Muncă și...speranță!
Ieri la cozonaci și pască
Și la umbră sub un pom,
Astăzi s-a întors norocul
Și sunt primul agronom.
Cleștele l-am pus pe vie
Și-am tăiat si-apoi legat,
Struguri să adun la toamnă
Când pământul...e brumat.
Dar cum vinul nu prea merge
Fără-o fleică lâng-o garnitură,
M-am gândit că-s buni cartofii
Ce i-am pus adânc...în arătură.
Singur, n-aveam niciun spor
Așa c-am tocmit echipă bună,
Cu nepoata, mama și cumnata
Până soarele-'ncepea...s-apună.
Când cu munca-m isprăvit
M-am retras lângă un nuc,
Iar drept scaun mi-am făcut
Un mic tron...dintr-un butuc.
Seara toți ne-am pus la masă
Obosiți, dar...plini de speranță,
Că la iarnă vom servi cartoful..pai
Și-apoi un pahar de vin...cu gheață!
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 26 aprilie
Vizualizări: 56
Poezii din aceiaşi categorie
Dunărea se scaldă
Sub clar de lună, Dunărea se scaldă,
Curgând încet prin codri verzi,
Sub cer senin, cu stele ce se-nalță,
Sclipind pe ape, în valuri largi, arginti.
Pădurile, ca niște umbre vii,
Își murmură în taină basmul lor,
Un verde infinit ce nu-l poți ști,
Decât atunci când îl iubești cu dor.
Un vânt ușor străbate malul nins,
Cu flori de tei și miresme de vară,
Și Dunărea, în sunet lin cuprins,
Își spune povestea clară și amară.
O stea căzând aduce-un strop de vis,
Se pierde-n zare, ca un gând pierdut,
Pe cerul clar, un tainic paradis,
Ce-n fiecare noapte-i renăscut.
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Mi-e dor
Mi-e dor să văd stejarul întinerind
Ascunsă-i tinerețea după frunze
Mi-e dor să ascult ciripitul păsărilor
Cand păsările se duc pe rand
din frunziș în pieziș
Mi-e dor să văd iarba grasă și verde
Neatinsă de prima brumă de noiembrie
Cate fire de iarbă își schimbă culoarea
Atatea frunze cad pe pămant.
Frunze ce mor în delir
Foșnesc adormite călcate de vant
Mi-e dor să văd pădurea verde și deasă
Acum e rece de vant,ofilită de frunze
și rumenă de toamnă.
Frunzișul e scuturat de o negură neagră
Atinsă de cer și pămant.
Natura
Natura care aș vrea să rămana veșnică vie
Port în mine ziua cand mă plimbam
Cu tine natură,
Cu vorbe dulci ne răsfățam
Ne intersectam des sub bătranul castan
Soarele ne privea și ne zambea
Iar luna își varsă privirea spre noi
Soarele și luna se îmbrățișau amandoi
Formă de salut ca doi prieteni astrali
Ca niște aștri care des ne vizitau
Și ne vegheau nopțile întunecate
Cu un cer pustiu acoperit cu lacrimi.
Lacrima vieții se topea ca un nor fără pereche
Lumina vie ne încălzea ca o scanteie de fericire
din inima ta.
Iarna de Stela Enache în spaniolă
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Invierno
--- 1 ---
Desde el aire el terrible invierno tamiza las nubes de nieve,
Los troyanos que habían viajado mucho tiempo se amontonaban en el cielo;
Los copos vuelan, flotan en el aire como un enjambre de mariposas blancas,
Sembrando escalofríos en los pálidos hombros del país.
¡Nieva durante el día, nieva por la noche y vuelve a nieva por la mañana!
Con cadena de plata se viste la campesina orgullosa;
El sol redondo y pálido se pronostica entre las nubes
Como un sueño de juventud entre el paso de los años.
--- R ---
Todo es blanco en los campos, en las colinas, alrededor, en la distancia,
Como fantasmas blancos los álamos ensartados se pierden en la mantequilla,
Y en el tramo desolado, sin huellas, sin camino,
Puedes ver los pueblos perdidos bajo las nubes blancas de humo.
--- 2 ---
Pero la nieve cesa, las nubes huyen, el sol deseado
Brilla y disipa el océano de nieve.
Aquí hay un trineo ligero que recorre los valles…
El tintineo de los cascabeles resonó en el alegre aire.
