Muncă și...speranță!
Ieri la cozonaci și pască
Și la umbră sub un pom,
Astăzi s-a întors norocul
Și sunt primul agronom.
Cleștele l-am pus pe vie
Și-am tăiat si-apoi legat,
Struguri să adun la toamnă
Când pământul...e brumat.
Dar cum vinul nu prea merge
Fără-o fleică lâng-o garnitură,
M-am gândit că-s buni cartofii
Ce i-am pus adânc...în arătură.
Singur, n-aveam niciun spor
Așa c-am tocmit echipă bună,
Cu nepoata, mama și cumnata
Până soarele-'ncepea...s-apună.
Când cu munca-m isprăvit
M-am retras lângă un nuc,
Iar drept scaun mi-am făcut
Un mic tron...dintr-un butuc.
Seara toți ne-am pus la masă
Obosiți, dar...plini de speranță,
Că la iarnă vom servi cartoful..pai
Și-apoi un pahar de vin...cu gheață!
Стихи из этой категории
Primăvară
Primăvară
În glasul unui nou, tăcut amurg
De Martie întârziat
Se prevesteşte iar, acum
Un proaspăt soi de verde crud
De verde necălcat şi ud
Cu paşi grăbiți către lumină
Răsar de-odată ghiocei
Lăsând în urmă iarna cea deplină
Să-şi ducă iarăşi traiul ei,
În alte depărtări permise
Dar nu aici, nu lângă ei.
Vifornițele vechi suspină
Şi se retrag în alte zări
Căci vânturi noi si calde vor să vină
Să-mprăstie, s-aducă, să mențină
Mirosuri proaspete şi noi.
În crudul grai, armonios şi dulce
Vioi le cântă iarăşi ciripind
Firave păsări,
Vesele cântări, idilice fragmente,
iubitelor lor flori.
Câmpii încep a înverzi cu sete
Şi flori şi gâze şi insecte
Se-adună ca să concerteze
Adevărate simfonii măestre.
Copaci cu ramuri ațipite
Au început a se trezi
La glasul unic de copii
Râzând în hohote, cântând
Cu sufletele mari, deschise
De-a primăverii poezii!
Marius Ene, Elblag, Poland, 14⁰⁰, 22.03.2023
flux de poeme naani /39
boarea serii pătrunde
ca o pasăre printre
sălcii plângătoare-
îmbrățișări
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
crochiu liric/9
câmpul
plin de mușețel înflorit-
ca o aducere aminte
de prima-mbrățișare
plutind
pe undele unui vechi cântec
buruiana de leac...
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
Primăvară
Primăvară
În glasul unui nou, tăcut amurg
De Martie întârziat
Se prevesteşte iar, acum
Un proaspăt soi de verde crud
De verde necălcat şi ud
Cu paşi grăbiți către lumină
Răsar de-odată ghiocei
Lăsând în urmă iarna cea deplină
Să-şi ducă iarăşi traiul ei,
În alte depărtări permise
Dar nu aici, nu lângă ei.
Vifornițele vechi suspină
Şi se retrag în alte zări
Căci vânturi noi si calde vor să vină
Să-mprăstie, s-aducă, să mențină
Mirosuri proaspete şi noi.
În crudul grai, armonios şi dulce
Vioi le cântă iarăşi ciripind
Firave păsări,
Vesele cântări, idilice fragmente,
iubitelor lor flori.
Câmpii încep a înverzi cu sete
Şi flori şi gâze şi insecte
Se-adună ca să concerteze
Adevărate simfonii măestre.
Copaci cu ramuri ațipite
Au început a se trezi
La glasul unic de copii
Râzând în hohote, cântând
Cu sufletele mari, deschise
De-a primăverii poezii!
Marius Ene, Elblag, Poland, 14⁰⁰, 22.03.2023
flux de poeme naani /39
boarea serii pătrunde
ca o pasăre printre
sălcii plângătoare-
îmbrățișări
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
crochiu liric/9
câmpul
plin de mușețel înflorit-
ca o aducere aminte
de prima-mbrățișare
plutind
pe undele unui vechi cântec
buruiana de leac...
