Dublu rondelet triolet pentru primăvară
Doar atingând,
Macii scoală păiușele.
Doar atingând,
Roșul vibrează verdele,
Soarele ~ foc prin cerul-ceas
Și cerul sună ca un bas,
Wați atingând.
Și pentru timpul ce-a rămas
Florile se deschid la apus
Soarele ~ foc prin cerul-ceas,
Doar pentru timpul ce-a rămas .
Natura e un contrabas.
De sunet, vântul e sedus
Și pentru timpul ce-a rămas
Florile se deschid la apus.
Simt iubirea,
Un trandafir însângerat.
Simt iubirea
Ce aduce fericirea
Când verdele-i înviorat
Și movul cer e orchestrat,
Simt iubirea.
Umbre tatuate dansând,
Macii scoală păiușele.
Și insectele, rând pe rând~
Umbre tatuate dansând,
Și-n glas de cuc, ecou vibrând,
Roșul vibrează verdele,
Umbre tatuate dansând,
Macii scoală păiușele.
Poezie de Marieta Maglas
Aceasta poezie este publicata in Poleart Magazine.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Marieta_Maglas
Дата публикации: 15 сентября 2024
Просмотры: 319
Стихи из этой категории
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Mai ții minte ?
Mai ții minte, grădina?
Cu flori,și iarbă verde.
Cu mireasmă îmbătătoare,
Anume primăvara.
Mulți ani au trecut,
Din ea,totul viu a dispărut.
Nu mai cântă păsările acolo,
Cum cântaseră vreodată.
Mai ții minte grădina?
Cu trandafiri roșii,
Și lalele albe.
A fost o grădină frumoasă
Mulți ani în trecut .
Autor Zamurca Alina 🌷
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
Nume de legendă!
O,fată frumoasă cu plete de apă,
Te-ai liberat din cetate!
Pădurea Neagră îți dă libertate,
De sute ,de mii de ani
Curgi la vale,luând cu tine șir de pâraie.
Tu ai nume de legendă
Și legende ai creat,
Te sărut ca pe o fată
Și te mângâi pe obraz.
Timpul îşi schimbă anul
Din cuvinte ciugulite,
Și clinchete de clopoței
Zilele clevetitoare
Numărate vrei, nu vrei
Se ating pe minutare
Șoșotind pe la urechi
Cum, că timpul solitarul
Iar își schimbă anul vechi
Cu alt an, zis, mult mai bun.
Temporară sau flotantă
Într-un an tot trecător
În bagaj îmi iau speranță
Doar un pic de nostalgie,
Un regret și un oftat
Ce-a rămas dintr-o iubire.
Fericirea, frumusețea
De mulți ani s-au terminat…
Deci ,multe nu am de luat.
Îmi așez pe umeri vălul
Dintr-o noapte violetă,
Ascund ciobul de oglindă
Într-o scrisoare secretă
Să am unde a mă privi.
Două lacrimi, un oftat
Ating timpul cu-o steluță
Anul vechi, grăbit a plecat .
Eu, mai rămân în gând cu el
Dar mă mut în celălalt.
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Mai ții minte ?
Mai ții minte, grădina?
Cu flori,și iarbă verde.
Cu mireasmă îmbătătoare,
Anume primăvara.
Mulți ani au trecut,
Din ea,totul viu a dispărut.
Nu mai cântă păsările acolo,
Cum cântaseră vreodată.
Mai ții minte grădina?
Cu trandafiri roșii,
Și lalele albe.
A fost o grădină frumoasă
Mulți ani în trecut .
Autor Zamurca Alina 🌷
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
Nume de legendă!
O,fată frumoasă cu plete de apă,
Te-ai liberat din cetate!
Pădurea Neagră îți dă libertate,
De sute ,de mii de ani
Curgi la vale,luând cu tine șir de pâraie.
Tu ai nume de legendă
Și legende ai creat,
Te sărut ca pe o fată
Și te mângâi pe obraz.
