Dacă aș fi altfel
Dacă aș arăta ca o zeiță frumoasă,
Cu chipul perfect și trupul de vis,
Poate că nu m-ai mai privi cu ochi goi,
Poate că m-ai iubi, mi-ai da un sens, un abis.
Dar sunt prea urâtă, în oglindă mă văd,
Un chip fără frumusețe, fără dar,
Un suflet ce se rătăcește-n cuvinte,
Căci nu am ce ți-ar plăcea, nu am acel dar.
Mă pierd în umbra ce mă urmează,
În lumea unde frumusețea e lege,
Dar ce se întâmplă când nu ești perfect?
Când nu ai acea lumină, acea magie de eghe.
Mă uit la ele, cum zâmbesc, cum strălucesc,
Și știu că niciodată nu voi fi așa,
Căci eu sunt doar o umbră, o pată pe cer,
Un vis nerealizat, o tristețe ce nu se va șterge.
Dacă aș fi fost altfel, m-ai fi dorit,
Dar sunt doar eu, în fața ta un nimic,
Și mă las înghițită de golul ce-l simt,
Într-o lume unde frumusețea mă judecă ca pe un părinte critic.
Aș vrea să fiu ce vrei să vezi,
Dar realitatea mea mă trădează în fața oglinzii,
Și-n inima mea doar o durere mă ține,
Căci nu voi fi niciodată suficient de frumoasă, doar un vis pierdut, fără urme, fără amintiri.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: jessica_brescan
Дата публикации: 19 января
Просмотры: 51
Стихи из этой категории
Dulce amintire
Spune-mi tu, dulce-amintire
Nu te-am iubit? Nu ți-am zâmbit?
Nu am fost o alinare
Care mereu te-a însoțit?
Mi-ai promis multe iluzii
Eu naivă, le-am crezut.
Sub auriile lumini ale străzii
Mă intreb, "De unde a început?".
Trăiri intense am brodat
În fiecare clipă a zilei,
Când îmi șopteai treptat
Acele versuri ale idilei.
Când lumea mea era gri,
Un strop de iubire o metamorfoza
În raze de soare, culori vii
Atingerea ta mă liniștea.
Momentele acelea au pierit,
Însă iubirea profundă a rămas
Un glonț în inimă ai înfipt
Și-apoi încet te-ai retras.
Spune-mi tu, dulce-amintire,
Ce să fac, cum să trăiesc?
Găsesc pe drum o eliberare,
Aripi de plumb, încet sfârșesc.
Poem
Pe masă o scrumieră,
Arucand cu nervi acea tigară,
Și dorul meu de tine te tot cheamă,
Amețit de alcoolul amar,
Ți-am zis că despre tine nu mai am niciun habar.
El....💔
❤️Iubirea mea azi vroiam sati zic un sincer mulțumesc pentru că faci parte din viața mea și mă iubești ❤️la fel cum o fac și eu ❤️te iubesc extrem de tare 🫀doar tu ești băiatul care mă făcut să iubesc cu adevărat 🥺🫀 și nu ma lăsat nici o dată la greu 🫀🥺te iubesc extrem de mult pentru faptul că mai înțeles în orice chiar daca te certam mă înțelegeai 🥺🫀și de astă mă mândresc cu tine iubire 🫀🥺 mă mândresc cu tine pentru că chiar daca aveam certuri nici o dată nu mai părăsit sau înjurat pentru nebuniile mele 🥺🫀 mă mândresc cu tine deoarece tu ești un bărbat adevărat care are scopul de a fii cu femeia iubita până la capăt 🫀🥺.