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
Другие стихотворения автора
Călătorind în gând!
Gândul mă duce așa departe
Și nu am cum să mi-l opresc,
Pătrunde-adând prin amintiri
Și fericit copilăria o regăsesc
Mă plimbă pe drumul prăfuit
La școala din satul meu natal,
Mă pune-n banca de la geam
Pe rândul trei cumva pe lateral
Și lângă mine se află mama
Cu un buchet frumos de flori,
Sunt adunate pentru doamna
Cu bucurie de dragele surori
Sunt un boboc în clasa-ntâia
Și vreau puțină carte să învăț,
Voi ține cont de sfatul mamei
De fiecare șansă să m-agăț
Apoi gândul m-a dus pe la liceu
Să-mi văd colegii și pe profesori,
Dar din păcate mulți au plecat
De pe pământ ca simpli călători
Nu știu de ce călătoria s-a oprit
De la liceu s-ajung în timp acasă,
O fi crezând că sunt prea obosit
Și-o pauză la anii mei..e prețioasă!
Răspuns voi aștepta!
N-am dăruit cât am primit
Crezând că tot mi se cuvine,
Până-ntr-o zi când am aflat
Că a plecat și înapoi nu vine
Scrisoarea am citit-o repetat
Să înteleg unde m-am rătăcit,
Și cum putem să ne-mpăcăm
Și să devin din nou cel fericit
Abia când singur am rămas
Am înțeles că nu am prețuit,
Ființa ce multe a mai îndurat
Iar eu naiv am început să uit
Nu pot s-ascund că nu regret
Acum când poate-i cam târziu,
Totuși voi încerca să nu renunț
Și niște rânduri vreau să-i scriu
Cuvântul prim va fi cel de iertare
Că am adus în cuplu dezamăgire,
Vinovăția toată mi-o voi asuma
Pentru că am sădit doar amăgire
Voi afișa cuvinte puse-n vers
Cu rimă prin care să arăt iubire,
Să-i zic că mă căiesc și am greșit
Că n-am găsit calea spre fericire
Răspuns voi aștepta la scrisul meu
Sperând că voi avea ceva clemență,
Să pot primi și dărui iubire, prețuire
Și să renaștem...prin inteligență!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Dragă Mărie!
Simt cum mă-ndrăgostesc din nou
De tine scumpa mea soție,
Credeam că nu mai pot să spun
Ce mult eu te iubesc...Mărie
Sunt ani de când ești lângă mine
Și totul pare o rutină,
Dar de lipsești mai mult de-o zi
Ceva în mine începe să suspină
Abia atunci încep să simt
Că tu îmi ești jumatea,
Și tot ce fac iese pe dos
Iar ziua o confund cu noaptea
Timpul parcă se alungește
Până ce pragul case-l treci,
Inima cu greu se potolește
Și îmi doresc să nu mai pleci
Da cred că asta e iubirea
Și dragostea adevărată,
E ceea ce nu poți descrie
Iar el și ea mereu..se-așteaptă!
Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Călătorind în gând!
Gândul mă duce așa departe
Și nu am cum să mi-l opresc,
Pătrunde-adând prin amintiri
Și fericit copilăria o regăsesc
Mă plimbă pe drumul prăfuit
La școala din satul meu natal,
Mă pune-n banca de la geam
Pe rândul trei cumva pe lateral
Și lângă mine se află mama
Cu un buchet frumos de flori,
Sunt adunate pentru doamna
Cu bucurie de dragele surori
Sunt un boboc în clasa-ntâia
Și vreau puțină carte să învăț,
Voi ține cont de sfatul mamei
De fiecare șansă să m-agăț
Apoi gândul m-a dus pe la liceu
Să-mi văd colegii și pe profesori,
Dar din păcate mulți au plecat
De pe pământ ca simpli călători
Nu știu de ce călătoria s-a oprit
De la liceu s-ajung în timp acasă,
O fi crezând că sunt prea obosit
Și-o pauză la anii mei..e prețioasă!
