Legenda lui Moș Crăciun
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Moș Crăciun avea un nume banal,
Atunci când trăia ca un simplu om.
Acest Nicolae era real.
Ca un creștin trăia, fiind bonom.
Părinții i-au murit când era mic.
Era grec și trăia într-un sătuc.
Precum arca din timpul noetic
Și-a făcut sania, din lemn de nuc.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Sub Dioclețian a devenit
Faimos episcop în misiune.
A fost întemnițat și chinuit,
Dar a rezistat prin rugăciune.
Faptele lui Nicolae cel Sfânt,
Au devenit arhicunoscute.
El a lucrat cu-al Domnului cuvânt
Pe cei nevoiași ca să-i ajute.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
El a devenit chiar Dutch Sinter Klass~
un nume dat de copii în ajun.
Haina-i bisericească a rămas
Pentru ei costumul lui Moș Crăciun.
De-atunci, ei îl așteaptă să vină
Cu sania lui plină de daruri;
Un brad de Crăciun stă în lumină~
Reni ce vin dinspre polare ghețuri.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Pe hornul casei pline de copii,
El se cațără și alunecă
Din sania cu reni, fără aripi ~
Lasă cadoul și apoi pleacă.
Din barbă~ praf de stele-n noapte
El gonește și cântă-n Lumină.
Aude-a rugăciunilor șoapte.
Un ultim horn când noaptea se termină.
Refren:
Legenda lui Moș Crăciun cel iubit
Și foarte așteptat de nepoței,
Pe acoperișul împodobit,
Începe, în sunet de clopoței.
Категория: Рождественские колядки
Все стихи автора: Marieta_Maglas
Дата публикации: 23 декабря 2023
Просмотры: 675
Стихи из этой категории
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Frunză verde din poieni
Frunză lată din poieni,
Sunt flăcău de la Deleni,
Unde-i ceru' plin de stele
Ca ochii muierii mele,
Frunza verde ca măslia,
Sunt flăcău din Bucovina,
Și-am venit în astă seară,
Tocmai ici la dumneavoastră,
Să vă spun, iubită gazdă,
O pățanie de-a noastră.
Am plecat de-un an de-acasă
Să îmi fac și eu nevastă
Dintr-un sat, dintr-o comună,
Să cunosc o mândră bună.
La distanță de vreo lună,
Mi-am găsit o fată bună,
Frumușică mai era,
Dar de muncă nu știa.
Ea știa să se aranjeze,
Machieze și penseze,
Și pe-acasă nu dădea,
Nici de tac-su o bătea.
Și de rău nu-i șade bine,
Când se duce, parcă vine.
De mâncare n-am ce zice,
Face cate-o mămăligă,
De nici câinii n-o mănâncă.
Nici motanul de pe stradă
N-o mănâncă, nici s-o vadă.
Și de crudă ce era,
Nici la porci nu le plăcea.
De sarmale ce pot zice?
Îi place să le mănânce,
De ziceam să-mi facă ea,
Mă ducea la mumă-sa.
Zurgălăi și clopoței,
Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!
Eu mi-am luat una mai mică,
Ard-o focu de geloasă,
Niciodată nu-mi dă pace,
Și doar nervii știe să-i toace.
Cred că face și blesteme,
Cum vede-n telenovele,
Că de când eu sunt cu ea,
Dau din necaz în belea.
Să vedeți și dumneavoastră,
De credeți că n-am dreptate,
Ce se întâmplă într-o seară,
Când plecam spre aparate.
Ușurel mergeam pe stradă,
Și-am văzut doi ochi de fată,
Ochi căprui și buni de joc,
De-am rămas oprit în loc.
Gându' iară îmi zbura,
Limba mi se-ncâlcea,
Graiul mi se bâlbâia,
Iar inima mi se oprea.
Și-auleu, ce-aș fi vrut
Ochii feti să-i sărut!
Mă uitai ceva mai bine,
Aoleu și vai de mine!
Nu-i nici fată, nici nevastă,
Era mă-sa la fereastră.
Stătea dânsa și privea,
Cum mă-ndrăgosteam de ea.
Și multe, multe am mai spune,
Că noi știm destule glume.
Și dac-am scăpa a spune,
Multe zile am rămâne.
Iar acuma pe sfârșite,
Am făcut o socoteală.
Și-am să iau vreo trei parale
Chiar din casa dumneavoastră.
Și de coniac o sticlă plină,
Să-mi șterg gâtul de rugină.
De-ați avea și sarmale,
Să scăpăm noi și de foame.
Am mai veni și la anul care vine,
Să vă găsim din nou cu bine.
Clopoței și zurgălăi,
Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!
Frunză verde ciocălăi,
Și-nc-odată mai, flăcăi! Hăi, hăi!
Colindul Magiei Crăciunului
În noaptea sfântă de Crăciun,
Luminițele strălucesc în drum.
Îngerii cântă cu voce blândă,
Vestind nașterea lui Isus în lumea bună
Clopotele sună în depărtare,
Oamenii se-adună laolaltă-n caleașcare.
Cu suflete pline de bucurie și speranțe noi,
Sărbătorim împreună miracolul divin al Nașterii lui Hristos.
Prin casele noastre se-arată lumina,
Dragostea și bunătatea ne unesc într-o singură linie fina.
Ne împodobim bradul cu straluciri colorate,
Și ne umplem inimile cu fericire și pace nesfârș În această zi specială, să fim uniți și darnici,
Spre cei în nevoi să fim mereu apropiși și blânzi.
Colindăm cu bucurie și zâmbet pe fețe,
Aducând speranță și iubire în inimi de toate felurile și vârste.
În jurul focului, în căldura casei noastre,
Ne adunăm cu cei dragi, împărțind povestiri și povești albe ca zăpada.
Cu fulgi de nea dansând în vântul rece de iarnă,
Simțim magia Crăciunului, o emoție ce nu se lasă uitată.
Sărbătorim nașterea Domnului cu cântece pline de har,
Rugându-ne pentru pace pe pământ și armonie-n dar.
Craciunul e timpul să dăruim și să primim cu inima deschisă,
Iubirea să fie darul nostru cel mai prețios, Continuând:
În fiecare an, sărbătorim cu bucurie,
Nașterea lui Isus, lumina noastră cea vie.
Să ne adunăm în jurul bradului împodobit,
Și să fim recunoscători pentru tot ce-am primit.
Colindul Luminii și Bucuriei"
1.Prin zăpadă albă și pură
În noaptea sfântă de Crăciun
Colindăm cu inimă plină de căldură
Spre casele luminate de lumină divină
2: Îngerii cântă în coruri cerești
Vestind nașterea Mântuitorului iubit
Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate
Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit
3: La uși batem cu blândețe și respect
Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos
Cu colindele noastre vesele și perfecte
Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios
4: Lumânările ardeau cu foc aprins
În bradul împodobit cu dragoste și grijă
Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin
Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă
5: În colindul nostru aducem binecuvântare
Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie
Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire
Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie
Despre iarna
Iarna cad fulgii ușor,
Care ne-a dus un puișor,
Copiii vestesc în jos și sus,
Că azi s-a născut Isus...
Se așterne-o mantie,
Ce pare un așternut,
Se apropie o sanie,
Cu cadouri ce-am cerut.
Moș Crăciun într-o caleașcă zburătoare,
Așteaptă să adormim să ne pună cadoul mare,
Iar cerbul oprit din mers,
Dansează cu laba invers,
Și cântând un cântec străvechi,
Dorind să vadă din nou castelul vechi.
E o colindă ce trebuia să fie pe data de 1 ianuarie 😊
Autor: Nicoleta Postovan
Nașterea lui Hristos
Ce frumos pictat e cerul
La nașterea lui Hristos,
În noaptea din Bethlehem-ul
Cu drum lung, dar prețios.
După ce s-ar fi aflat
Profeția-n Nazaret,
Cei trei magi au și plecat
La-nchinarea Non-Regret.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Steaua Sfânt-a răsărit
La secunda cea dintâi,
Cu credință a-ncălzit
Pruncul dulce-l mângâi.