Iubire ❤️🥰te iubesc de pe data de 18.03.2023🥰❤️și te voi iubii în continuare ❤️🥰la fel de tare cum o fac mereu ♾️🫀
Beby mi dor de tine 🫀🥺totul pare așa greu fara tine mise pare că zilele trec mai greu și orele tot încetinesc 🥺 mi-aș dori sa te am la pieptul meu mereu 🫀 sa te pot iubi și alinta de câte ori vreau și pot 🫀🥺doar tu îmi ești alinare și medicament pentru suflet doar cu tine mă simt fericita 🥺🫀 doar tu ești cea mai importantă persoană 🫀🥺din viața mea ❤️tu ești motivul pentru care eu zâmbesc ❤️doar tu îmi faci viața plină de culori 🫀și doar tu îmi ești antidot pentru inima mea ♾️🫀
Sunt mândră de tine pentru că:
🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că mă înțelegi 🫀
sunt mândră de tine pentru că mă iubești 🫀
sunt mândră de tine pentru că ști cum să te comporți cu o fată 🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că ești loial ♾️🫀
sunt mândră de tine pentru că nu ai renunțat la noi🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că ai trecut trecut prin toate chiar daca erau ele sa bune ♾️🫀
sunt mândră de tine pentru că ești responsabil 🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că ești sincer ♾️🫀
sunt mândră de tine pentru că ai grija de mine 🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că ai știut mereu ce e bine pentru noi♾️🫀
sunt mândră de tine pentru că te gândesti la noi 🫀♾️
sunt mândră de tine pentru că nu renunți ♾️🫀
sunt mândră de tine pentru că accepți toate defectele mele 🫀♾️
♾️🫀❤️sunt cea mai mândra de tine ❤️🫀
💔🥺
Și uite aici mai lăsat ai am dat totul pentru a te avea și tu....doar mai lăsat 💔pentru alt cineva ....chiar daca mai blokat sa ști că ești în sufletul meu 💔poate meritam asta sau poate nu doar Dumnezeu știe 💔cât voi suferi .... De la un te iubesc am ajuns la un blok....acum totul sa răcit între noi...💔nu mai știm de noi...tu fericit iar eu suferind .....💔acum doar perna mea îmi va fii alaturi ..💔 mi-ai Paromis că nu mă vei lăsa și ...💔totuși ai făcut-o ..nu m-am așteptat pentru că eu chiar țineam la tine ...💔 Și chiar erai totul pentru mine ...💔 Acum înțeleg dece nu mai vorbeam cu zilele ....💔macar trebuia să-mi zici... Că nu îți trebuiesc ...💔și uite acum iubind că o prostuță pe cel ce mă alinta cu acel cuvînt mucuță 💔 totuși poate ți-am greșit eu....poate eu am făcut un pas invers sau ...💔chiar distanța... Nu pot înțelege, dece am meritat asta? 💔 dece tocmai eu?💔 Serios doare ....🥺extrem de tare doare 🥺 îți mai aduci aminte nopțile apel cînd îmi spuneai ca sa facem nani 🥺amindoi și mă sunai și dormeam împreună 💔acum au rămas doar amintiri 💔 doar sufletul meu 💔știe cât de tare doare și câte lacrimi varsă💔🥺doar pentru faptul că te-a iubit ...și tu ai dat cu piciorul .....🥺💔......
♾️❤️
Iubirea mea e veșnică pentru tine chiar daca ne-am despărțit și ne-am împăcat sa ști că a mea iertare e eterna 🥺chiar daca uneori ne mai certam sa ști că iubirea mea vei rămîne mereu orice ar fii orice s-ar întâmpla te voi iubii....mereu ❤️
Iubire vreau sati zic că sunt cea mai mândră🥰de tine ❤️deoarece ori de câte ori nu as greșit tu mereu mă înveți cum e bine ❤️🥰vreau sa ști că ești omulețul pe care îl vreau toată viața 🫀 doar cu tine vreau sa am cei mai frumoși copii🫀🥰🥰🫀doar tu ești tot ce îmi doresc 🫀🥰tu ești liniștea sufletului meu ❤️ești primul gînd mă gândesc dimineață și adorm seara ❤️🥰doar tu ești motivul fericiri mele 🥰 te iubesc iubire 🥰❤️
🫀❤️Iubire azi e ziua cînd am făcut 2luni și 1săptămână❤️🫀doar tu ești tot ce vreau vreau să-ți mulțumesc pentru toate clipele frumoase pentru 🫀atenția acordată pentru 🫀iubirea pe care mi-o oferi pentru grija pe care mi-o porți 🫀🥰iubireeee vreau sa ști că doar tu ești al meu univers 🥰care daca nu te vad nu am sens doar tu ești , motivul fericiri mele și doar tu ești motivul pentru care🥰zâmbesc❤️🫀
