Urât și de moarte
De ce mă chemi
De ce mă strigi
De sus unde tu nu mai ești
Tu nu știi că nu mai exiști
Mai distrus mai făcut praf
Ți-am oferit iubirea mea
Ți-am alinat gândurile
Ți-am creat vise și speranțe
Dar nu, tu doar m-ai mințit
Acum mă ridic și văd
Mormântul înghețat de lacrimile
Ce de mult au curs.
Mă întorc la o viață normală
Unde visul acum e un film alb-negru
Unde miracolele sunt niște idei fanteziste
Unde "să fii fericit" e o înjurătură
Mă ocolește viața cum m-au ocolit toți
Mă simt rupt de speranțe
Pământul e așa de aproape
Mă îmbrățișează până mă înghite
Sicriul meu cel frumos
E plin de viermi și de margini putrezite
Așa cum e și sufletul
Dar acum ce să mai fac?
Să fii distrus e atât de ușor
De moarte să fii alungat
De suflet părăsit
Și de lume mințit.
Acum îmi spun ultimul cuvânt
Până când ochii mi se opresc
Iar inima îmi râde
De parcă totul a fost un spectacol.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Alex
Дата публикации: 30 января 2023
Комментарий: 1
Просмотры: 647
Autor neidentificat