Steaua de la Bethlehem,
Pașii clar ții tot ghida,
Îți șopti ce-i mai suprem-
Liber gându-ți lucida.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Divin Suflet Minunat,
Devotat fiind luminat.
Devotat și Minunat
Divin Suflet Luminat.
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Frunză verde din poieni
Frunză lată din poieni,
Sunt flăcău de la Deleni,
Unde-i ceru' plin de stele
Ca ochii muierii mele,
Frunza verde ca măslia,
Sunt flăcău din Bucovina,
Și-am venit în astă seară,
Tocmai ici la dumneavoastră,
Să vă spun, iubită gazdă,
O pățanie de-a noastră.
Am plecat de-un an de-acasă
Să îmi fac și eu nevastă
Dintr-un sat, dintr-o comună,
Să cunosc o mândră bună.
La distanță de vreo lună,
Mi-am găsit o fată bună,
Frumușică mai era,
Dar de muncă nu știa.
Ea știa să se aranjeze,
Machieze și penseze,
Și pe-acasă nu dădea,
Nici de tac-su o bătea.
Și de rău nu-i șade bine,
Când se duce, parcă vine.
De mâncare n-am ce zice,
Face cate-o mămăligă,
De nici câinii n-o mănâncă.
Nici motanul de pe stradă
N-o mănâncă, nici s-o vadă.
Și de crudă ce era,
Nici la porci nu le plăcea.
De sarmale ce pot zice?
Îi place să le mănânce,
De ziceam să-mi facă ea,
Mă ducea la mumă-sa.
Zurgălăi și clopoței,
Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!
Eu mi-am luat una mai mică,
Ard-o focu de geloasă,
Niciodată nu-mi dă pace,
Și doar nervii știe să-i toace.
Cred că face și blesteme,
Cum vede-n telenovele,
Că de când eu sunt cu ea,
Dau din necaz în belea.
Să vedeți și dumneavoastră,
De credeți că n-am dreptate,
Ce se întâmplă într-o seară,
Când plecam spre aparate.
Ușurel mergeam pe stradă,
Și-am văzut doi ochi de fată,
Ochi căprui și buni de joc,
De-am rămas oprit în loc.
Gându' iară îmi zbura,
Limba mi se-ncâlcea,
Graiul mi se bâlbâia,
Iar inima mi se oprea.
Și-auleu, ce-aș fi vrut
Ochii feti să-i sărut!
Mă uitai ceva mai bine,
Aoleu și vai de mine!
Nu-i nici fată, nici nevastă,
Era mă-sa la fereastră.
Stătea dânsa și privea,
Cum mă-ndrăgosteam de ea.
Și multe, multe am mai spune,
Că noi știm destule glume.
Și dac-am scăpa a spune,
Multe zile am rămâne.
Iar acuma pe sfârșite,
Am făcut o socoteală.
Și-am să iau vreo trei parale
Chiar din casa dumneavoastră.
Și de coniac o sticlă plină,
Să-mi șterg gâtul de rugină.
De-ați avea și sarmale,
Să scăpăm noi și de foame.
Am mai veni și la anul care vine,
Să vă găsim din nou cu bine.
Clopoței și zurgălăi,
Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!
Frunză verde ciocălăi,
Și-nc-odată mai, flăcăi! Hăi, hăi!
Colindul Magiei Crăciunului
În noaptea sfântă de Crăciun,
Luminițele strălucesc în drum.
Îngerii cântă cu voce blândă,
Vestind nașterea lui Isus în lumea bună
Clopotele sună în depărtare,
Oamenii se-adună laolaltă-n caleașcare.
Cu suflete pline de bucurie și speranțe noi,
Sărbătorim împreună miracolul divin al Nașterii lui Hristos.
Prin casele noastre se-arată lumina,
Dragostea și bunătatea ne unesc într-o singură linie fina.
Ne împodobim bradul cu straluciri colorate,
Și ne umplem inimile cu fericire și pace nesfârș În această zi specială, să fim uniți și darnici,
Spre cei în nevoi să fim mereu apropiși și blânzi.
