Trecerea timpului
Stau si privesc pe geam afară
În mâna cu o cafea amară
Așa cum beam odinioară
Pe scaunul din gară .
Îmi vin în minte amintiri
Pline de multe împliniri
Așa credeam cândva că este
O dragoste ca în poveste ...
Dar totusi timplu ne-a schimbat
Dragostea a incetat
Iar clipele ce va sa vină
Sunt goale până la ruină
Îmi amintesc ceva frumos
Când ne plimbam în parc pe jos
Fară ca să ne pese nouă
Ca stă să ningă sau să plouă...
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Raluca Vasian
Дата публикации: 3 октября 2024
Просмотры: 383
Стихи из этой категории
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.
Ai fost lecția
Ai fost o lecție deghizată în iubire
Nu ai fost nimic din tot ce-am sperat
Deși mi-ai promis că o să mai fim
Ai fost doar ceea ce-am avut de învățat...
Ai fost lecția care m-a făcut să văd
Cât de mult mă puteam multumi cu puțin
Ai fost dovada că tăcerea duce la prăpăd
Când nu-mi doream decât o ultimă îmbratișare la un vin.
Ai fost lecția că singurătatea nu înseamnă plictiseală
Și că respectul n-ar trebui să fie negociabil
Ai fost lecția ce m-a făcut să sufăr ca niciodată
Lecția fără meditații... cum să-mi pregătesc sufletul în prealabil.
Ai fost lecția care cu durere mi-a arătat locul,
Omul de la care nicicând nu m-aș fi așteptat,
Că atunci când îți dorești cu ardoare ceva
Oricât ai răbda și spera... niciodată nu-l vei avea...
Deși te-ai vrut o lecție, eu pică nu îți port
Și nici la întrebări, azi nu mai caut răspunsuri
Nimic n-aș mai schimba chiar de-aș putea să pot
Datorită ție, gândurile, azi îmi sunt zeci de pagini în versuri...
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
El, cel ce fuge, dar nu scapă
El pășește drept,
cu umbra strânsă la piept,
îmbrăcat în liniște,
ca și cum ar fi ales
să uite.
Dar noaptea îl dezbracă de tăcere.
În vis, pereții îi șoptesc numele meu,
perna păstrează conturul absenței,
iar mâinile lui se închid
într-un pumn care nu mai prinde nimic.
El fuge,
de trecut, de mine, de el însuși,
dar dorul e o funie invizibilă
ce-l trage înapoi
în fiecare răsuflare.
El nu știe,
sau poate știe prea bine:
poți fugi de orice,
dar nu poți scăpa
de ceea ce trăiește în tine.
Te rog
Te rog, iubește-mă, chiar de-ar fi doar o secundă,
Cu pasiune arzândă, sufletul iarăși să mi-l smulgi.
Te rog să ții la mine, chiar de-o fi o clipă sau două,
Iar atunci când afară plouă, lacrima să mi-o ștergi.
Te rog să mi te dăruiești, chiar de-ar fi să mă urăști.
Fă asta și sufletu-mi ți-l dau, aducându-mi alinare.
Și te mai rog a fi a mea, să-mi fii tu acum puterea,
Căci lumea-i rea și mă distruge, și doar tu o poți înfrânge.
Iar de nu va fi pentru o viață, te rog, mai stai puțin.
Iubește-mă cum nu o vei mai face, după să dispari.
Să-mi aparții măcar o zi, lăsându-mi al tău venin,
Iar inima să mi-o strângi, cu cruzime să o smulgi.
Dar în mine încă va arde iubirea ta distrugătoare,
Dorind să te ating, să mă înfrupt din trupul tău,
Sărutându-te, dându-ți tot ce-i mai bun din mine,
Aprinzându-ne sufletele cu o flacără sufocantă.
Și să mă ardă până la capăt, devenind un omagiu,
Să-mi fii clipa finală, plină de o pasiune animalică,
Înainte ca sufletul să-mi taie, aruncându-l în cavou,
Aruncând bucată cu bucată, iubindu-l o ultimă dată.
După să-i dai foc o ultimă dată, făcându-l cenușă,
Distrugându-l, făcând să nu mai simtă durerea,
Atunci când nu vei mai fi acolo, alinându-mă,
Amintirea rămânând blestemul, dar și speranța.
Apoi dispărând în noapte, lăsându-mă să zac,
Sângerând, dar nu sânge să curgă din mine,
Ci o iubire ce mi-a ucis sufletul în mod tragic,
Făcând din el un ultim sacrificiu, o crudă iluzie.
