Стихи из этой категории
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Spunere
Ai spus să te spăl pe pleoape,
Eu ți le-am plâns.
Mi-ai zâmbit cu solstițiul peșterii cu foc,
Eu îți admiram cascadele...
Ți-am înfrunzit auzul și
Te-am pipăit din floare, până în rădăcini...
Când mă înnouram să te plou,
Te fulgeram cu văzul înfipt în dimineață!
Apoi, când tomneai liniștită cu veșted în zâmbet,
Te-am nins cu tot ce-i vis!
Tu, m-ai privit în abis
Și ai surâs cocori!
De atunci, de când cu vara,
Îmi șchioapătă pomeții a plâns,
Și-i las să traseze linii duble, continue...
Păuză, linie, pauză, stop!
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Iubirea și Acum
Iubește-mă acum!
Mâine nu exisă,
Ieri este mort,ce ne pasă!
Dansează pe luciul de apă și cântă,
Bea elixirul fericirii,valsează,
Acum este clipa iubirii noastre..viețuiește doar în prezent!
Nimic nu există în afara clipei de-acum,
Iubirea trăiește aici,privește-o!
Respiră odată cu mine și spune-mi ce vreau să aud!
Minciunile tale sunt adevăr pentru mine!
Nu-mi pasă ce zice sau ce crede lumea cea rece,
Exiști doar tu și iubirea ce tună,
Furtuna cu ploaie si vântul turbat ce ne strigă pe nume,
Iar amorul nebun e orfanul ce-și caută zadarnic părinții,
Eu iubindu-te ca pe-un copil rătăcit și uitat!
Tu esti acel acum și aici,
Cu părul ce-i flacără vie!
Șuvoaie de foc ce scântei risipesc,
Clipa aceasta e infinită,
Are timpul ferecat ca o fiară în cușcă,
Ne vorbește povești minunate,
Ce contează de-s minciuni gogonate,
Acum e timpul iubirilor toate!
Să ne iubim doar privindu-ne,
Eu pe tine, tu pe mine,
Neplictisindu-ne vreodată!
Amorul nu știe să moară de fel,
Precum gurile rele ne spun!
Acum este viața, acum este clipa,
Acum este regele ce stă deasupra a toate,
Are sceptrul,coroana,slujitorii puterea,
Viața și moartea și strălucirea!
Acum este ziua sau noaptea,
Acum îți șoptesc dragostea nenăscută vreodată,
E timpul lui Acum personajul de basm născocit,
Iubirea-i tot ce contează,
Făra ea totu-i sărac, pustiit!
(3-13 aug 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Am găsit...
Am găsit urma ta
în amintirile mele
ca pe niște piese
într-un domino
vocea ta
îmi bucură simțurile
în serile tărzii
peste sufletele noastre
atârnă o lume
care ne strivește
doar visele noastre
scapă spre un timp infinit
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Spunere
Ai spus să te spăl pe pleoape,
Eu ți le-am plâns.
Mi-ai zâmbit cu solstițiul peșterii cu foc,
Eu îți admiram cascadele...
Ți-am înfrunzit auzul și
Te-am pipăit din floare, până în rădăcini...
Când mă înnouram să te plou,
Te fulgeram cu văzul înfipt în dimineață!
Apoi, când tomneai liniștită cu veșted în zâmbet,
Te-am nins cu tot ce-i vis!
Tu, m-ai privit în abis
Și ai surâs cocori!
De atunci, de când cu vara,
Îmi șchioapătă pomeții a plâns,
Și-i las să traseze linii duble, continue...
Păuză, linie, pauză, stop!
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Iubirea și Acum
Iubește-mă acum!
Mâine nu exisă,
Ieri este mort,ce ne pasă!
Dansează pe luciul de apă și cântă,
Bea elixirul fericirii,valsează,
Acum este clipa iubirii noastre..viețuiește doar în prezent!
Nimic nu există în afara clipei de-acum,
Iubirea trăiește aici,privește-o!
Respiră odată cu mine și spune-mi ce vreau să aud!
Minciunile tale sunt adevăr pentru mine!
Nu-mi pasă ce zice sau ce crede lumea cea rece,
Exiști doar tu și iubirea ce tună,
Furtuna cu ploaie si vântul turbat ce ne strigă pe nume,
Iar amorul nebun e orfanul ce-și caută zadarnic părinții,
Eu iubindu-te ca pe-un copil rătăcit și uitat!
Tu esti acel acum și aici,
Cu părul ce-i flacără vie!
Șuvoaie de foc ce scântei risipesc,
Clipa aceasta e infinită,
Are timpul ferecat ca o fiară în cușcă,
Ne vorbește povești minunate,
Ce contează de-s minciuni gogonate,
Acum e timpul iubirilor toate!
Să ne iubim doar privindu-ne,
Eu pe tine, tu pe mine,
Neplictisindu-ne vreodată!