Colindăm cu bucurie și zâmbet pe fețe,
Aducând speranță și iubire în inimi de toate felurile și vârste.
În jurul focului, în căldura casei noastre,
Ne adunăm cu cei dragi, împărțind povestiri și povești albe ca zăpada.
Cu fulgi de nea dansând în vântul rece de iarnă,
Simțim magia Crăciunului, o emoție ce nu se lasă uitată.
Sărbătorim nașterea Domnului cu cântece pline de har,
Rugându-ne pentru pace pe pământ și armonie-n dar.
Craciunul e timpul să dăruim și să primim cu inima deschisă,
Iubirea să fie darul nostru cel mai prețios, Continuând:
În fiecare an, sărbătorim cu bucurie,
Nașterea lui Isus, lumina noastră cea vie.
Să ne adunăm în jurul bradului împodobit,
Și să fim recunoscători pentru tot ce-am primit.
Colindul Luminii și Bucuriei"
1.Prin zăpadă albă și pură
În noaptea sfântă de Crăciun
Colindăm cu inimă plină de căldură
Spre casele luminate de lumină divină
2: Îngerii cântă în coruri cerești
Vestind nașterea Mântuitorului iubit
Cu bucurie și speranță în sufletele noastre nestemate
Purtăm vestea cea mare prin fiecare colind rostit
3: La uși batem cu blândețe și respect
Cerând voie să intrăm în căminul vostru frumos
Cu colindele noastre vesele și perfecte
Aducem bucurie și pace, ca un dar prețios
4: Lumânările ardeau cu foc aprins
În bradul împodobit cu dragoste și grijă
Ne rugăm ca în sufletele voastre să pătrundă lumină și senin
Și să vă umple viața de bucurie și fericirea cea mai înaltă
5: În colindul nostru aducem binecuvântare
Pentru fiecare casă, pentru fiecare familie
Sărbătorim nașterea Domnului cu mare cinstire
Și ne dorim ca pacea să domnească în întreaga lume, în vecie
Despre iarna
Iarna cad fulgii ușor,
Care ne-a dus un puișor,
Copiii vestesc în jos și sus,
Că azi s-a născut Isus...
Se așterne-o mantie,
Ce pare un așternut,
Se apropie o sanie,
Cu cadouri ce-am cerut.
Moș Crăciun într-o caleașcă zburătoare,
Așteaptă să adormim să ne pună cadoul mare,
Iar cerbul oprit din mers,
Dansează cu laba invers,
Și cântând un cântec străvechi,
Dorind să vadă din nou castelul vechi.
E o colindă ce trebuia să fie pe data de 1 ianuarie 😊
Autor: Nicoleta Postovan
Nașterea lui Hristos
Ce frumos pictat e cerul
La nașterea lui Hristos,
În noaptea din Bethlehem-ul
Cu drum lung, dar prețios.
După ce s-ar fi aflat
Profeția-n Nazaret,
Cei trei magi au și plecat
La-nchinarea Non-Regret.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Steaua Sfânt-a răsărit
La secunda cea dintâi,
Cu credință a-ncălzit
Pruncul dulce-l mângâi.
Steaua de la Bethlehem,
Pașii clar ții tot ghida,
Îți șopti ce-i mai suprem-
Liber gându-ți lucida.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Divin Suflet Minunat,
Devotat fiind luminat.
Devotat și Minunat
Divin Suflet Luminat.
Другие стихотворения автора
Curcubeul sunetelor
Cerul crepuscular este
indigo-portocaliu,
o simfonie. Lumina
este absorbită; se descompune
în fotoni. O stea moare
în univers. Devine iubire.
Întunericul este atras de
cuanta de energie;
este infinit și înghețat în sine
atunci când pătrunde
sinele fierbinte al luminii.
Vântul îmbrățișează fiorul
macilor nepalezi ~
frumuseți hipnotice și
pete roșii pe
un lan de grâu
ce așteaptă secerișul~
scutură zgomotos galbenul obosit;
albastrul astral vibrează și
poate fi auzit ~
acorduri de jazz și
bluesuri în progresie;
versuri despre oamenii
învăluiți în frunze,
o dragoste sfântă și
un curcubeu sonor.
