Tu,Străine

Te caut în amurg,în umbra fiecărui om

Te simt în talismane, în cărți de-a pururea uitate

Am să te simt și după ce-am să mor

Atunci o să-mi devii singura prioritate

Tu, fecioară cu imortalitate.

În fruntea îngerilor căzuți

Tu stai neclintită, înmiresmată cu parfum de miruri

În fruntea tuturor arbuștilor

Tu stai cu-n suflet plin de dor și pururea adorat.

În cer, tu ești zeița tuturor stăpânelor

De pretutindeni, din pământ și până-n cer

În sufletul meu ești un simplu înger

Pur ca izvorul vieții din al tău palat.

Îți simt mirosul dulce ca mierea de albine

Dar mai mult îți simt buzele pe al meu obraz

Oh, zeița mea din ceruri

Dă-mi să simt inocența din ochii tăi.

În 2020 te-am cunoscut 

Și știu că într-o iarnă te-am plăcut 

Ți-am dat în dar un tablou mic

Să știi că ești un mic pitic...

Dar oricum tot mi-e dor de tine

Respectul meu îți aparține 

Și nu te-ai mai gândit...

Să-mi ceri iar un edit?

Acum te-ai dus devreme 

O să-ți tot scriu poeme 

Și știu că nu le poți vedea 

Dar totuși eu le voi crea ...

Aveai ochii blând căprui, chiar negri 

Vedeai prin ei multe structuri 

Și acea îmbrățișare caldă 

Îmi făcea inima să ardă...

Atâtea amintiri s-au dus 

Și-acum tu ești acolo sus 

Mulți dintre noi ne-am întrebat 

De ce așa s-a încheiat?

frigiderul își găsește o pacoste

o mare amorezare cuprinzându-l:

-drag tare mi-e de ea! în fiecare secundă mă sting pentru a nu o deranja,

pentru a nu o trezi din somnul ei de frumusețe.

[…]

ei bine, el și-a ars becul doar pentru ea

pentru draga lui iubită, leguma.

săraca îngheață mereu când îi este în brațe, tare rău îmi pare…

leguma iubește suportul din hol

acolo sunt așezate milioane de fructe

leguma crede că și ea se poate încadra,

păcat că mai târziu frigiderul va afla.

-hei, leguma mea, chiar crezi că te voi lăsa ? ai dreptate,știu ca îți fac destul rău

însă știu ca dacă te las să pleci îți fac și mai mult rău…

chiar vrei sa pleci de lângă mine?

chiar crezi ca mie îmi convine

să rămân atâtea nopți fără tine?

[…]

leguma n-ascultă de frigider

în final, se mută la suportul din hol,

însă peste trei zile își pierde viața;se usucă și cade în gol

nimănui nu-i pasă, doar îndrăgostitul

care și-a iubit leguma atât de mult

încât a lăsat-o să plece chiar dacă știa că aceasta își va pierde viața.

Iubesc acei ochi ai tăi

Ochi de care m-am îndrăgostit

Ți-ai ales un risipitor poet.

Cât îți voi mai scrie ?

Ce mai faci ,dragul meu străin,

Mă mai crezi tu divină?

Pururi veci te-aș săruta

Inima-mi spune să te simt mai mult

Iar eu doar pe ea știu să o ascult.

Ia-mi trupul și fă-l al tău

Doar ție-ți aparțin, sunt iubirea ta

Prin tine a avut loc Renașterea mea.

Când de-abia răsar zorii

Tu deja-mi ești pătruns în gând

Satisfăcându-mă,trupu-mi atingând.

Îmi aud urechile tale șoapta?

“Te iubesc”.(spus încet)

“Te iubesc din toată inima”.

Te-aș iubi tot mai mult

Nu te-aș mai lăsa, te-aș sprijini

Așa vom putea îmbătrâni.

În ghiveciul din verandă

Șade-un mic boboc de floare

Ce să fie oare,

Un bujor sau o garoafă?

Ce să vezi, e-o lăcrămioară

Este mică,delicată

Și de-un alb imaculat

Se confundă cu o comoară.

Are formă ușor ovală

Chiar globulară

Gingașă și elegantă

Dă apă la moară.

Se prinde de o tulpină

Alături de alți boboci

Așteptând să înflorească

În clopoțeii parfumați.

Frunzele verzi și alungite

Oferă un contrast frumos

Cu albul pur dăruit bobocului

Dă un aer norocos.

Chiar și când vor trece zece ani

Eu nu te voi uita…

Chiar și dacă pământul va trece peste mine

Eu nu te voi uita…

Dă-mi un semn că aici mereu te voi afla

Eu nu te voi uita…

Încă nu mă pot lăsa de tine

Eu nu te voi uita…

Iartă-mi orice eu am greșit

Eu nu te voi uita…

Iartă-mă ca nu am putut să te găsesc

Eu nu te voi uita…

Deși așa de mult mi-am dorit

Eu nu te voi uita…

Să am șansa să te păstrez

Eu nu te voi uita…

Și aș fi vrut să te mai fi trezit

Eu nu te voi uita…

Să te mai fac încă odată să-mi auzi glasul

Eu nu te voi uita…

Am tot strigat, tu nu m-ai auzit

Eu nu te voi uita…

Am putut doar să-ți simt pasul

Eu nu te voi uita…

M-am îndrăgostit atât de naiv

Cu un suflet adolescentin 

De un bărbat 

Ce taina vinului mi-a arătat...