Un ultim sacrificiu, dar nu unul al vieții mele,
Ci al iubirii frânte ce ți-o mai port și-acum,
Al zâmbetului tău, să-mi rămână amintire,
Să o port cu mine—flacără ce-n mine a lăsat scrum.
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.
Ai fost lecția
Ai fost o lecție deghizată în iubire
Nu ai fost nimic din tot ce-am sperat
Deși mi-ai promis că o să mai fim
Ai fost doar ceea ce-am avut de învățat...
Ai fost lecția care m-a făcut să văd
Cât de mult mă puteam multumi cu puțin
Ai fost dovada că tăcerea duce la prăpăd
Când nu-mi doream decât o ultimă îmbratișare la un vin.
Ai fost lecția că singurătatea nu înseamnă plictiseală
Și că respectul n-ar trebui să fie negociabil
Ai fost lecția ce m-a făcut să sufăr ca niciodată
Lecția fără meditații... cum să-mi pregătesc sufletul în prealabil.
Ai fost lecția care cu durere mi-a arătat locul,
Omul de la care nicicând nu m-aș fi așteptat,
Că atunci când îți dorești cu ardoare ceva
Oricât ai răbda și spera... niciodată nu-l vei avea...
Deși te-ai vrut o lecție, eu pică nu îți port
Și nici la întrebări, azi nu mai caut răspunsuri
Nimic n-aș mai schimba chiar de-aș putea să pot
Datorită ție, gândurile, azi îmi sunt zeci de pagini în versuri...
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
El, cel ce fuge, dar nu scapă
El pășește drept,
cu umbra strânsă la piept,
îmbrăcat în liniște,
ca și cum ar fi ales
să uite.
Dar noaptea îl dezbracă de tăcere.
În vis, pereții îi șoptesc numele meu,
perna păstrează conturul absenței,
iar mâinile lui se închid
într-un pumn care nu mai prinde nimic.
El fuge,
de trecut, de mine, de el însuși,
dar dorul e o funie invizibilă
ce-l trage înapoi
în fiecare răsuflare.
El nu știe,
sau poate știe prea bine:
poți fugi de orice,
dar nu poți scăpa
de ceea ce trăiește în tine.
Te rog
Te rog, iubește-mă, chiar de-ar fi doar o secundă,
Cu pasiune arzândă, sufletul iarăși să mi-l smulgi.
Te rog să ții la mine, chiar de-o fi o clipă sau două,
Iar atunci când afară plouă, lacrima să mi-o ștergi.
Te rog să mi te dăruiești, chiar de-ar fi să mă urăști.
Fă asta și sufletu-mi ți-l dau, aducându-mi alinare.
Și te mai rog a fi a mea, să-mi fii tu acum puterea,
Căci lumea-i rea și mă distruge, și doar tu o poți înfrânge.
Iar de nu va fi pentru o viață, te rog, mai stai puțin.
Iubește-mă cum nu o vei mai face, după să dispari.
Să-mi aparții măcar o zi, lăsându-mi al tău venin,
Iar inima să mi-o strângi, cu cruzime să o smulgi.
Dar în mine încă va arde iubirea ta distrugătoare,
Dorind să te ating, să mă înfrupt din trupul tău,
Sărutându-te, dându-ți tot ce-i mai bun din mine,
Aprinzându-ne sufletele cu o flacără sufocantă.
Și să mă ardă până la capăt, devenind un omagiu,
Să-mi fii clipa finală, plină de o pasiune animalică,
Înainte ca sufletul să-mi taie, aruncându-l în cavou,
Aruncând bucată cu bucată, iubindu-l o ultimă dată.
După să-i dai foc o ultimă dată, făcându-l cenușă,
Distrugându-l, făcând să nu mai simtă durerea,
Atunci când nu vei mai fi acolo, alinându-mă,
Amintirea rămânând blestemul, dar și speranța.
Apoi dispărând în noapte, lăsându-mă să zac,
Sângerând, dar nu sânge să curgă din mine,
Ci o iubire ce mi-a ucis sufletul în mod tragic,
Făcând din el un ultim sacrificiu, o crudă iluzie.
Un ultim sacrificiu, dar nu unul al vieții mele,
Ci al iubirii frânte ce ți-o mai port și-acum,
Al zâmbetului tău, să-mi rămână amintire,
Să o port cu mine—flacără ce-n mine a lăsat scrum.
Fiara blânda
Draga, mai vazut prima data,
Borât, cacat de beat.
Te uitai ca la un nebun!
Vreau sa fiu dragut si blând,
Dar numai patima imi iese.
Bagamias pula in tot!
Te credeam o tearfa!