Aubade pentru pian
Acea sonată izvorăște din dorința ta
de a explora o anumită idee muzicală.
Mă uit la "The Sky", o capodoperă
pictată cu foarfeca de Henri Matisse,
în timp ce te ascult. Acele păsări albe,
care se înalță, se aseamănă cu niște
hieroglife în mișcare. Pare atât de diferită
această duminică, în zorii zilei și
în secreția de lumină a soarelui,
ce pare că vrea să se ascundă!
Câteva raze aurii țes o pânză pentru
a crea noi spirale de viață
complexe și atrăgătoare. ‘Visele care
se ridică și îngerii care cad’ este tema piesei tale de pian.
Acest timp neobișnuit se balansează
făcând sincronism cu albirea treptată a părului tău.
Două foarfecuțe Mizutani par să fie uitate
pe un scaun similar cu cele care se găsesc
în saloanele de coafură. Dar salonul nostru
este destinat să fie un loc de întâlnire
pentru numeroși artiști.
Casa are scări în spirală care
duc până la Strada Singurătății. Duminicile
nu sunt importante pentru noi,
dar cred că ar trebui să fie,
din moment ce ele servesc
ca un memento pentru oameni.
Ei pot avea, astfel, mai mult timp pentru
rugăciune și pentru meditație în biserici, mai ales.
Acea ușă, care închide camera ta secretă,
se mișcă, spulberând tăcerea.
Din când în când, eu totuși aud
notele pianului tău dispărând în aer.
Ele sunt precum pașii de pe holul nostru ; sunt fugitive.
Este o nouă duminică, dar lacrimi vechi
curg din ochii albi ai norilor. Deși plouă torențial,
prietenii nu vor să rateze momentul în care
pot să te audă cântând la pian.
Notele scrise de tine pe caietul de muzică seamănă
cu niște hieroglife antice.
Sunetele pianului strălucesc.
Nu ți-am spus niciodată cât de mult te iubesc în zori,
atunci când mă trezesc și te văd dormind lângă mine.
În fiecare dimineață, sentimentul renaște din nou
din cenușa zilei de ieri.
Poezie de Marieta Maglas
Poezia este publicata in OPA.
Urme de pași
În mod iluzoriu, spațiul se extinde și
timpul se diminuează; viziune întunecată,
dimensiune emoțională. Poate că încă mai
putem simți pulsul cosmic, atunci când viața
ne inversează simțurile ; într-un mod spiralat
și sincron cu mișcarea pământului. Există riscul
de a ne pierde definitiv; a privi o boltă cerească
răsunătoare. Suntem într-o cameră plină de amintiri,
cameră pe care pașii tăi o ocolesc mereu.
Sentimentele noastre de iubire sunt pline până la
refuz de ecourile unor vise de mult uitate, vise
ce aparțin trecutului îndepărtat. Pe retină,
noi orizonturi eratice și eterne emerg din pâcla
unei tangibilități cubice; granule de cuarț cristalizat
în cronometre; ciclice precum notele muzicale sau
precum cifra zero; clepsidre care atârnă pe pereți
și care conțin nisip fierbinte. Un timp sonor în
liniștea înserării; bătrânețe privind în oglindă;
cer convex și cristalin; ca o lentilă. În zilele caniculare,
vederea poate suferi distorsiuni; o fată numită
morgana sau un tărâm al iluziei; substituirea realității ;
existență umană, care provine din praful cosmic;
devenit lut; Dumnezeu, un Sculptor; tu și cu mine,
un singur trup având un ochi unic spiritual; cubic
sau la puterea a treia; privirea care arde totul,
în fiecare zi; Creație; Asemănare. Chiar dacă
sunt mai mult decât tangibile, ideile noastre
sunt concepute pentru a fi, totuși, în sine;
ideea de sine; ideea de lepădare de sine
pentru sfințire. Lumea se schimbă și dispare
odată cu trecerea timpului. Dumnezeu rămâne.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
Somnul psihedelic
Fețe îmbătrânite de război;
cuvinte tăvălindu-se în ură ;
pe limbi de foc;torturi;
Patul lui Procust pentru un zâmbet perfect;
a zâmbi ; îngerii care cântă;
ploile de iubire care cad din Cer
si atunci cand totul se crapă;
ferestrele, candelabrele,
bibelourile de portelan,
sufletele,speranțele,
visele, fericirea,
ceainicele, orologiile,
continentele, statuile, dinții;
stele din univers.
Cu fețele îmbătrânite,
ei sunt foarte frumoși.
Au un zâmbet perfect.
Sunt câștigători. Râd.
Joacă acest joc al vieții
și al morții până la sfârșit.
Ieri am devenit bunică (Villanelle)
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
O lume nouă se deschide-n zori,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Prin lacrimi și durere, strigăt sfânt,
Lumina vieții vine fără nori,
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ.
Și Dumnezeu coboară prin Cuvânt,
Să-nvețe pe părinții iubitori;
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Bunica scrie pentru el un cânt,
Pictează viața lui cu dulci culori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Dar el aprinde-n noi un nou avânt,
Viață bătrână cu-ale ei rigori.
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Nepotul este- un univers profund,
De noi povești devenim cititori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Villanelle de Marieta Maglas
În franceză:
Poésie pour mon petit-fils
Poésie de Marieta Maglas
Nouveau,
Un cri dans l'air,
Vulcans intérieurs,
Chaleur d'une vie, douce,
Éclat.
Larmes d'une mère,
Forte danse de l'âme,
L'enfant éclaire,
Les ombres du passé,
Espoir.
Rires entrelacés,
Un regard pur éveille,
En cette aube tendre,
Mon cœur s'épanouit,
Avenir.
În engleză:
Villanelle for My Grandson
Poem by Marieta Maglas
In pain, a child arrives beneath the storm,
While volcanoes spill their fire on the ground,
A tiny heart, a world where love takes form.
The earth trembles as if it must transform,
And through the clouds, joy's soft whispers abound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
A grandmother's role is forever warm,
With arms wide open, ready to astound,
A tiny heart, a world where love takes form.
Little breaths are echoes, tender like a norm,
Eyes full of wonder—his gaze knows no bound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
He cries, the sound a gentle, wild alarm,
For in his game, love’s secret truths are found.
A tiny heart, a world where love takes form.
Two grandmothers unite in this love charm
To cradle dreams; their silence is profound.
In pain, a child arrives beneath the storm,
A tiny heart, a world where love takes form.
Ochiul
Un ochi cosmic omnipotent
m-a deschis în interior
pentru o logică epistemică. Picăturile
de ploaie se prelingeau pe sticla ovală
a ferestrei; umiditate. Acel ochi
se albăstrea ca și cum
ar fi căpătat nuanța stelelor
care nu se mai pot forma și
încep să se evapore
din miezul lor ; embrioni avortați.
Am tăcut o vreme până când
cuvintele ce exprimă suferința
au reușit să răzbată
supraîncărcarea senzorială
a limbii. Sensul lor
s-a pierdut în melancolia ploii ;
tânguire, jeluire, boceală.
Blues-ul stelelor a fost absorbit
de această tristețe crescândă;
a avea senzația
că ești orb atunci când ,de fapt,
poți vedea;
senzorial, stimuli, perceptiv ;
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu.
Poezie de Marieta Maglas
Nota : Stelele portocalii și galbene au de obicei o temperatură medie. Cele mai fierbinți stele sunt albastre și alb-albastru( sursa :articol publicat de Sarah Hoffschwelle).
Aceasta poezie este publicata in Poleart Magazine.
Curcubeul sunetelor
Cerul crepuscular este
indigo-portocaliu,
o simfonie. Lumina
este absorbită; se descompune
în fotoni. O stea moare
în univers. Devine iubire.
Întunericul este atras de
cuanta de energie;
este infinit și înghețat în sine
atunci când pătrunde
sinele fierbinte al luminii.