Amorul nu știe să moară de fel,
Precum gurile rele ne spun!
Acum este viața, acum este clipa,
Acum este regele ce stă deasupra a toate,
Are sceptrul,coroana,slujitorii puterea,
Viața și moartea și strălucirea!
Acum este ziua sau noaptea,
Acum îți șoptesc dragostea nenăscută vreodată,
E timpul lui Acum personajul de basm născocit,
Iubirea-i tot ce contează,
Făra ea totu-i sărac, pustiit!
(3-13 aug 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Am găsit...
Am găsit urma ta
în amintirile mele
ca pe niște piese
într-un domino
vocea ta
îmi bucură simțurile
în serile tărzii
peste sufletele noastre
atârnă o lume
care ne strivește
doar visele noastre
scapă spre un timp infinit
Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au stins, în șoapte s-au topit.
Le-am ținut în mine, ca pe un secret,
Să nu-ți tulbur sufletul, să nu-ți fac vreun regret.
Știi, câte nopți am vrut să-ți spun, dar m-am temut,
Că adevărul meu e prea gol, prea durut.
Am simțit că tăcerea e mai bună uneori,
Să nu mai amăgim visuri ce dor.
În inima mea sunt mii de versuri nespuse,
Doruri ascunse și vise apuse.
Dar am ales să le păstrez doar pentru mine,
Poate-i mai bine așa, să nu te simți prea aproape, prea străine.
Câte am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit,
Cuvintele s-au pierdut, pe drum s-au risipit.
Și poate e mai bine, poate așa e sortit,
Să rămână doar gânduri, în liniște învelit.
Другие стихотворения автора
CINE EȘTI?
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu de mult.
Dar ce porti în suflet
Ce ascunzi în tine?
Nu pot citi în ochii tăi.
Pari a fi om bun.
Atunci de ce mă tem
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu demult.
Dar ce porți în gând ,
Și ce ascunzi în suflet
Nu pot citi în ochii tăi
Pari a fi om bun
Atunci de ce mă tem?
/
DANIEL part .3
Spre seară ,când treburile s-au mai liniștit ,mi-am amintit că foamea îmi dă târcoale
și m-am dus acasă. La casa cea nouă .Mama a scos o masă în curte și a pus pe ea cina când
ziua se îngâna cu noaptea .Luna se ridicase binișor ,iar cântecul greierilor se auzeau în surdină.
Era ceva nou pentru noi O liniște plăcută ,doar câte un lătrat de câine venea dedeparte.Somnul
a venit pe nesimțite ,ușor și odihnitor..Era un nou început .Din acea zi mama nu a mai avut timp să
plângă ,sau nu am mai văzut noi. Mama a devenit puternică, hotărâtă ,și s-a luat la trântă cu toate
problemele ce-i ieșau în cale La prima vedere părea o femeie firavă ,dar de unde a luat atâta curaj?
A reușit să crească și să educe cei șase copii: patru băieți și două fete!...
Zilele de vară se scurgeau pe nesimțite,se apropia toamna ,eu trebuia să merg la grădinița
di mijlocul satului ,unde am fost și am văzut-o cu prietenii mei .Mama începea pregătirile de iarnă ,
cu adunarea lemnelor de foc .La poarta noastră veneau mereu căruțe cu lemne pe care frații mai mari
le tăiau și le stivuiau în samaluc ferite de ploi și de zăpadă Urma pregătirile pentru școașă .A veam nevoie
de uniforme ,încălțăminte și rechizite .Sfătuită de alte mămici ,mama a obținut ajutoare de la o fundație
care sprijinea familile defaforizate.
Mama era un argint viu iar noi o ajutam fiecare după puterile noastre ,tata ar fi fost mândru să ne vadă
cum ne descurcăm. Ne -am implicat în toate treburile gospodărești: îngrijirea grădinii,,repararea gardurilor ,
tăiatul lemnelor,adusul apei de la Prut cu cobilița-acestea erau treburile băieților mari ,iar fetele o ajutau pe
mama în gospodărie : curat ,spălat și ajutor în bucătărie.La început oamenii ne compătimeau ,apoi când au
văzut cât de bine suntem organizați :muncim ,mergem și la școală ,mama ne învață să respectăum pe cei din
jur ,am căpătat și respectul tuturor.
Când frații mei au terminat cele opt clase care se făceau în sat ,au găsit ușor locuri de muncă .În zilele de
salaru ,veneau acasă zâmbind și puneau banii în mâna mamei ,care se bucura .De azi copii nu mai cumpărăm
pe datorie de la magazinile din sat .Tudorel,fratele mai mare ,era ajutor de tractorist la nenea Octav ,șeful asociației,
iar Gabriel ajuta la sera de legume de lângă pârâul din vale. a domnului învățător.
