Peisajul
Plutea chipu-ncremenit
Peste valuri de molid,
În simfonii de ciripit,
Ce-l copleșeau fluid.
Curgea apa unduios,
Murmură ceva-n reflexii,
Clipea lin și tânguios,
Șerpuind pe -alocuri munții..
De mirajul ei uimit
Își scălda obrazul;
Trupul astrelor cioplit,
Adulmecând talazul..
Pe creastă umbre picurau,
Ce frământau în preajmă
Și ramurile dănțuiau,
Furnicând în palmă...
Năframa nopții cerne
Obeliscul în rumoare,
Tăcerea se așterne
Peste iarnă în suflare..
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 26 februarie
Vizualizări: 112
Poezii din aceiaşi categorie
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
CE MULT TE IUBESC….
Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !
flux de poeme naani /47
dezmăț
în piața uruk
căutând nemurirea
viermele voalează uimirea
Prin livada înflorită!
Mă plimb prin livada înflorită
Și astăzi în această dimineață,
Pășesc desculț pe iarba deasă
Ca pe-un covor întins în față
Norul a revărsat picuri de apă
Cu care plantele s-au adăpat,
Și ca răsplată ochiului i-a dat
Un verde colorit din cer pictat
Copacii sunt îmbracați în floare
Ce rod vor da la timpul cuvenit,
Albinele culeg cu spor nectarul
Ca ceaiul cu miere să fie îndulcit
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce se întrec în felurite triluri,
Parcă asculți o dulce simfonie
Cântată-n cor în diferite stiluri
Și mai pe deal se-aud tractoare
Ce îl ajută pe țăran la munca sa,
De dimineață până seara târziu
Ca noi s-avem la masă ce gusta
E multă frumusețe în țara mea
Acum în anotimpul primăverii,
Ce ochiul greu poate cuprinde
Chiar dacă ochelari..pune vederii!
Poezia 1
Nici un avort să nu mai fie
Peste întreaga Românie!
Gata minuni rătăcitoare
Căci nu au Numele cel Tare
Puii de mâță și de câine
Trăiască: ieri și azi și mâine!
Și mielul oii care paște
Fie lăsat pentru-a se naște!
Să nu mai tremure vreun pește
Că cineva îl dezosește;
Fără fluturi prinși în insectar,
Fără porc pârlit cu un focar.
Să nu mai fiarbă "n"minute
Cărnița puilor din curte.
Nici vreo țestoasă descărnată
Să n mai fie niciodată!
"Feriți-vă de dobitoace
Asfixiate"!Nu se face...
"Milă voiesc,nu sacrificiu"
Și să dispară orice viciu.
Sfârșiți cu duminicarismul
Și luați în brațe adventismul!
Și Biblia să se răspândească
Și toată țara să trăiască!
Frunză trecătoare!
Aseară pe frunze am călcat
Simțind adânc tristețea lor,
Că nu mai sunt de vreun folos
Și toate pe pământ uscate mor.
Din primăvară până-n toamnă
Pe crengi au fluturat în vânt,
Și adăpost le-a oferit la păsări
Primind răsplată frumosul cânt.
La umbra lor au odihnit țăranii
Când soarele le ardea fruntea,
Și deseori l-a protejat pe câlător
De ploaie, tunet și vreme rea.
Privesc pe jos patul de frunze
Și mă întind puțin să odihnesc,
Profit că soarele încă-ncălzește
Deschid o carte și-un rând citesc.
Prea mult nu pot să zăbovesc
Că noaptea vine cu răceala ei,
Culeg o frunză și trist îi spun
Cu toți murim...ne facem hlei!
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
CE MULT TE IUBESC….
Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !
flux de poeme naani /47
dezmăț
în piața uruk
căutând nemurirea
viermele voalează uimirea
Alte poezii ale autorului
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Copilărie cu iz dulce
Copilărie dragă,cu iz dulce,
Nu mă lăsa și nu te duce
Pe tărămul amintirilor eterne,
Unde trecerea nu te discerne..
