Când luminile se sting (pană de curent)

Când se ia familia de tine,
Simţi că nimic din ce faci nu e bine,
Opinia ta e nulă,
Trăiești într-o bulă.
Mi-aș dori, dacă se poate,
Să fiu nebună, măcar în acte,
Să mă evite, să nu-mi vorbească.
Să mă arunc de la fereastră?

Li se pare comic sau câtuși de puţin amuzant
Să mă trateze ca pe un odorizant?
Miros frumos, nu mă observă;
Un pas greșit? Trec la rezervă.

C*aie, te rog eu cât de tare pot,
Aș trece oceanele înot
Ca să scap, în p*la mea,
De batjocura ta și-a ta și-a ta.

Nu-mi spune că n-o să mă descurc la facultate
Și c-o să mor de foame-n străinătate
Și că dacă mă despart de voi pălesc.
Șantaj ieftin, insulte gratuite,
Azi-mâine muriţi, nu uitaţi:
Eu vă cumpăr morminte.

De ce credeţi că-i OK
Să-mi daţi bully de 2 (doi) lei.
Îmi sporiţi anxietatea
Și plâng toată noaptea.

Prea convențional?
Vreți ceva mai nou, ceva mai brut?
Absolut! În notes app un război crunt:
Tap, tap, spațiu - un moment de liniște.

Cuvinte, idei, împrăștiate cum îmi vine
Și încă fac rime!
Am nevoie de structură,
asta unu' la mână.

Dă-mi un minut să analizez,
Nu știu cum să mi mă adresez...
Îmi pun bețe-n roate.
Mi-e foame, am mâinile legate la spate.
Știți ce o să spun -
Ceva legat de moarte...

Normal!
Tipic!
Mereu ajungem aici.
De ce mai încerc?
Sunt într-un loop (auuu!)
O mașină de spălat
Mereu băgată în priză.
Consum prea mult curent, să vezi factura...

Centrifugim de viitor,
Centripetot din trecut mă p*ș!

Tic, tac, secundele clipesc.
Timer-ul sună, explodez.

Mi-e dor de pacea pe care mă pot convinge că o simțeam ieri,
Never to be found again.

Hai că mă opresc înainte să termin...
Mă feresc de finalitate, o s-o las in aer...

Trenul gândirii e un accelerat ce sfâșie vântul și se înfige în fiecare colțișor din capul meu tulburat.

Trenul gândirii alunecă pe șine neîncetat - fără stații, fără pasageri - alimentat de pașii mei stingheri.

Trenul gândirii nu are o formă precisă - câteodată sunt nefericită, alteori sunt pur și simplu tristă.

Trenul gândirii circulă în sens opus mie. Îmi face în ciudă că el e mort, iar eu sunt vie.

Mi se face rău de mișcare, simt ca nu mai pot să stau în picioare. Când mă așez sau mă întind puțin - să mă relaxez - greutatea oaselor mele mă apasă. Asta, și volumul de fier vechi ce mi se plimbă nonșalant prin cap, între urechi.

Abia aștept să rămân fără combustibil.

Se-ntunecă orizontul,

Adierea se răcește, 

Viața face pe mortul,

Speranța se răstignește.

Se-aud munții prăbușindu-se, 

Stânci se sfarmă ca dinții-ncleștați,

Arbori sfinți trosnesc ca oase,

Fluvii uscate de sânge umflate, 

Strigăt de moarte animalele-și cântă, 

Orice moarte-i lacrimă de sfântă

Cerșită-n genunchi pe mila-nfrântă.

În jur se face-ntuneric și n-aud,

Cicatrici de ger pe trupul nud,

Aerul îngheață și devine greu,

Pot să uit de orice empireu.

Sub mine pământul se crapă și cad,

Se vede o rază blândă de Iad

Ce m-așteaptă anevoie cu drag,

Ponoase pentru bine să trag.

Demoni amuzați îmi ies în cale

S-am parte de căderi infernale,

Dar iute-ncremenesc pe loc,

Să mă vadă, pe mine!,-n foc?

Din respect, dinții-și scrâșnesc,

Asupra-mi se năpustesc:

Oasele-mi zdrobesc,

Carnea mi-o jupoaie, 

Sângele-mi beau,

Pasiunea mi-o vedeau.

Și cad atât de-nfipt-n Iad

Încât îl pustiesc și-l destram,

Dovedind Celui Divin cât pot să decad

Și El tot să rămână mai infam.

Moartea e o simplă alinare,

Când toată viața a fost o asasinare,

Nu vreau sa suferi, mamă,

Dar m-ai născut într-o lume infamă,

Plină de ură si dispreț,

Unde pană și iubirea are un preț.