Timpul îşi schimbă anul
Din cuvinte ciugulite,
Și clinchete de clopoței
Zilele clevetitoare
Numărate vrei, nu vrei
Se ating pe minutare
Șoșotind pe la urechi
Cum, că timpul solitarul
Iar își schimbă anul vechi
Cu alt an, zis, mult mai bun.
Temporară sau flotantă
Într-un an tot trecător
În bagaj îmi iau speranță
Doar un pic de nostalgie,
Un regret și un oftat
Ce-a rămas dintr-o iubire.
Fericirea, frumusețea
De mulți ani s-au terminat…
Deci ,multe nu am de luat.
Îmi așez pe umeri vălul
Dintr-o noapte violetă,
Ascund ciobul de oglindă
Într-o scrisoare secretă
Să am unde a mă privi.
Două lacrimi, un oftat
Ating timpul cu-o steluță
Anul vechi, grăbit a plecat .
Eu, mai rămân în gând cu el
Dar mă mut în celălalt.
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Другие стихотворения автора
Somnul psihedelic
Fețe îmbătrânite de război;
cuvinte tăvălindu-se în ură ;
pe limbi de foc;torturi;
Patul lui Procust pentru un zâmbet perfect;
a zâmbi ; îngerii care cântă;
ploile de iubire care cad din Cer
si atunci cand totul se crapă;
ferestrele, candelabrele,
bibelourile de portelan,
sufletele,speranțele,
visele, fericirea,
ceainicele, orologiile,
continentele, statuile, dinții;
stele din univers.
Cu fețele îmbătrânite,
ei sunt foarte frumoși.
Au un zâmbet perfect.
Sunt câștigători. Râd.
Joacă acest joc al vieții
și al morții până la sfârșit.
Eva
O lumină violetă pătrunde tot și, în special,
tot ce se crapă; buze pietrificate, sentimente
uitate, precum și stări amăgitoare de fericire.
Această lumină este o culoare, ce împodobește
urechea unei femei ; ureche, care poate auzi ;
un cântec violet ascuns în taina sânului~
frunze pentru a acoperi răni vechi; dureri după
dureri ; goliciune. Această femeie știe că tot
ceea ce strălucește nu este doar aur în universul
ei paralel ; templu, refracție, dispersie. Învață
cum să–și înfingă dinții într-un măr și-i înfinge
din nou până când acesta se crapă ; a mușca,
remușcare. Ulterior, ea mestecă pentru a se
hrăni; deschidere, transformare ; Ea are nevoie
de sentimentul conștiinței de sine; reflexie de
lumină pe marginea propriului ei abis; cruditate
lăptoasă, matitate, creștere, prăsire și maturație
de toamnă; părăsire. Subconștientul ei este un
cavou în care zace o puritate primară, puerilism.
Viața ei este o zbatere pentru nimic; o ramură
din pomul cunoașterii, care nu va înflori niciodată;
sămânță, a germina. Ea este încă existentă și vie
sub cerul ei plin de nori, îndepărtat și apatic ;
crepuscul trist. Ea are nevoie de o sărutare sfântă
pentru galaxia ei de sentimente. Aude sâsâitul șarpelui,
verde la față, și freamătul frunzelor ; mască~
fie alba, fie roșie, fie galbenă, fie cafenie. Viața ei
este întunecare. Ea nu vrea să se dezumanizeze.
Umbra ei este o formă în spațiu, una eterică.
Ea înțelege semnificația fructului interzis, pe care
îl păstrează în căușul iubirii ; zbârcire, mumificare.
Poezie de Marieta Maglas
Un poem Sestet în oglindă pentru fluturi
Lumina dă strălucire aripilor magice ale fluturelui în zbor,
Zborul este frumusețea lui și încântarea anemonelor,în lumină .
Aripile flutură libere arcuindu-se delicat; parcă s-ar legăna,
Legănare de dans învață el pe florile albe, cu a lui aripă.
Briza îl găsește printre roz ~înfloriții copaci,
Copacii îi propulsează spiritul inocent și pur în briză.
Dansul farmecă floarea pentru a o pune în transă,
Transa este stilul lui de a aduna polen pentru a putea dansa.
Visele fierbinți devin purpurii, atunci când dulcea floare strălucește,
Strălucirea soarelui în zori, pe cer, da profunzime îndrăgostitului visător.
Fermecându-l, ea ii spune povesti pentru a se putea arunca în brațele lui.
Brațele lui redevin aripi atunci când caută cu frenezie si alte farmece.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
Deșertul
E ceva de invățat in deșert - Cuvinte sacre.
Există un fel de sete și un deșert imens,
locuit intotdeauna de mulți oameni ~ rătăcitori,
rătăcitori muribunzi, cei cu ochi de plumb,
cei pierduți și inutili in noaptea vieții.
Noi stele incep să strălucească pe același
cer unic, greu, vizibilitate diminuată și imprejurimi.
Aceste stele sunt cu siguranță străvechi,
o lumină de noapte pentru toți cei invinși
care continuă să cante cantecele lor grele.
Ei caută o sursă de apă dulce. Orice
alt tip de apă este lipsita de importanță.
Cineva a spus că poate preface pămantul
uscat in izvoare de ape. Nu este vorba doar despre
sete~ in stele, Dumnezeu, omniprezent. In general,
rătăcitorii muribunzi incă mai au voință și speranță.
Nu pot muri de două ori, dar ei cred că vor pierde
totul pentru că nimic nu mai poate fi salvat.
Cu toate acestea, există o posibilitate infimă
de găsire a unui loc de supraviețuire.
Sonet violet pentru Paul Gauguin
În mijlocul florilor de Hibiscus strălucitoare,
Doar culori schimbătoare în îmbrățișarea soarelui,
Tahiti este plin de povești de pură încântare;
Din zori până la apusul mov, și zborul fluturelui.
Munții zimțuiesc cerul albastru, cu- a lor maiestate.
Verdele, jad nuanțat al lagunelor reflectante
Coralii de turcoaz, dansând, dau apei sonoritate.
Dansează cu anemonele roșii, exuberante.
În timp ce focul aprins la amiază pare de cobalt,
Valurile viridine-s cerneluri pentru tiparnițe.
Tonurile Murex sunt melci ascunși printre roci de bazalt.
Simboluri renascentiste, zambilele par lămpițe.
Tahiti, un Eden imortalizat pe șevalete,
Surprinde momentul istoric ~ natură și vis vibrant;
Pensula lui Gauguin, în zorile ultraviolete,
Ecouri de artă si lumini cu efect reverberant.
Un sonet recitat de zefir și de mișcarea apei,
Nuanțele de mov pictate ating corzile harpei.
Poezie de Marieta Maglas
Colind pentru copiii cuminți
E luna decembrie, numita Undrea.
Moș Crăciun ne-aduce daruri de iubire.
Cu jar în sobe, casele se-ascund în nea.
Refren
Dragul meu, oriunde-ai fi și-oricât ți-ar fi de greu,
Vino cu fundițe albastre pentru bradul meu!
Tot anul, elfii lucreaza fără simbrie.
Cu sania vine Moșul, plin de daruri.
Este Ajunul Crăciunului, în decembrie.
Refren
Oricât de greu v-ar fi, dragi tătici și mămici,
Veniți cu fundițe și globuri pentru cei mici!
Numai vise frumoase și nici un coșmar!
Acești îngeri de lumină nu mint niciodată.
Focul în sobe se transforma în fum și jar.
Refren
Oricât de greu v-ar fi, dragi tătici și mămici,
Veniți cu lumini și bomboane pentru cei mici!
Timp de așteptare și parfum de chihlimbar!
Iisus s-a născut în ieslea din Nazaret.
Ajun plin de rugăciuni, de colinzi și de har.
Refren
Bucură-te, atunci când frămânți cozonaci
Căci frămânți și pentru colindătorii săraci!
Numai cuvinte calde și nici un gând amar!
Miros de brad ,de cozonaci și de sarmale!.
In soba, lemnul devine incet fum și jar.
Refren
Dragul meu, oriunde-ai fi , vino în Ajun
Cu fundițe-albastre pentru bradul de Crăciun!
În case de piatră și lemn, Dumnezeu preabun
Trimite îngeri luminoși și Duhul plin de har.
Este decembrie, prima zi de Crăciun.
Acum focul nu este decât fum și jar.
Poezie de Marieta Maglas
Somnul psihedelic
Fețe îmbătrânite de război;
cuvinte tăvălindu-se în ură ;
pe limbi de foc;torturi;
Patul lui Procust pentru un zâmbet perfect;
a zâmbi ; îngerii care cântă;
ploile de iubire care cad din Cer
si atunci cand totul se crapă;
ferestrele, candelabrele,
bibelourile de portelan,
sufletele,speranțele,
visele, fericirea,
ceainicele, orologiile,
continentele, statuile, dinții;
stele din univers.
Cu fețele îmbătrânite,
ei sunt foarte frumoși.
Au un zâmbet perfect.
Sunt câștigători. Râd.
Joacă acest joc al vieții
și al morții până la sfârșit.
Eva
O lumină violetă pătrunde tot și, în special,
tot ce se crapă; buze pietrificate, sentimente
uitate, precum și stări amăgitoare de fericire.
Această lumină este o culoare, ce împodobește
urechea unei femei ; ureche, care poate auzi ;
un cântec violet ascuns în taina sânului~
frunze pentru a acoperi răni vechi; dureri după
dureri ; goliciune. Această femeie știe că tot
ceea ce strălucește nu este doar aur în universul
ei paralel ; templu, refracție, dispersie. Învață
cum să–și înfingă dinții într-un măr și-i înfinge
din nou până când acesta se crapă ; a mușca,
remușcare. Ulterior, ea mestecă pentru a se
hrăni; deschidere, transformare ; Ea are nevoie
de sentimentul conștiinței de sine; reflexie de
lumină pe marginea propriului ei abis; cruditate
lăptoasă, matitate, creștere, prăsire și maturație
de toamnă; părăsire. Subconștientul ei este un
cavou în care zace o puritate primară, puerilism.
Viața ei este o zbatere pentru nimic; o ramură
din pomul cunoașterii, care nu va înflori niciodată;
sămânță, a germina. Ea este încă existentă și vie
sub cerul ei plin de nori, îndepărtat și apatic ;
crepuscul trist. Ea are nevoie de o sărutare sfântă
pentru galaxia ei de sentimente. Aude sâsâitul șarpelui,
verde la față, și freamătul frunzelor ; mască~
fie alba, fie roșie, fie galbenă, fie cafenie. Viața ei
este întunecare. Ea nu vrea să se dezumanizeze.
Umbra ei este o formă în spațiu, una eterică.
Ea înțelege semnificația fructului interzis, pe care
îl păstrează în căușul iubirii ; zbârcire, mumificare.
Poezie de Marieta Maglas
Un poem Sestet în oglindă pentru fluturi
Lumina dă strălucire aripilor magice ale fluturelui în zbor,
Zborul este frumusețea lui și încântarea anemonelor,în lumină .
Aripile flutură libere arcuindu-se delicat; parcă s-ar legăna,
Legănare de dans învață el pe florile albe, cu a lui aripă.
Briza îl găsește printre roz ~înfloriții copaci,
Copacii îi propulsează spiritul inocent și pur în briză.
Dansul farmecă floarea pentru a o pune în transă,
Transa este stilul lui de a aduna polen pentru a putea dansa.
Visele fierbinți devin purpurii, atunci când dulcea floare strălucește,
Strălucirea soarelui în zori, pe cer, da profunzime îndrăgostitului visător.
Fermecându-l, ea ii spune povesti pentru a se putea arunca în brațele lui.
Brațele lui redevin aripi atunci când caută cu frenezie si alte farmece.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
Deșertul
E ceva de invățat in deșert - Cuvinte sacre.