Vedeam in tine cineva cine nu esti.
Timpul petrecut alaturi, e ca o sageata,
Sageata in calcâiul lui Ahiles,
Nu mai doare, dar ma omoara.
Toate pacatele facute,
Erau facute noaptea,
Feriti de ochii lumii.
Facandune niste prosti,
Care nimeni nu-i vede.
Pata, care mi-ai lasat-o,
E la fel ca un fulger in vacuum ,
Imposibila, dar are loc sa fie.
Vreau sa-ti vad ochii stralucind!
Ochii caprui, in care ma pierd,
Ma pierd atat de tare, in cat nu vreau sa exist.
Imbratisândute, eram in rai,
Spre dimineata plecand spre casa,
Eram in iad.
Noaptea plina de emotii, petrecuta cu tine,
Nu o voi uita? (Nu).
Draga, tu mi-ai deschis ochii,
La cum e sa iubesti,
Dar nu la cum e sa fii iubit.
Bagamias pula in hristos si toti zeii!
Cate chestii naiba am facut,
Doar ca sa te vad,
Sa aud, o insulta de la tine si cat de tare ma urasti,
Ma urasti, nu din cauza ce a fost,
Ci din cauza ca sunt.
Niciodata nu m-am gandit ca pot pierde, ceea, ce nici nu am.
Nu vreau, nu vreau, nu vreau sa ma indragostesc,
Dar am facuto.
Zile, saptamani, luni, ba chiar ani,
Au trecut, dar nu pot sa te uit.
Esti ca o aschie sub unghie,
Ma deranjezi, dar ma doare sa te scot.
Esti ca un carlig, in care sunt blocat,
Si imi rupe carnea de pe oase.
Esti ca ultima doza de heroina,
Vreau sa te las, dar ma farâma.
Esti ca un trup,
Incepi a mirosi,
Dar nu pot sal arunc.
Esti ca o lacata, care ma tine inchis,
Dar cheia e pe partea cealalta.
Esti ca ultimu shot de vodca,
Stiu ca voi borî, dar il beau!
Esti ca amestecul de stele cu cenusa,
Esti departe in univers,
Dar si la mine in scrumiera.
Vreau sa te omor,
Dar stiu ca nu te voi uita,
Vreau sa ma omori,
Dar stiu ca nu ma vei uita.
Cat de mândra si egoista n-ai fi,
Arsurile pe corpul meu, sunt dedicate tie.
Nu pentru ca esti o zeita,
Ci pentru ca esti un drac ce ma fierbe-n ammiac.
Vreau sa-ti rup parul,
Ca sa-l miros cat vreau.
Vreau sa-ti scot ochii,
Sa-i port ca cercei.
Vreau sa-mi tai mainile,
Care te-au atins, in noaptea de armaghedon.
Armaghedonul, care nici nu-l asteptam.
Vreau sa-mi creez impresia ca nu te stiu,
Dar sufletul plin de drama,
Injunghiat de cutite si taiat,
Cacat, futut, ars, rupt, murdar,
Care cauta, doar liniste,
Nu-mi da voie sa te uit.
Sincer vreau sa te uit!
Te-as ruga sa dispari,
Dar n-ai s-o faci.
Esti ca un parazit!
Ce si-a gasit loc in mine,
Si nu va mai pleca niciodata.
Tier, draga!
Esti o doza de deliriu amestecat cu formalin,
Imi distrugi concentratia si puti a moarte.
Moarte nu care-mi da fiori,
Ci care incet ma atrage.
Ma imbratisezi, ca o minciuna dulce,
Ca o sirena, flamanda de carnea marinarilor,
Te-as distruge, fara urma!
Dar pata lasata,
E ca un cacat uitat,
Trec zile, dar pute tot mai tare...
Esti un pigment, dar amestecat la fel cu gri,
Dobor stele!
Ma transform in Lucifer!
Dar din pricina Evei.
Vreau sa-mi tai aripile,
Sa le arunc intr-un quasar,
Ca sa simta orice pula si pizda!
Cat de tare te iubeam.
Doza de lean, de xan si meth,
Care nu o voi mai gusta niciodata.
Am o "lomka" dupa tine,
De numai rehub-urile plang.
Urasc sa fiu aici!
Iubesc sa simt acum!
Dar am un vernis, ce ma incurca,
Ma incurca sa te ard, de pe pictura vietii mele.
Tu si eu,
Mereu departe,
Si mereu vom arde,
In pucinile disperarii.
Mori in capul meu, te rog!
Sa te ingrop si sa te uit!
Sa nu te mai visez!
Sa nu te mai iubesc!