Nu mai pot sa mă lupt cu viața,

Simt că vine moartea după mine, hoața,

Stau pe gresia rece, plin de sânge,

Trist că durerea purtată nu o pot infrânge.

Cam asta a fost durerea mea,

Si sper să-mi poți ierta cruzimea,

Că te-am lăsat pe acest pământ,

Gândindu-te la al meu mormânt.

Te-am privit cu sufletul,

Si m-ai urat. 

Mi-am deschis ochii, 

Si m-ai învinețit.

Sunt femeie, vreau o cheie,

În schimb primesc doar curele.

Sunt femeie, vreau scăpare,

În schimb e moarte fără îngropare.

Privesc moartea cu alți ochi

Moartea ce mi-a devenit deochi,

Este noua mea îndreptare

Spre o noua așteptare.

Prea convențional?
Vreți ceva mai nou, ceva mai brut?
Absolut! În notes app un război crunt:
Tap, tap, spațiu - un moment de liniște.

Cuvinte, idei, împrăștiate cum îmi vine
Și încă fac rime!
Am nevoie de structură,
asta unu' la mână.

Dă-mi un minut să analizez,
Nu știu cum să mi mă adresez...
Îmi pun bețe-n roate.
Mi-e foame, am mâinile legate la spate.
Știți ce o să spun -
Ceva legat de moarte...

Normal!
Tipic!
Mereu ajungem aici.
De ce mai încerc?
Sunt într-un loop (auuu!)
O mașină de spălat
Mereu băgată în priză.
Consum prea mult curent, să vezi factura...

Centrifugim de viitor,
Centripetot din trecut mă p*ș!

Tic, tac, secundele clipesc.
Timer-ul sună, explodez.

Mi-e dor de pacea pe care mă pot convinge că o simțeam ieri,
Never to be found again.

Hai că mă opresc înainte să termin...
Mă feresc de finalitate, o s-o las in aer...

 Nu au fost îndeajuns de multe

stele sa sclipeasca,

Iar adânc mister al marii din 

drum nu o sa ma oprească.

Doar mireasma slaba a 

florilor ofilite,

Ramân a mea alinare,

a sufletului sortite.

Razele de soare doar sub umbra 

toamnei ma incantau,

Un sir de amintiri a mea 

cale o croiau.

Am luat cu mine trup si

suflet,vise!

Tot ceea ce am avut de zis 

sunt impartasite,insirate,

scrise!

M-am iubit si m-am lasat 

purtata de sentimente,

V-am iubit si pe voi,

fara resentimente!

Destin si cale grea mi s-a

dat ca sa trăiesc,

Tarie de caracter in jurul 

inimii sa-mi zidesc.

Am luat in considerare timpul

si viața din însuși moarte,

Eram cu par cărunt tinandu-i

toamnei parte.

Va las in urma al meu mormant 

si ultimele-mi randuri,

Tristete dulce ce imbratisezi 

ale mele ganduri.

Sub luna oculta imi serbez 

eu viata,

Privesc in oglinda unde 

imi zaresc si soata!

Contur bordo pe buzele 

tineretii,

Creion negru cenusiu pe

privirile tristetii.

Iar atunci cand trupu-mi 

fara viata,greu a fi.

Si tot ceea ce am cunoscut 

se va preface in gri.

Sa-mi iertati voi si pacate,

sa ma amintiti cu drag.

Timpul meu s-a scurs,

trecut al mortii prag!

Melancolia ma cuprinde 

prin randuri ce mi-ati 

cerut sa scriu,

Un dor nebun,singuratate!

De as putea vreodata 

sa descriu!

Prind drag de viata cand

doar imi imaginez,

Acesta e motivul pentru 

care ma marginalizez.

Ceasul inca imi bate,eu din 

timp o sa va scriu!

Va veni o zi cand printre 

voi nu o sa mai fiu.

Dulce am fost si atat 

de blestemata!

A fost o plăcere sa fiu 

eu cea damnata!

• https://youtu.be/_iF7lkXKHlA?si=pONk6uY5XZEynj2Vhttps://youtu.be/_iF7lkXKHlA?si=pONk6uY5XZEynj2V

В долине гроз, где солнце нет,
Сияет последний лунный свет
В долине роз, где смерть пришла,
Вдруг поняла, что обречена

Нет смысла жить, куда-ж идти,
Ей надоело в этот миг
Падать в грязь, не видеть мир,
Дальше путь, уж не найти

С детсва я так ждала,
Принца на белом коне
Бесполезно года два,
Простаяла в этой темноте.

Целая история, с начало до конца,
Тупо было ждать, этого жеребца.
И вот конец историй, которого я нашла,
Петелька и дерево, мои навеки друзья.