Singur
Dulce floare-a copilăriei,
Ce-mpreună cu tine-am crescut
Veștejește-ntra sufletului murdărie,
Din clipa-n care te-am pierdut.
Amândoi dormeam la margine de râu,
Sau prin lanuri aurii de grâu
Și-obișnuiam să privim către stele,
Iar acum ești printre ele.
Mereu în gând te voi avea
Plângând sub luminata stea,
Și tot acolo-am să rămân
Până ne vom revedea.
Iar dacă nu va fi așa,
Înseamnă c-asta ne-a fost soarta:
Să fim singuri pe vecie
Fără nicio bucurie.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Dormi adânc bătrâne neam
Поэма: Sunt bine...
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Поэма: Trădarea corpurilor cerești
Поэма: E toiul nopții...
Poetul Emil Brumaru a murit
Поэма: S-a despicat (Pentru Copila batuta la Ciocana)
Поэма: Demitizare
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori