Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în germană
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Herbstgefühl
Der Herbst ist gekommen, bedecke mein Herz mit etwas
mit dem Schatten eines Baumes oder besser mit deinem Schatten.
Ich fürchte, ich werde dich manchmal nicht wiedersehen
dass mir bis zu den Wolken scharfe Flügel wachsen,
dass du dich vor fremden Augen verstecken wirst,
und er wird sich mit einem Wermutblatt bedecken.
Und dann nähere ich mich den Steinen und schweige,
Ich nehme die Worte und ertränke sie im Meer.
Ich pfeife den Mond und erhebe ihn und täusche ihn vor
in großer Liebe.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: ecaterina valcescu
Дата публикации: 30 сентября 2023
Просмотры: 226
Стихи из этой категории
Primăvară
Bucuria primăverii ploioase
Se așterne în sufletele noastre,
Ghioceii albi,clopoței în plina splendoare,
Răsar din pamântul lui Dumnezeu atotputernic .
Incep sa simt mirosul bucuriei oamenilor
Ce ies la lecturat prin parcuri...
Și de zumzăitul copiilor celor mici
Și neastâmparați .
Simt puțină invidie că nu mai pot
avea mentalitatea de a ma juca de dimineață
Pâna la apusul soarelui .
Aș vrea să simt macar odata
Zvolta fericirii acelor vremuri...
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în franceză
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Émotion d'automne
L'automne est arrivé, couvre mon cœur de quelque chose
avec l'ombre d'un arbre ou mieux avec votre ombre.
J'ai peur de ne plus te revoir, parfois
que je ferai pousser des ailes pointues jusqu'aux nuages,
que tu te cacheras aux yeux d'un étranger,
et il se fermera avec une feuille d'absinthe.
Et puis je m'approche des pierres et je me tais,
Je prends les mots et je les noie dans la mer.
Je siffle la lune, je la lève et je fais semblant
dans un grand amour.
CE MULT TE IUBESC….
Ce mult te iubesc …
Îmi plac culorile tale toate
Și hainele franjurate
Din frunze de copaci luate.
Las stropii ploii să mă ude
Nu fug de ploaie sub acoperiș
Când ceru-i prea înnourat
Și aud plâns de crizantemă
Din petalele ce i s-au furat.
Te rog lasă-mă să-ți gust
Gutuia dulce amăruie,
Să beau un pahar cu must
Și-apoi nucile să-ți decojesc
Toamnă ce mult te iubesc !
Briza
Trist si confuz in gânduri
Ușor pierdut printre rânduri
Stând acolo adormit
Parca foarte nedumerit
Cu viața întoarsă pe dos
In oglinda te vezi hidos
Ceva parca te trezește
Te uiți in jur
Nimic
Te uiți sus jos
Nimic,doar praf si vieți spulberate
Ceva te întoarce
Te întorci si ceva te lovește
Briza cu un zâmbet dulce
Îți zice ca nu e nimic
Ești bine,n-ai pățit nimic
Viața e dura cu tine
Tu trebuie sa lupți pentru bine
Nu doar al tau
Ci al tuturor
Nu e ușor într-adevăr
Te simți închis intr-un lagăr
Te atinge pe umăr
Si îți mai zice încă o data
Ca o sa reușești
O sa ajungi sa nu mai greșești
Dupa pleacă
Singuratic rămâi
Nedumerit,uimit de ce ai simțit
Briza e cu tine când in viața te simți neiubit
Briza ușor te mângâie când ai nevoie
Dar dupa pleacă si te lasă cu o melodie
Care melodie îți cântă in minte
Iar viața ta parca nu mai e urata
Parca e chiar plăcută
Briza e cu tine când te simți liber alergând prin pădure
Când fugi de un câine
Sau când sari de bucurie
Te simți bine cu parul ciufulit
De briza care l-a răscolit
Când ești pierdut ea te ghidează pe drumul potrivit
Arătându-ti ca nu ai greșit
Ci doar ai gândit diferit
Te scapă de griji
Si te face fericit
Dar când ploaia se apropie ea fuge grabita in orizont
Si vine vântul violent
Pregătit sa îți spulbere fantezia
Si sa îți prezinte frica
Te amesteca neclintit
In timp ce tu o cauți înapoi
Pe briza ce te-a liniștit
Dupa
Totul se oprește
Si nu mai e nimica lângă tine
Singur singurel
Ramai ca un strugurel
Pe un ciorchine necăjit
Viața e buna pana când te lovește vântul
Si rămâi singur singurel
O sa vina briza sa te aline dar dupa pleacă si ea sa se ocupe de buna-starea altora
Briza ca o mama te înțelege
Alături de tine este
Dar dupa crești
Si rar o mai vezi
Asa ca atunci când te îmbrățișează
Nu ezita sa îi spui ca o iubești
Raze de gheață
În regatul ceresc, unde tacere domnește,
Soarele, cu raze de gheață, pe tron se așează,
Țesând din albastru și alb o pânză cerească,
Un tablou viu, unde focul cu frigul se împletește.
El, monarhul zilei, cu diademă de brumă,
Își etalează puterea-ntr-un paradox astral,
În regat pururi arzând, dar nicicând în cenușă,
Domnește peste iarnă, cu-a sa flacără de gheață, regal.
Cu fiecare zori de zi, soarele se renaște,
Încrustând în ceruri diamante scânteietoare,
Și-a sa lumină, ce arde rece, se revarsă,
Prin veșmântul nopții, în carapacea sa aurie, zboară.
În zodia sa, soarele sculptează timpul,
Cu degete de gheață care ard, dar nu ard,
Într-o simfonie a universului, fără sfârșit, fără exemplu,
Dirijând anotimpurile, într-un ciclu nesfârșit, pe pământ.
El, stăpân peste paradoxuri, luminează și înghite,
Razele-i, săgeți de gheață, în inima zilei lovesc,
Topind misterul nopții, lumea încet le primește,
Într-un dans cosmic, unde flăcările reci tot cresc.
Și-n acest balet solar, unde lumina înfrigurată,
Cu pământul se joacă, într-o armonie de culori,
Soarele cu raze de gheață, în cer întronat,
Își poartă coroana de ghețuri și flori.
Sub bolta înstelată, el veghează domol,
Peste mările înghețate, peste munții semeți,
Unde fiecare rază prinde viață și rol,
Într-un univers unde soarele arde cu gheață, discreț.
Astfel, arde în regatul său înghețat,
Un rege al contrastelor, un titan al cerului înalt,
Pictând cu raze de gheață, într-un mod neașteptat,
Un peisaj etern, unde focul și gheața nu se-mpart.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emoção de outono
O outono chegou, cubra meu coração com alguma coisa
com a sombra de uma árvore ou melhor com a sua sombra.
Tenho medo de não ver você de novo, às vezes
que vou criar asas afiadas até as nuvens,
que você vai se esconder de um olho estranho,
e ele se fechará com uma folha de absinto.
E então me aproximo das pedras e fico em silêncio,
Pego as palavras e as afogo no mar.
Eu assobio para a lua e a levanto e finjo
num grande amor.
Другие стихотворения автора
,,Ne cunoaștem din vedere" în engleză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
We know each-other from one look
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know each-other from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
We know each-other from one look
how many moments
never ever stopped
on their way
their rushing step.
We know ourselves from one look
just eyes in the silence
have said for so many times
all they wished
when they met their lights
We said no word
not even randomly
So many times we met,
this staring game
amused us both.
We know each-other from one look
but it's always a pleasure
to keep the memory
and see again
the eyes that you know for a lifetime
met in the morning
when it snows and when it rains
in the bus #179
We know ourselves from one look
and that's it!
Fluturii de Elena Farago în spaniolă
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Las mariposas
Mariposas blancas y rojas,
Y abigarrado, hermoso,
Los atrapo en la red,
Cuando mi madre me deja.
Los pillo en vuelo,
Pero no los mato;
Pero los miro,
Que son diminutos,
Y hermosas, y me gustan,
Pero no los hago
Ningún daño, en absoluto.
Y si juego
Con algunos, lo sé.
Es bueno tenerlo
Y todos, desde la red,
Yo los ayudo
Y tomar vuelo
Según su voluntad.
Melancolie de George Bacovia în italiană
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Malinconia
Che ceppo, che lamento in autunno...
E il bosco selvaggio urla -
Risuona nelle coclee un rimbombo,
E la signora comincia più pietosamente.
- Ascolta, tu, bene, tesoro,
Non piangere e non aver paura -
Ascolta quanto duramente, dal profondo,
La terra a lui ci chiama...
Nervi de toamnă de George Bacovia în olandeză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Herfst zenuwen
Het is herfst, het ritselt, het is slaap...
De bomen op straat zuchten;
Hij hoest, hij huilt, hij is leeg...
En het is koud en het is mistig.
Geliefden, zieker, verdrietiger,
Op de wegen maken ze vreemde gebaren -
En vertrekt, uit de eeuwige slaap,
Ze vallen zwaar en nat.
Ik blijf, en ik ga, en ik kom terug,
En geliefden maken mij diep bedroefd -
Ik heb zin om zinloos te lachen,
En het is koud en het is mistig.
"Unforgettable" în italiană
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Indimenticabile
Indimenticabile, ecco cosa sei
Indimenticabile se vicino o lontano
Come una canzone d'amore che mi si aggrappa
Come il pensiero di te mi fa cose
Mai prima d'ora qualcuno è stato di più
Indimenticabile in ogni modo
E per sempre, così rimarrai
Ecco perché, tesoro, è incredibile
Quel qualcuno così indimenticabile
Pensa che anch'io sono indimenticabile
Indimenticabile in ogni modo
E per sempre, così rimarrai
Ecco perché, tesoro, è incredibile
Quel qualcuno così indimenticabile
Pensa che anch'io sono indimenticabile.
Corabie în olandeză
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Zeilboot
Beste zeilboot, je zweeft in de schijnbaar eindeloze oceaan,
Naar welke continenten ga jij deze keer weer,
Wat staat je te wachten op je volgende bestemming?
Zeilboot, zeilboot...
Waarom heb je me niet verteld dat je zo van zeilen houdt?
Waarom heb je mij niet gewaarschuwd?
Waarom heb je, door je even de rug toe te keren, de haven verlaten?
Hoe kan ik wennen aan de leegte die je bij mij achterliet?
Hoe ga ik het vullen?
Zeilboot, zeilboot...
Je was zo licht als een mus,
Ik hoop dat je gelukkiger terugkomt dan waar je heen ging,
Ik besef dat je moest gaan
Zo voelde jij je
Dat dacht je.
We hadden je zo goed gebouwd, van hout, het roer, het dek,
Uit diverse zeilplaten,
Ik heb zelfs je anker vastgemaakt,
Ik weet dat het niet gemakkelijk voor je zal zijn,
De oceaan heeft zijn grillen,
Je weet niet wat je kunt verwachten,
Als het opgewonden raakt en je alle kanten op schudt,
Hij neemt je alleen mee op de routes die voor hem beter toegankelijk zijn,
Als het moeilijk voor je zal zijn, als je het gevoel hebt dat je niet meer overeind kunt blijven,
Kijk alstublieft naar beneden, zie het anker bevestigd,
Denk dat je van ver, zelfs duizenden kilometers verderop,
Ik waak over je, ik heb je in mijn hart,
Het is alleen dat je niet meer bij mij in de buurt bent om je te laten zien,
Echt, hoeveel onze verbinding betekende,
(Op argumentatieve toon)
Voel je goed, laat los, vergeet wie je heeft gemaakt,
Binnen twee weken kwamen we niet eens in de buurt,
Als jij dat vindt, is het jouw keuze...
Weet gewoon dat ik om je geef, daarom heb ik je zo goed gebouwd
Als laatste bemoediging zeg ik je: 'Je moet je niet laten intimideren door de stormen die je tegenkomt als je de oceaan oversteekt. Vergeet niet dat na de storm goed weer komt.'
Het zeilboot: "Wat zou jij doen? Mag ik niet één dag in Rio de Janeiro blijven? Eén dag maar, dat is alles wat ik wil, en dan kom ik bij je terug, dat beloof ik!"