Răspuns voi aștepta!
N-am dăruit cât am primit
Crezând că tot mi se cuvine,
Până-ntr-o zi când am aflat
Că a plecat și înapoi nu vine
Scrisoarea am citit-o repetat
Să înteleg unde m-am rătăcit,
Și cum putem să ne-mpăcăm
Și să devin din nou cel fericit
Abia când singur am rămas
Am înțeles că nu am prețuit,
Ființa ce multe a mai îndurat
Iar eu naiv am început să uit
Nu pot s-ascund că nu regret
Acum când poate-i cam târziu,
Totuși voi încerca să nu renunț
Și niște rânduri vreau să-i scriu
Cuvântul prim va fi cel de iertare
Că am adus în cuplu dezamăgire,
Vinovăția toată mi-o voi asuma
Pentru că am sădit doar amăgire
Voi afișa cuvinte puse-n vers
Cu rimă prin care să arăt iubire,
Să-i zic că mă căiesc și am greșit
Că n-am găsit calea spre fericire
Răspuns voi aștepta la scrisul meu
Sperând că voi avea ceva clemență,
Să pot primi și dărui iubire, prețuire
Și să renaștem...prin inteligență!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Destin și soartă!
Cum aș putea să te uit pe tine,
Când inima mi-e plină de iubire,
Să mă apropii, noi știm prea bine,
Ca viitorul ne va aduce dezamăgire
Să stau departe nu e ceea ce simt,
Să vin aproape mult îmi doresc,
Dar știu că ești sub legământ,
Și mă feresc să nu păcătuiesc
Îmi este greu să-ti văd tristețea,
Pe care tu cu greu vrei s-o mimezi,
Și n-aș vrea să te-ajungă bătrànețea,
Până ce chipul drag nu-ți luminezi
Doar tu poți hotărî în astă lume strâmbă,
Cum viața să-ți trăiești fără a regreta,
Și când și cum să cadă a ta umbră,
Cănd soarele va străluci in viața ta
Să ne oprim, prieteni buni să fim,
Iubirea prin prietenie s-o mărturisim,
Unul pe altul nicicând să ne mințim,
Și dragostea adevărată să o găsim
Știm că ne naștem c-un destin,
Și scrisă este a noastră soartă,
Călătoria pe pământ e dar Divin,
Și un păcat mărturisit.. Iisus il iartă!
Dragă Mărie!
Simt cum mă-ndrăgostesc din nou
De tine scumpa mea soție,
Credeam că nu mai pot să spun
Ce mult eu te iubesc...Mărie
Sunt ani de când ești lângă mine
Și totul pare o rutină,
Dar de lipsești mai mult de-o zi
Ceva în mine începe să suspină
Abia atunci încep să simt
Că tu îmi ești jumatea,
Și tot ce fac iese pe dos
Iar ziua o confund cu noaptea
Timpul parcă se alungește
Până ce pragul case-l treci,
Inima cu greu se potolește
Și îmi doresc să nu mai pleci
Da cred că asta e iubirea
Și dragostea adevărată,
E ceea ce nu poți descrie
Iar el și ea mereu..se-așteaptă!
Te chem...iubire!
Te chem, dar nu vrei să m-auzi,
Și simt cât de departe-mi ești,
Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,
Motiv găsești să nu-mi vorbești
Nu știu de ce privirea-mi ocolești,
Și ești mereu cu ochii în pământ,
Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,
Și că iubirea a fost o frunză-n vânt
De vrei să pleci, nu stau în calea ta,
Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,
Și unde...poate îți vei găsi fericirea,
Ce nu se află la mine și...altundeva
Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,
Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,
Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,
Că n-am știut prea bine a prețui/iubi
.............................
A fi îndrăgostit de cineva e minunat,
Și să primim iubire cu toții ne dorim,
Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,
De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!