Vântul îmbrățișează fiorul
macilor nepalezi ~
frumuseți hipnotice și
pete roșii pe
un lan de grâu
ce așteaptă secerișul~
scutură zgomotos galbenul obosit;
albastrul astral vibrează și
poate fi auzit ~
acorduri de jazz și
bluesuri în progresie;
versuri despre oamenii
învăluiți în frunze,
o dragoste sfântă și
un curcubeu sonor.
Aubade pentru pian
Acea sonată izvorăște din dorința ta
de a explora o anumită idee muzicală.
Mă uit la "The Sky", o capodoperă
pictată cu foarfeca de Henri Matisse,
în timp ce te ascult. Acele păsări albe,
care se înalță, se aseamănă cu niște
hieroglife în mișcare. Pare atât de diferită
această duminică, în zorii zilei și
în secreția de lumină a soarelui,
ce pare că vrea să se ascundă!
Câteva raze aurii țes o pânză pentru
a crea noi spirale de viață
complexe și atrăgătoare. ‘Visele care
se ridică și îngerii care cad’ este tema piesei tale de pian.
Acest timp neobișnuit se balansează
făcând sincronism cu albirea treptată a părului tău.
Două foarfecuțe Mizutani par să fie uitate
pe un scaun similar cu cele care se găsesc
în saloanele de coafură. Dar salonul nostru
este destinat să fie un loc de întâlnire
pentru numeroși artiști.
Casa are scări în spirală care
duc până la Strada Singurătății. Duminicile
nu sunt importante pentru noi,
dar cred că ar trebui să fie,
din moment ce ele servesc
ca un memento pentru oameni.
Ei pot avea, astfel, mai mult timp pentru
rugăciune și pentru meditație în biserici, mai ales.
Acea ușă, care închide camera ta secretă,
se mișcă, spulberând tăcerea.
Din când în când, eu totuși aud
notele pianului tău dispărând în aer.
Ele sunt precum pașii de pe holul nostru ; sunt fugitive.
Este o nouă duminică, dar lacrimi vechi
curg din ochii albi ai norilor. Deși plouă torențial,
prietenii nu vor să rateze momentul în care
pot să te audă cântând la pian.
Notele scrise de tine pe caietul de muzică seamănă
cu niște hieroglife antice.
Sunetele pianului strălucesc.
Nu ți-am spus niciodată cât de mult te iubesc în zori,
atunci când mă trezesc și te văd dormind lângă mine.
În fiecare dimineață, sentimentul renaște din nou
din cenușa zilei de ieri.
Poezie de Marieta Maglas
Poezia este publicata in OPA.
Urme de pași
În mod iluzoriu, spațiul se extinde și
timpul se diminuează; viziune întunecată,
dimensiune emoțională. Poate că încă mai
putem simți pulsul cosmic, atunci când viața
ne inversează simțurile ; într-un mod spiralat
și sincron cu mișcarea pământului. Există riscul
de a ne pierde definitiv; a privi o boltă cerească
răsunătoare. Suntem într-o cameră plină de amintiri,
cameră pe care pașii tăi o ocolesc mereu.
Sentimentele noastre de iubire sunt pline până la
refuz de ecourile unor vise de mult uitate, vise
ce aparțin trecutului îndepărtat. Pe retină,
noi orizonturi eratice și eterne emerg din pâcla
unei tangibilități cubice; granule de cuarț cristalizat
în cronometre; ciclice precum notele muzicale sau
precum cifra zero; clepsidre care atârnă pe pereți
și care conțin nisip fierbinte. Un timp sonor în
liniștea înserării; bătrânețe privind în oglindă;
cer convex și cristalin; ca o lentilă. În zilele caniculare,
vederea poate suferi distorsiuni; o fată numită
morgana sau un tărâm al iluziei; substituirea realității ;
existență umană, care provine din praful cosmic;
devenit lut; Dumnezeu, un Sculptor; tu și cu mine,
un singur trup având un ochi unic spiritual; cubic
sau la puterea a treia; privirea care arde totul,
în fiecare zi; Creație; Asemănare. Chiar dacă
sunt mai mult decât tangibile, ideile noastre
sunt concepute pentru a fi, totuși, în sine;
ideea de sine; ideea de lepădare de sine
pentru sfințire. Lumea se schimbă și dispare
odată cu trecerea timpului. Dumnezeu rămâne.