--- R ---
Todo es blanco en los campos, en las colinas, alrededor, en la distancia,
Como fantasmas blancos los álamos ensartados se pierden en la mantequilla,
Y en el tramo desolado, sin huellas, sin camino,
Puedes ver los pueblos perdidos bajo las nubes blancas de humo.
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Alte poezii ale autorului
Străina!
Nu te mai văd pe strada mea
Să îți admir făptura ta divină,
De care sunt atât de fermecat
Chiar dacă ești doar o străină
Era o vreme când te vedeam
Și dimineața și pe-nserat,
Plutind ușor cu pasul legănat
Cu păru-n coc și elegant legat
Nu știu dacă cândva vei reveni
Să pot să văd ce n-am putut uita,
Și nici dacă cumva curaj voi prinde
Să te invit și să flirtăm la o cafea
Până vei apărea sau nu pe stradă
Voi pune rând cu vers pe o hârtie,
Și-l voi ruga pe bunul Dumnezeu
Să mă inspire să-ți scriu o poezie
Știu cum voi începe prima strofă
Că a trecut pe strada mea o fată,
Și-am să închei precum povestea
A fost tare demult...a fost odată!
La studii!
O noapte și-o zi întreagă e lungul drum s-ajung la tine,
Mi-ai scris că ai doi ani de studii și-apoi vei fi cu mine.
Când ai plecat nu am crezut că timpul va trece-atât de greu,
Iar chipul tău îmi va apărea noapte de noapte în visul meu.
Un plan în doi, noi ne-am făcut cum să ne ținem iubirea vie,
Iar când te-ntorci să-mi fii a mea aleasă prin scris la primărie.
Nu a trecut decât opt luni de când te-am însoțit la gară,
Și-acum realizez că fără tine aici, viața îmi este amară.
Seară de seară Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne-ntărească,
Mâna mereu pe noi s-o țină și de ispite să ne ferească.
.............................................................
Astăzi iubesc și sunt cu fata ce-a fost la studii în depărtare,
Iar viața-mi este fericită, împlinită și-o
mare...binecuvântare!
E timpul iertării!
Ce buni prieteni am fost odată
Când mult mai tànăr eu eram,
Încredere-am avut în oameni
Trădarea pe atunci nu o știiam
Ne întâlneam pentru distracții
Găsind prilejuri pentru asta,
Ce bucurie mai aveam în suflet
Când masa o-ntindea nevasta
În jurul mesei abia-n-căpeam
Dar se găsea loc pentru fiecare,
Gustam și un pahar de băutură
După atâtea feluri de mâncare
Tot timpul era o bună dispoziție
Când împreună petreceam,
Mereu trăgeam câte-o cântare
Vecinii din somn noi îi trezeam
Țin minte că nu era supărare
Unii cu alții mereu glumeam,
Astăzi am fost noi la butoane
Mâine e rândul vostru la bairam
Și cum nimic nu ține-o veșnicie
Iar timpul ne-a mușcat din ani,
După o viață lungă de prietenie
Câțiva din ei îmi sunt dușmani
Când te gândești din ce motive
Noi spatele ni l-am întors,
Aș spune...minte n-am avut
Când ne-am certat de la un borș
................................
Cum timpul are sens doar înainte
Și niciodată nu s-a oprit minutul,
Bine ar fi să ne iertăm pân'a ne duce
Să-ne-mpăcăm și să uităm trecutul!
O seară minunată!
A fost o seară minunată
Să fim noi doi la masă,
Și timpul îl doream oprit
Și să n-aud că vrei acasă
Cu greu ai acceptat să ieși
Să ne plimbăm și să cinăm,
Țin minte cât de clar ai spus
Că doar până la nouă stăm
În minte nu-mi mai era ora
Și bucuria de-a te-ntâlni,
Să-ncerc să-ți cer prietenia
Și poate-amici vom deveni
Și greu mi-am dat răspunsuri
Cum aș putea să mă îmbrac,
Și ce fel de flori eu să aleg
Ca la-ntâlnire să-i fiu pe plac
Cum multe haine nu aveam
Am tras pe mine blugi, tricou,
Și frigul să nu mă ia pe înserat
Mi-am pus pe umeri un sacou
Cu florile a fost mai dificil
Că n-am mai avut întâlniri,
Dar mi-a șoptit colega ei
Surpriză-i faci cu trandafiri
Așa că fix la ora stabilită
M-am întâlnit cu Marce,
Și am simțit când s-a uitat
Că am buchetul care-i place
Curaj am prins pentru moment
Și-am îndrăznit s-o i-au de mână,
Ea lung spre mine s-a uitat
Dar n-a putut nimic să-ngână
Ușor am început să discutăm
Și despre vreme și ce-i în stele,
De sus cădeau stropii de ploaie
Ce ne-au ajuns până la piele
Într-un târziu localul l-am găsit
Și uzi leoarcă ne-am pus la masă,
Sacoul meu pe umeri i-am așezat
Și i-am șoptit încet că e frumoasă
Știu c-am luat ceva frugal
Că nici n-aveam bani mulți,
Puține vorbe am schimbat
Și toată seara am fost tăcuți
Și timpul era trecut de ora nouă,
Când de la masă ne-am ridicat,
Și ne-am întors pe jos spre casă
Și-n clar de lună ne-am sărutat
....................................