Și uite aici 🥺sa dus iarăși totul și mise pare că de tot 🥺bă ai naibii că mie dor de tine te iubesc băă🥺nustiu cu ce ți-am greșit dar te iubesc sunt nebună după tine 🥺💔nustiu ce sa fac fara tine nu sunt pregătită să treacă fără tine 💔 🥺te iubesc atît de tare încât mi-aș da viața pentru tine 🥺doare atît de tare cînd nu vorbești cu mine doare atît de tare in cât nu mai pot nu mai pot vreau să renunț la tot și la toți doar pentru faptul că nu sunt atît de buna pentru tine 💔nu sunt cum dorești și chiar incerk sa fiu așa cum vrei dar nu pot nu pot incerk 💔 dar văd că degeaba pentru că ție nu-ți pasă nu-ți pasă și asta mă distruge de tot 💔ști am un sentiment că deja totul sa dus tot ce plănuiam a fost doar o abureală doar o prostie inventată de tine de mă fermecat pe mine ....dar mai fermecat frumos .....💔ciudat e că eu m-am îndrăgostit atît de tare in cât mă gindesc mereu la tine și mise pare că fără tine nu exista viață nustiu cum ai făcut dar mie dor 💔
Mie dor de tine iubire de nopțile nedormite 💔nopțile ale in care îmi declarai iubirea și promisiunile făcute de amindoi 💔ce acum au rămas niste vorbe goale 💔atît de tare doare cînd mă respingi și știu că doresc atît de multă atenție dar înțeleg că te iubesc și nu pot sta gândul că acum 2luni și doua săptămâni era iubirea ta și la un moment dat da dus totul pe râpă 💔....doare extrem de tare
Radio Cultural
E strada pustie, iubito, şi e noapte.
Doar eu în maşină şi radioul la maxim
O cântă pe Lhasa De Sela: De Cara a la Pared.
Şi plouă în maşină, dar e senin afară...
Şi ploaia se prelinge-n acorduri de chitară.
Mă uit în oglindă, retrospectiv mă-nconjoară o emoție pură... transcedentală.
O vrajă subtilă, uşor subliminală, se difuzează-n lumina stradală
Şi-n nostalgia perfect senzuală.
Stâlpii degajă, ambiental, luminile calde de felinar,
Aliniați ordonat pe pavajul mozaical,
Cu tentații de dans în umbre cu ritm literar.
Mă cuprind de volan în propriul tangou cerebral.
Şi parcă pasu' mi-alunecă incendiar, precipitat într-un sprint culminant de final...
Fată dulce
În mijlocul furtunii
Mi-ai aruncat sufletul când ai plecat,
Fată dulce, suflet amar
De lacrimile tale m-am lăsat înduplecat,
Mare greșeală,
Dar, aș greși din nou,
În inima mea goală
Iubirea ta rămâne un ecou,
Va răsuna la infinit,
Îmi va aminti mereu de tine,
La fiecare răsărit
Voi adormi gândindu-mă la tine
Fată dulce ce n-ai ochi pentru mine.....
Voi aștepta o viață,
Nerăbdător să-ți aud al tău glas,
Voi aștepta o viață,
Cu speranța să reluăm de unde am rămas...
Iubire strivită sub umbra minciunii
Tu, cel ce mi-ai stârnit iubirea-n piept,
Ce-ai ars ca un foc ce părea înțelept,
Mi-ai promis cerul, stelele, raiul divin,
Dar tot ce-ai dorit a fost trupul străin.
M-ai făcut să cred în povești nemuritoare,
Că noi suntem altfel, că dragostea doare,
Dar nu-i așa, nu dragostea rănește,
Ci omul ce minte, ce doar te folosește.
Cuvintele tale erau mângâieri,
Dar mâinile tale căutau doar plăceri.
Privirea-ți părea adâncă, curată,
Dar ochii tăi mă priveau ca pe-o pradă furată.
Eu te iubeam, cu tot ce eram,
Și-n brațele tale credeam că rămân.
Dar tu ai plecat, cu inima mea zdrobită,
Lăsând în urma ta o iubire rănită.
Acum mă întreb, ce-ai simțit, de fapt?
A fost ceva real, sau doar un păcat?
Eu ți-am dat suflet, tu mi-ai luat doar trup,
Și-ai plecat râzând, lăsându-mă sub lup.
Dar știi ce? Nu-ți voi mai plânge trădarea,
Voi lăsa timpul să-mi vindece zarea,
Căci dragostea mea a fost adevărată,
Iar tu doar un actor, cu o mască stricată.
Azi nu te mai vreau, nici nu te mai chem,
Mi-ai arătat ce-nseamnă un suflet de lemn.