Al tău miraj mă urmărește,
Din basme uitate îmi șoptește
Sub cerul fără pic de nori,
In lanul pestriț cu flori.
Să zburdăm mă chemi sfios,
Un cântec fredonezi,duios,
Pueril te-arunci în iarbă,
Din margarete -mi faci o salbă.
Pripit te pierzi în ceață
Într-o sumbră dimineață,
Eu adultă m-am trezit,
Tu in trecut te -ai risipit...
Off,timpule,mai stai pe loc,
Fluierând, să mă mai joc ..
Ia -mă de mănă..
Arde inima in mine
Pentru tine, suflet rece;
Mi -e sumbră ziua de mâine,
Tumultul nu -mi dă pace..
Să te -ncalzesc mă chinui iar;
Al tău spirit,sloi de gheață,
De s -ar topi în al meu jar,
Să scap de -amar și ceață..
Ascultă -mi șoaptele febrile,
Privește -mă în ochii plânși,
Pătrunde mi frământările,
Urmează mi pașii neatinși.
Fă-mă să tresar din nou,
Șoptindu -mi vorbe de amor,
Ce se revarsă din ecou,
Purtând pe aripi al meu dor.
Zămbește-mi pe sub mustață,
O clipă fă -mă fericită ,
Să mă trezesc o dimineață,
Să mă simt a ta iubită.
Viața -i atât de trecătoare,
Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,
Că două păsări călătoare,
Să cântăm imnul iubirii..
Offf,tu suflet palid...
Of,tu suflet palid
Înmărmurit pe scaun,
Ciuguleai din blid
În fumăraia de tutun...
Radioul gălbejit
Pălpăie dintr-un ungher ,
Murmurănd răgușit
O melodie,stingher.
Umbra din odaie
De ici colo se perindă
În formă de strigoaie
Pe a ta grimasă Suferindă.
Ticăie n surdină
Din holul cenușiu
Pendula bătrână
A timpului pustiu.
Din brazdă mai plouă
Pe a ta făptură ștearsă
Pan se miji de ziuă
Pe fața ta ștearsă...
O pasăre de -aș fi..
O pasăre de-aș fi, atunci,
Când tânjesc să zbor
Peste valuri și stânci
Spre-al sufletului dor.
Și -n bătaia vântului
Printre nori să mă strecor,
Să fiu pion al timpului
În jurul lumii călător.
Să mă întorc la rădăcini
Când ecoul lor mă strigă,
Frunzărind printre pagini
Lacrima să nu mai frigă.
În culcușul meu revin
Sub năframa nocturnă,
Cu sentimentul divin
Și cu zâmbetul pe pernă..
Depărtarea nu mai doare,
O străbat cât ai clipi,
Cu avânt și sudoare
Pe neobositele aripi..
P
Mamă, unde ești
Mamă, unde ești acum
La răscrucea mea de drum,
Ce nu mai duce nicăieri
Și ma întorc spre ieri.
Rascoleam printre sertare,
Amintirea ce mă doare;
Cu tine,maică, în genunchi
Și amar de stropi in ochi..
Poza ta -mpăienjenită
Îmbătrâni,bine dosită;
Ți e bine oare n depărtare,
Al tău cer are culoare?..
Mi ai lipsit pentru o viață,
Risipindu te in ceață;
Ai săpat un gol în mine
Și zac printre ruine.
Timpul vindecă și trece,
Chiar de mi lasă cicatrice,
Iar norii triști mă scaldă
Dorul de tine să nu ardă..
Te -am visat pärinte drag ..
Te-am visat părinte drag;
Ìntinerit, cu zâmbet larg
Mä chemai din tocul ușii
Sä-ti urmez docilä pașii.
Pe cäräri necunoscute,
Sub privirile tăcute
Mărșăluiam fără popas
În cadența unui ceas.
La răscrucea unui drum
Te -ai mistuit în fum
Și mă cuprinse spaima,
Și plânsetul de -a valma
Prin pâcla răsfirată
Făceai eforturi,tată
Să răzbați nevătămat,
Curajos,ca un soldat.