Și multe întâlniri au mai urmat
Până ce la primar noi ne-am luat,
Iar când în viață au apărut necazuri
Noi rugă către Domnul..am înălțat!
Familia!
Lumina zilei o primim de Sus
Trimisă când soarele răsare,
E dimineață și rugă înălțăm
S-avem și azi pâine și sare
Părinții zi de zi se duc la muncă
Să câștigăm s-avem ceva pe masă,
Copiii merg la grădi și la școală
Bunicii singuri ne așteaptă-acasă
Pe înserat familia se reunește
După o zi cu bune și chiar rele,
Bunica, mama cina pregătește
Și toți vorbim câte-n lună și-n stele
Bunicul ne ridică pentru rugăciune
Și mulțumește pentru tot ce-avem,
Îl ascultăm și cu evlavie ne închinăm
Și-apoi ne așezăm și-n liniște mâncăm
Când masa de bunătăți este golită
Cu toții începem ziua să o povestim,
Unii la alții ne spunem cum a fost
Și în final spre dormitoare o țâșnim
Pe fir se-așează o nouă zi de muncă
Sau e duminică și-i mare sărbătoare,
Când pașii se îndreaptă către biserică
Să căpătăm iertare și binecuvântare
.........................................
E zi sau săptămână, lună sau an
E viața noastră toată pe pământ,
Sunt ei bunicii, părinții și copiii
Familia, cuvântul dulce..atât de sfânt!
Vis în noapte!
Aseară mă plimbam pe vale,
Și-a mea privire a căzut,
Pe o statuie plimbătoare,
Și am văzut, că nu era de lut
Când mai atent, am privit,
Cu ochelarii puși pe nas,
Degrabă eu m-am dumirit,
Că ea spre el, a făcut pas
Pe lângă ei agale am trecut,
Cu coada ochiului trăgând,
Să văd de va fi vreun sărut,
Și gândul meu pe loc să-l uit
Fac doi pași, rapid spre dreapta,
Să-aud, să văd mai bine fata,
Privind spre ei, am priceput,
Că ce se-ntâmplă, e neplăcut
El în etate, cu tâmplele cărunte,
S-a aplecat mâna să i-o sărute,
Pe chipul fetei era multă tristețe,
Și mâna și-a retras-o, cu politețe
Fac un pas, sau doi spre stânga,
S-aud ce-și spun, la întâlnire,
Și de ce n-a fost, sărut de mână,
Și doar niște semne, de despărțire
Am văzut cum ea începe-a plânge,
Și cum inima-i pe loc, se frànge,
În mână ținea strâns o scrisoare,
Lui i-a-nmânat-o, simțind frustrare
Când el s-a-ntors și m-a văzut,
S-adresat politicos, cu un salut,
Iar ea surprinsă, jenată, furioasă,
Mi-a spus de vreau, s-o duc acasă
Atunci pe loc am înțeles mesajul,
Și imediat mi-a dispărut curajul,
Iar când s-a plâns că-i înșelată,
Dorința mea a fost, s-o văd plecată
Văzând ce-a fost la întâlnire,
Iute spre casă am pornit,
Simțind în mine dezamăgire,
Și din visare, m-am trezit
Buimac și amețit de somn,
Ochii într-una mii frecam,
Să simt, sunt treaz sau dorm,
Când am zărit lumini în geam,
Mă-ntorc, o văd pe-a mea soție,
Cum doarme liniștită-n pat,
Mă-ntreb, o fi fost vreo stafie,
Și îmi răspund, a fost un vis ciudat
Dezmeticit, vrăjit și treaz deplin,
Mă uit la orologiul din perete,
E dimineață, smerit mă-nchin,
Și-mi spun..ia-ți gândul de la fete..
băiete!