Și poate cândva, vei înțelege târziu,
Că ai pierdut o iubire ce n-ai să mai știi.
Другие стихотворения автора
Sătulă de umbre
M-am săturat de ziduri ce strigă,
De glasuri ce dor, de mâini ce înving,
De nopți fără pace, de teamă ce plânge,
De timpul ce trece, dar nu mă atinge.
În casă-i tăcere, dar nu e de pace,
Cuvintele-s arme, iar liniștea tace,
Priviri ce rănesc, ca otravă în vene,
Și inima strigă: „Ajunge, destule!”
Vreau soare-n priviri și voci ce m-alină,
Să uit umbrele reci, să-nvăț să revină
O clipă de viață, un zâmbet curat,
O iubire sinceră, ce n-am visat.
Nu vreau să mă tem de pași pe podea,
Să tresar la un glas sau să-mi pierd steaua mea.
Vreau brațe ce țin, nu lovesc fără milă,
Vreau o viață de om, nu o luptă umilă.
Cine sunt eu? Sunt suflet, sunt viață,
Nu un obiect pe-o masă de gheață.
Îmi vreau libertatea, iubirea de sine,
Un colț de lumină doar pentru mine.
Așa că strig azi, cu glasul curat:
Ajunge, e vremea să fiu vindecată!
Nu cer decât dreptul la o zi cu iubire,
Să las în trecut umbrele de mânie.
Fizică a dorului
Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,
propagându-se prin vidul din piept,
fără un mediu, fără o destinație clară.
Eu sunt punctul fix al pendulului,
iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi
pe o axă pe care timpul refuză să o definească.
Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,
particule de lumină care refuză să fie prinse,
dar, când lovesc pielea, generează căldură –
radiație pură, o ecuație a pasiunii.
Din distanță, ne privim ca două stele,
legate printr-o forță invizibilă,
un câmp gravitațional care îmi trage sufletul
înspre un orizont al evenimentelor.
Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?
Legile îmi spun că mă voi pierde –
energia mea va deveni a lui,
și tot ce sunt va fi o singularitate
într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.
Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?
Două particule care se ciocnesc în vid
și lasă urme în spațiu-timp,
unde amintirile devin traiectorii curbe
pe care sufletele le străbat în tăcere.
Aș vrea să-l ating, să simt
cum forțele de contact îmi redau
toate legile pierdute ale fizicii.
Dar, de fiecare dată,
între degetele mele rămâne doar lumina lui,
ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,
ci doar o iluzie a mișcării.
Și atunci îmi dau seama:
el nu e substanță, ci energie,
o constantă universală care,
oricât m-aș strădui să o prind,
se transformă mereu în altceva.
Rădăcini în Furtună
În noaptea grea, când somnul mă ocolește,
Privesc cum lumea se destramă-n vânt,
Fiecare vis mă frânge, mă apasă,
Și mă întrebi de ce mă pierd în acest tumult?
Boli ce mă sfâșie și gânduri ce mă ard,
Mă duc spre un abis ce nu are sfârșit,
Lăsând în urmă doar umbre și tăcere,
Într-un colț al sufletului, unde nimeni nu mă găsește.
Frumusețea, oarbă, mă privește de departe,
Nu mă întreabă ce iubesc, ce vreau să fiu,
Într-un cer ce își plânge stelele pierdute,
Rămân doar eu, o adiere ce nu se mai înalță.
O lume întreagă îmi trece pe lângă chip,
Cu priviri goale, cu vorbe ce rănesc,
Și mă întrebi cum mă simt în această iarnă
Când inima mea s-a făcut un gând adânc, rece, pustiu.
Aș vrea să pictez, să arăt în culori ce simt,
Să nu fiu doar o fărâmă de trup rătăcind,
Dar mă pierd în fiecare trăsătură ce mă definește,
Într-un portret neterminat, în doruri nespuse.
Mă întrebi de ce nu am un chip ca al lor,
Un trup ce să atragă toate privirile,
Dar sufletul meu nu se măsoară în aparențe,
Ci în bătăi de inimă, în tăceri nemărturisite.
Aș vrea să te întreb: „Ce culoare îmi dai?”
Dar răspunsul tău ar fi doar o pată de lumină,
Ce se pierde-ntr-un colț de noapte,
Într-o lume unde frumusețea mea nu există.