URĂRII DE AN NOU
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ , DORESC TUTUROR
CITITORILOR , UN AN CU MULTE BUCURII
ȘI TOT CE-ȘI DOREȘTE FIIECARE. LA MULȚI ANI !...
CU DRAGOSTE ȘI RESPECT
T. A . D.
SPERANȚA
Speranța , este o vorbă ce zboară,
Se înalță spre cerul senin
Speranța -i visul ce doare
Când viata-i amară,un chin.
Speranța-i iluzie dragă
În negura zilelor grele
E ramura de măslin ce aleargă
Lumea de păcate să spele.
Speranța-i fata morgană
Șireată precum o nălucă
Uitându-ți viața sărmană
Te mângăi cu singura-i clipă.
Această frumoasă cu ochii de stele
Se pierde în vânturi rebele.
Viața își pierde culoarea
Și plânge în noi disperarea.
CINE EȘTI?
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu de mult.
Dar ce porti în suflet
Ce ascunzi în tine?
Nu pot citi în ochii tăi.
Pari a fi om bun.
Atunci de ce mă tem
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu demult.
Dar ce porți în gând ,
Și ce ascunzi în suflet
Nu pot citi în ochii tăi
Pari a fi om bun
Atunci de ce mă tem?
/
DANIEL part .3
Spre seară ,când treburile s-au mai liniștit ,mi-am amintit că foamea îmi dă târcoale
și m-am dus acasă. La casa cea nouă .Mama a scos o masă în curte și a pus pe ea cina când
ziua se îngâna cu noaptea .Luna se ridicase binișor ,iar cântecul greierilor se auzeau în surdină.
Era ceva nou pentru noi O liniște plăcută ,doar câte un lătrat de câine venea dedeparte.Somnul
a venit pe nesimțite ,ușor și odihnitor..Era un nou început .Din acea zi mama nu a mai avut timp să
plângă ,sau nu am mai văzut noi. Mama a devenit puternică, hotărâtă ,și s-a luat la trântă cu toate
problemele ce-i ieșau în cale La prima vedere părea o femeie firavă ,dar de unde a luat atâta curaj?
A reușit să crească și să educe cei șase copii: patru băieți și două fete!...
Zilele de vară se scurgeau pe nesimțite,se apropia toamna ,eu trebuia să merg la grădinița
di mijlocul satului ,unde am fost și am văzut-o cu prietenii mei .Mama începea pregătirile de iarnă ,
cu adunarea lemnelor de foc .La poarta noastră veneau mereu căruțe cu lemne pe care frații mai mari
le tăiau și le stivuiau în samaluc ferite de ploi și de zăpadă Urma pregătirile pentru școașă .A veam nevoie
de uniforme ,încălțăminte și rechizite .Sfătuită de alte mămici ,mama a obținut ajutoare de la o fundație
care sprijinea familile defaforizate.
Mama era un argint viu iar noi o ajutam fiecare după puterile noastre ,tata ar fi fost mândru să ne vadă
cum ne descurcăm. Ne -am implicat în toate treburile gospodărești: îngrijirea grădinii,,repararea gardurilor ,
tăiatul lemnelor,adusul apei de la Prut cu cobilița-acestea erau treburile băieților mari ,iar fetele o ajutau pe
mama în gospodărie : curat ,spălat și ajutor în bucătărie.La început oamenii ne compătimeau ,apoi când au
văzut cât de bine suntem organizați :muncim ,mergem și la școală ,mama ne învață să respectăum pe cei din
jur ,am căpătat și respectul tuturor.
Când frații mei au terminat cele opt clase care se făceau în sat ,au găsit ușor locuri de muncă .În zilele de
salaru ,veneau acasă zâmbind și puneau banii în mâna mamei ,care se bucura .De azi copii nu mai cumpărăm
pe datorie de la magazinile din sat .Tudorel,fratele mai mare ,era ajutor de tractorist la nenea Octav ,șeful asociației,
iar Gabriel ajuta la sera de legume de lângă pârâul din vale. a domnului învățător.
URĂRII DE AN NOU
CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ , DORESC TUTUROR
CITITORILOR , UN AN CU MULTE BUCURII
ȘI TOT CE-ȘI DOREȘTE FIIECARE. LA MULȚI ANI !...
CU DRAGOSTE ȘI RESPECT
T. A . D.
SPERANȚA
Speranța , este o vorbă ce zboară,
Se înalță spre cerul senin
Speranța -i visul ce doare
Când viata-i amară,un chin.
Speranța-i iluzie dragă
În negura zilelor grele
E ramura de măslin ce aleargă
Lumea de păcate să spele.
Speranța-i fata morgană
Șireată precum o nălucă
Uitându-ți viața sărmană
Te mângăi cu singura-i clipă.
Această frumoasă cu ochii de stele
Se pierde în vânturi rebele.
Viața își pierde culoarea
Și plânge în noi disperarea.