Cu fiecare zi ce ne trecea 

În mine dragostea creștea 

Vinul era firul roșu 

Ce ne lega întru totul...

Și după fiece îmbrățișare 

Venea promisiunea alteia

Dar la final am rămas cu dor

Neimbrățișată... cu paharul gol.

Azi doar imi plang amintirea

Scriind pe foi despărțirea 

E tot ce mi-a rămas de la tine

Un pahar plin... de poezie...

Tu mai știi că-n acea noapte,

Printre fumuri m-ai atins?

M-ai atins, m-ai sărutat,

Ca un ultim fum uitat?

Încă sper un ultim fum

Ca atunci pe 23

Când credeam că nu se poate,

Să ne transformăm în ei

Ne-am pierdut în scrumul care,

A rămas în blocul meu,

A rămas cu noi, cu tine

A plecat și nu mai vine

Tu ai pus stop chiar la filtru

Eu am mai fumat puțin,

Dar m-am ars atât de tare

Și-am rămas într-un pustiu

Și îmi face rău, o știu

Dar tot sper un ultim fum

Înc-o ultimă-ncercare,

Înc-un ultim rău sublim

Aș spera c-un ultim fum

S-ar preface-n infinit

Ne-ar înconjura cu totul,

N-ar mai exista sfârșit.

Dar cu fiecare fum ne pierdem…

Ne pierdem încet pe drum

Ne pierdem și nu găsim

Tatuaje de destin, în care ne regăsim

Tu fumează-n continuare

Pierde-mă de mii de ori

Doar arunc-o, nu o stinge

Nu te mai uita-napoi

Lasă-mă să sting în mine

Patosul iubirii mele,

Lasă-mă sa simt cum zace

Dorul fumurilor noastre

Lasă-mă să plâng, să țip

Lasă-mă să mor de dor

Lasă-mă să sting în mine

O prezență trecătoare ce mă lasă muritoare

Tu ești pasagerul meu

Tu tot treci, dar nu îmi treci

Tot călătoresc cu tine

Dar, tu nu o faci cu mine

O să-mi treci vreodată oare?

O să pot să spun vreodată

Că mi-ajunge tot ce-a fost

Îmi ajungi, pleacă odată!

Peste 23 de ani

O să spun c-un gol in suflet,

Nu mai vreau un ultim fum

Nu mai vreau din nou să sufăr. 

Dar acum nu-i timp de asta,

Universul nu-i cu noi

Nu ne mai permite iarăși,

Să fumăm noi amândoi. 

Taina sufletului meu e întruchipată în agonie, în decepție și amărăciune

Iar abisul trecutelor mele amintiri mi-a secat toată strălucirea lăsându-ma să pier 

Acum privesc cerul doar cu nostalgie, amintindu-mi cum în ultima noapte ochii tăi plini de stele mi-au cântat-n suflet alinarea, o ultimă simfonie

Cand am lăsat o perna rece

Și un covor plin de noroi,

O ceașcă goală si încă zece,

Și o inimă plină de noi...

Am lasat ceasul la patru,

Și încă trei papuci goi,

Ca sa știi ca unu i lipsă,

Și i distanță între doi..

Matura jos lângă scară,

Mopul sta în debara!

Sa ramai ,dar nu de tot,

Neștearsa, pe undeva.

Geamul aburit de gânduri,

Ce voiau sa ma oprească

Au facut sa mi amintească 

Ca doar tu lipseai din casă.

Cartea iarăși e deschisă,

Pe birou strâns,plicul tău,

Unde scrie sa nu uiți,

Că aici am fost mereu...

încă, eu doresc

Să te regăsesc,

Eu tot te privesc

Fără să vorbesc

Încă, te vreau

Mulți nu credeau,

Cât am sa stau

Ca să te iau

Încă, eu te-aştept

Cu gaura-n piept,

Nu am să accept

Că totu-i nedrept

Mai vreau să stau încă o zi și-o noapte

Poate vei răsări și tu și poate vei și rămâne.

Sus sa stai deasupra mea cum stau stelele

Căci doar stele îmi spun povești și-mi drumul către tine.

De când nu te-am mai văzut…furtuni au cam trecut

Și războaie am câștigat…și lupte de împăcare am dat.

Și lunile și anii au cam trecut…

Iar tu, tot n-ai apărut. 

Nici nu-ți dai seama…tu.......

Cum ți-am purtat dorul , în al meu suflet inocent.

Că tu doar defecte mi-ai lăsat 

Iar eu am fost mereu …ale noastre imperfecte.