Dar chiar și așa, în mijlocul acestei frânturi,
Rămân, în ciuda durerii, o fărâmă de vis,
Un cuvânt nespus, un ecou rătăcit,
Căci rădăcinile mele, adânci, nu se rup, nu se pierd.
Și chiar dacă nimeni nu mă va întreba vreodată,
Ce doruri port, ce culori mă fac să visez,
Nu rămân eu, căci tot ce am se stinge,
Într-o umbră ce dispare, cu tăcerea de sub piele.
Aș vrea să plec, să mă dizolv în noapte,
Să fiu uitată ca un vis risipit,
Căci în sufletul meu nu mai există loc,
Pentru rădăcini sau speranțe, doar pentru un pustiu infinit.
Anatomia absenței
Am deschis pieptul, am vrut să te găsesc,
Dar era doar o scorbură, goală, veștedă,
Un vânt mic, subțire,
Care șuiera numele tău.
Te-am căutat în oase, în coastele mele,
Le-am spart cu dalta disperării,
Dar erau albe și goale –
Colivii fără păsări.
Sângele nu mai curge,
Se preface-n ceară, încet,
Amestecându-se cu tăcerea asta lichidă
Care curge din ochii mei.
Te-am căutat în carne,
Dar carnea mea a devenit hârtie –
Scriu pe ea poezii care nu au destinatari,
Doar litere deformate, care urlă.
Aș vrea să mă smulg din mine însumi,
Să mă descompun în cioburi,
Poate sub bucăți voi da de tine,
Ascuns în ruinele mele – arhitectul care a plecat.
Dar tu ești absența.
Un paradox, o rană care nu are corp.
Ești ploaia care cade pe mare,
Fără ecou, fără sfârșit, fără rost.
Și totuși, te scriu.
Pentru că, în lipsa ta,
Eu nu mai sunt decât marginea unei prăpăstii,
Care te strigă,
Care te înghite,
Care te așteaptă.
Alesul inimii mele
Iubirea mea e caldă și arde doar în mâinile tale pentrucă inima ta e singura ce aprinde focul din inima mea
Te aștept în miez de noapte să înflorești în inima ca o floare a cărui sărut e singurul ce vindecă o altă floare, precum floare mea a carui petale sunt ofilite, tu doar poți să înflorești petale de a dorului meu mângâiere
Și mai simt că tu și eu suntem singuri ce sunt combatibili în ale iubirii arte și știu asta atât de sigur, și știi de ce?
Viața mea e ca o pânză golă și ponosită și doar a ta culoare poate să-mi transforme infernul în paradis
Și ai spune, că orice alt suflet ar putea colora o viață a cărui fundal e pustiu, dar oricâți ar încerca să cucerească acel suflet, ar mâhni doar de frustrare, nicidecum nu s-ar bucura să-și găsească sufletul pereche când sunt conștienți că nu orșicine e alesul acelei vieții și suflet
Doar unicul ce poate aduce culoare e cel care a fost trimis de Dumnezeu, și acel răspuns la rugăciunile acelui suflet ești tu
Fragment dintr-o lume născută din tăceri
Cum ar arăta dacă ai putea să te uiți în interiorul unui cuvânt?
Să-l vezi în miezul său, viu, respirând fără forme,
Un organism străin, curgând prin linii ca sângele prin vene,
Fără nicio destinatie, dar cu un sens profund –
Fără să ai cum să-l prind, fără să-l poți înțelege cu ochii.
Și totuși, mă simt ca o umbră care nu știe ce caută în întuneric,
Și îmi imaginez că poate tu ești o iluzie,
Poate un vis dintr-un univers paralel unde nu mă aflu,
Poate că tu nu ai fost niciodată acolo,
Și tot ce știu e că mă simt pierdut fără tine, ca o amintire neîmplinită.
Acum mă întrebi de ce scriu –
Poate pentru că cuvintele sunt singurii martori ai dorințelor mele nevăzute,
Poate că scrisul e o umbră a timpului care se vrea nemuritoare,
Poate că, doar așa, reușesc să respir pentru tine,
Deși nu te mai simt.
Tu ești o minune a lipsei – o lipsă care-mi fură umbra,
Și tot ce rămâne e un gol imens pe care-l numesc „acum”
Fără să înțeleg ce se află după acest „acum”.
Și poate că tu ești acea liniște –
Acea liniște care mă face să înțeleg
Că am existat doar pentru a fi o amintire