo în vis
Acolo unde e Ea
Dar acolo înseamnă că nu e aici
Nu e acum, nu e.....
Și-atunci încep să curgă rănile
Fierbinte îngheață visarea
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Silvia Mihalachi