Poezie de Marieta Maglas
Nota: Aceasta poezie este publicata.
Somnul psihedelic
Fețe îmbătrânite de război;
cuvinte tăvălindu-se în ură ;
pe limbi de foc;torturi;
Patul lui Procust pentru un zâmbet perfect;
a zâmbi ; îngerii care cântă;
ploile de iubire care cad din Cer
si atunci cand totul se crapă;
ferestrele, candelabrele,
bibelourile de portelan,
sufletele,speranțele,
visele, fericirea,
ceainicele, orologiile,
continentele, statuile, dinții;
stele din univers.
Cu fețele îmbătrânite,
ei sunt foarte frumoși.
Au un zâmbet perfect.
Sunt câștigători. Râd.
Joacă acest joc al vieții
și al morții până la sfârșit.
Ieri am devenit bunică (Villanelle)
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
O lume nouă se deschide-n zori,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Prin lacrimi și durere, strigăt sfânt,
Lumina vieții vine fără nori,
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ.
Și Dumnezeu coboară prin Cuvânt,
Să-nvețe pe părinții iubitori;
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Bunica scrie pentru el un cânt,
Pictează viața lui cu dulci culori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Dar el aprinde-n noi un nou avânt,
Viață bătrână cu-ale ei rigori.
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Nepotul este- un univers profund,
De noi povești devenim cititori.
Un prunc se naște-n chin pe-acest pământ,
Vulcanul varsă lavă-n ploi și vânt.
Villanelle de Marieta Maglas
În franceză:
Poésie pour mon petit-fils
Poésie de Marieta Maglas
Nouveau,
Un cri dans l'air,
Vulcans intérieurs,
Chaleur d'une vie, douce,
Éclat.
Larmes d'une mère,
Forte danse de l'âme,
L'enfant éclaire,
Les ombres du passé,
Espoir.
Rires entrelacés,
Un regard pur éveille,
En cette aube tendre,
Mon cœur s'épanouit,
Avenir.
În engleză:
Villanelle for My Grandson
Poem by Marieta Maglas
In pain, a child arrives beneath the storm,
While volcanoes spill their fire on the ground,
A tiny heart, a world where love takes form.
The earth trembles as if it must transform,
And through the clouds, joy's soft whispers abound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
A grandmother's role is forever warm,
With arms wide open, ready to astound,
A tiny heart, a world where love takes form.
Little breaths are echoes, tender like a norm,
Eyes full of wonder—his gaze knows no bound.
In pain, a child arrives beneath the storm.
He cries, the sound a gentle, wild alarm,
For in his game, love’s secret truths are found.
A tiny heart, a world where love takes form.
Two grandmothers unite in this love charm
To cradle dreams; their silence is profound.
In pain, a child arrives beneath the storm,
A tiny heart, a world where love takes form.
Ochiul
Un ochi cosmic omnipotent
m-a deschis în interior
pentru o logică epistemică. Picăturile
de ploaie se prelingeau pe sticla ovală
a ferestrei; umiditate. Acel ochi
se albăstrea ca și cum
ar fi căpătat nuanța stelelor
care nu se mai pot forma și
încep să se evapore
din miezul lor ; embrioni avortați.
Am tăcut o vreme până când
cuvintele ce exprimă suferința
au reușit să răzbată
supraîncărcarea senzorială
a limbii. Sensul lor
s-a pierdut în melancolia ploii ;
tânguire, jeluire, boceală.
Blues-ul stelelor a fost absorbit
de această tristețe crescândă;
a avea senzația
că ești orb atunci când ,de fapt,
poți vedea;
senzorial, stimuli, perceptiv ;
Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu.
Poezie de Marieta Maglas
Nota : Stelele portocalii și galbene au de obicei o temperatură medie. Cele mai fierbinți stele sunt albastre și alb-albastru( sursa :articol publicat de Sarah Hoffschwelle).
Aceasta poezie este publicata in Poleart Magazine.