Există un fel de sete și un deșert imens,
locuit intotdeauna de mulți oameni ~ rătăcitori,
rătăcitori muribunzi, cei cu ochi de plumb,
cei pierduți și inutili in noaptea vieții.
Noi stele incep să strălucească pe același
cer unic, greu, vizibilitate diminuată și imprejurimi.
Aceste stele sunt cu siguranță străvechi,
o lumină de noapte pentru toți cei invinși
care continuă să cante cantecele lor grele.
Ei caută o sursă de apă dulce. Orice
alt tip de apă este lipsita de importanță.
Cineva a spus că poate preface pămantul
uscat in izvoare de ape. Nu este vorba doar despre
sete~ in stele, Dumnezeu, omniprezent. In general,
rătăcitorii muribunzi incă mai au voință și speranță.
Nu pot muri de două ori, dar ei cred că vor pierde
totul pentru că nimic nu mai poate fi salvat.
Cu toate acestea, există o posibilitate infimă
de găsire a unui loc de supraviețuire.
Sonet violet pentru Paul Gauguin
În mijlocul florilor de Hibiscus strălucitoare,
Doar culori schimbătoare în îmbrățișarea soarelui,
Tahiti este plin de povești de pură încântare;
Din zori până la apusul mov, și zborul fluturelui.
Munții zimțuiesc cerul albastru, cu- a lor maiestate.
Verdele, jad nuanțat al lagunelor reflectante
Coralii de turcoaz, dansând, dau apei sonoritate.
Dansează cu anemonele roșii, exuberante.
În timp ce focul aprins la amiază pare de cobalt,
Valurile viridine-s cerneluri pentru tiparnițe.
Tonurile Murex sunt melci ascunși printre roci de bazalt.
Simboluri renascentiste, zambilele par lămpițe.
Tahiti, un Eden imortalizat pe șevalete,
Surprinde momentul istoric ~ natură și vis vibrant;
Pensula lui Gauguin, în zorile ultraviolete,
Ecouri de artă si lumini cu efect reverberant.
Un sonet recitat de zefir și de mișcarea apei,
Nuanțele de mov pictate ating corzile harpei.
Poezie de Marieta Maglas
Colind pentru copiii cuminți
E luna decembrie, numita Undrea.
Moș Crăciun ne-aduce daruri de iubire.
Cu jar în sobe, casele se-ascund în nea.
Refren
Dragul meu, oriunde-ai fi și-oricât ți-ar fi de greu,
Vino cu fundițe albastre pentru bradul meu!
Tot anul, elfii lucreaza fără simbrie.
Cu sania vine Moșul, plin de daruri.
Este Ajunul Crăciunului, în decembrie.
Refren
Oricât de greu v-ar fi, dragi tătici și mămici,
Veniți cu fundițe și globuri pentru cei mici!
Numai vise frumoase și nici un coșmar!
Acești îngeri de lumină nu mint niciodată.
Focul în sobe se transforma în fum și jar.
Refren
Oricât de greu v-ar fi, dragi tătici și mămici,
Veniți cu lumini și bomboane pentru cei mici!
Timp de așteptare și parfum de chihlimbar!
Iisus s-a născut în ieslea din Nazaret.
Ajun plin de rugăciuni, de colinzi și de har.
Refren
Bucură-te, atunci când frămânți cozonaci
Căci frămânți și pentru colindătorii săraci!
Numai cuvinte calde și nici un gând amar!
Miros de brad ,de cozonaci și de sarmale!.
In soba, lemnul devine incet fum și jar.
Refren
Dragul meu, oriunde-ai fi , vino în Ajun
Cu fundițe-albastre pentru bradul de Crăciun!
În case de piatră și lemn, Dumnezeu preabun
Trimite îngeri luminoși și Duhul plin de har.
Este decembrie, prima zi de Crăciun.
Acum focul nu este decât fum și jar.
Poezie de Marieta Maglas