M -ai înșfăcat de braț,
Îmboldit de al tău nesaț
De a renaște printre noi
Din Lumea de Apoi
M -am trezit înlăcrimată
Și-mi cer iertare, tată
Pt dorința mea deșartă
Sorților să nu despartă...
Copilărie cu iz dulce
Copilărie dragă,cu iz dulce,
Nu mă lăsa și nu te duce
Pe tărămul amintirilor eterne,
Unde trecerea nu te discerne..
Al tău miraj mă urmărește,
Din basme uitate îmi șoptește
Sub cerul fără pic de nori,
In lanul pestriț cu flori.
Să zburdăm mă chemi sfios,
Un cântec fredonezi,duios,
Pueril te-arunci în iarbă,
Din margarete -mi faci o salbă.
Pripit te pierzi în ceață
Într-o sumbră dimineață,
Eu adultă m-am trezit,
Tu in trecut te -ai risipit...
Off,timpule,mai stai pe loc,
Fluierând, să mă mai joc ..
Ia -mă de mănă..
Arde inima in mine
Pentru tine, suflet rece;
Mi -e sumbră ziua de mâine,
Tumultul nu -mi dă pace..
Să te -ncalzesc mă chinui iar;
Al tău spirit,sloi de gheață,
De s -ar topi în al meu jar,
Să scap de -amar și ceață..
Ascultă -mi șoaptele febrile,
Privește -mă în ochii plânși,
Pătrunde mi frământările,
Urmează mi pașii neatinși.
Fă-mă să tresar din nou,
Șoptindu -mi vorbe de amor,
Ce se revarsă din ecou,
Purtând pe aripi al meu dor.
Zămbește-mi pe sub mustață,
O clipă fă -mă fericită ,
Să mă trezesc o dimineață,
Să mă simt a ta iubită.
Viața -i atât de trecătoare,
Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,
Că două păsări călătoare,
Să cântăm imnul iubirii..
Offf,tu suflet palid...
Of,tu suflet palid
Înmărmurit pe scaun,
Ciuguleai din blid
În fumăraia de tutun...
Radioul gălbejit
Pălpăie dintr-un ungher ,
Murmurănd răgușit
O melodie,stingher.
Umbra din odaie
De ici colo se perindă
În formă de strigoaie
Pe a ta grimasă Suferindă.
Ticăie n surdină
Din holul cenușiu
Pendula bătrână
A timpului pustiu.
Din brazdă mai plouă
Pe a ta făptură ștearsă
Pan se miji de ziuă
Pe fața ta ștearsă...
O pasăre de -aș fi..
O pasăre de-aș fi, atunci,
Când tânjesc să zbor
Peste valuri și stânci
Spre-al sufletului dor.
Și -n bătaia vântului
Printre nori să mă strecor,
Să fiu pion al timpului
În jurul lumii călător.
Să mă întorc la rădăcini
Când ecoul lor mă strigă,
Frunzărind printre pagini
Lacrima să nu mai frigă.
În culcușul meu revin
Sub năframa nocturnă,
Cu sentimentul divin
Și cu zâmbetul pe pernă..
Depărtarea nu mai doare,
O străbat cât ai clipi,
Cu avânt și sudoare
Pe neobositele aripi..
P
Mamă, unde ești
Mamă, unde ești acum
La răscrucea mea de drum,
Ce nu mai duce nicăieri
Și ma întorc spre ieri.
Rascoleam printre sertare,
Amintirea ce mă doare;
Cu tine,maică, în genunchi
Și amar de stropi in ochi..
Poza ta -mpăienjenită
Îmbătrâni,bine dosită;
Ți e bine oare n depărtare,
Al tău cer are culoare?..
Mi ai lipsit pentru o viață,
Risipindu te in ceață;
Ai săpat un gol în mine
Și zac printre ruine.
Timpul vindecă și trece,
Chiar de mi lasă cicatrice,
Iar norii triști mă scaldă
Dorul de tine să nu ardă..