Sau fii a mea,
Ca steaua sub care traim, sa ma ocrotesti,
De otrava viespilor,
Ce tot ma inteapa de piept,
Pieptul pe care dormeai,
Curata ca lacrima Afinei.
Strangema de gat! cum o faceai,
Asa de excitata, doar fara durere in ochi.
Fara gandul ca ma lasi,
Fara dorinta de a ma arunca la gunoi.
La fel, cum arunc mucu' de tigara.
La fel, cum arunc seringa dupa heroina.
La fel, cum arunc sticla de lichior.
La fel cum arunc tot, de ce nu mai am nevoie.
Si sfarsitul, cum plangeai in brate.
Lacrimile tale de nu ma uita,
Lacrimile tale scurse din purgatoriu,
Care mau ars, pana la maduva oaselor
Si mi-au intors, venele pline de droguri si amintiri.
Rupe de pe mine, rebusul care l-ai compus!
Dracu ma stie ce rapan sunt,
Da pentru tine, voi fi "old money".
Dar iubestema pana la capat!
Iubestema, pentru ca te iubesc!
Iubestema, pentru ca stiu,
Ca te iubeam, de la inceput.
Другие стихотворения автора
A ta iubire
Iubirea ce ti-o port in suflet
Nu poate fi distrusa usor
Caci in adancul gândului meu
Este prezent sufletul tau...
Am intalnit in viata multe
Am intalnit iubiri marunte
Dar niciodata cum esti tu
Iubire dulce imi oferi tu ...
Inima mea imi bate tare
Cand ma gandesc la a ta sarutare
Cu buze ca doua petale
Ce ma saruta fara incetare ...
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Toamna aceasta...
Cum e toamna ruginie
Asa suflet am si eu
Caci nu te mai am in fata
Cum te aveam in fiecare dimineata
Să simt caldura ta in ale mele brate
Iar chipul tau frumos sa ma priveasca
Cu-n zambet cald ,placut si dulce
Ce-n inima caldura imi aduce.
Dar din pacate , toate acestea nu mai sunt
Iar sufletul meu e trist si ratacit
La fel precum plutesc frunzele in vant
Imi pierd speranta ca-o sa mai te vad râzand
Iar timpul n-o sa vindece curand
Tot ceea ce simt eu cand te am la mine in gand....
Cu gândul la tine...
Cand greul ma apasa-n noapte
Si gandurile mele printre soapte
Imi spun adesea la culcare
Ca inima in piept de dor tresare
Un dor nebun , un dor de altadata
Ce-mi canta zi de zi in soapta
Caci numai ieri eram ingandurata
Astazi ma simt mai mult ca niciodata ...
Inima mea inca mai asteapta
Sa vi sa vezi cum sufletul mi e trist
Asa cum dorul meu de tine ma cuprins
Caci te-am zarit azi noapte intr-un vis ...
O suflet bun , cald ,iubitor
Ce imi spuneai adesea somn usor
Acum n-aud decat ganduri cum cad in gol
Despre iubirea ce ti-o port pe interior...
Rabdă inimă
Inimă oprește-te
Că - mi oferi neliniște
Inimă tu fi mai tare
Stiu că înăuntru doare
Inimă tu stii mai bine
Când nu loc pentru tine
Lasă inimă, să treacă
Nu te mai gândi oleacă...
Ai te rog un pic răbdare
Și-ai să vezi cu nepasare
Cum se abate asupra ta
Toată nelinistea mea .
A ta iubire
Iubirea ce ti-o port in suflet
Nu poate fi distrusa usor
Caci in adancul gândului meu
Este prezent sufletul tau...
Am intalnit in viata multe
Am intalnit iubiri marunte
Dar niciodata cum esti tu
Iubire dulce imi oferi tu ...
Inima mea imi bate tare
Cand ma gandesc la a ta sarutare
Cu buze ca doua petale
Ce ma saruta fara incetare ...
Poezie pentru mama
Mămica mea cu zâmbetul duios si bland
Ce-ascunde o voce caldă si placută
Încă de mică de mine stiută ...
A trecut timpul draga mea mamică
Tu îmbătrânești iar eu la rândul meu
Am ajuns unde mi-am propus mereu...
Să am familie, soț chiar și copii
Ce-mi aduc mii si mii de bucurii
Atunci când ii văd crescând zi de zi...
O ,mama mea îți mulțumesc eu ție
Că m-ai crescut doar bine să îmi fie
Și am ajuns azi mulțumită tie .
Toamna aceasta...
Cum e toamna ruginie
Asa suflet am si eu
Caci nu te mai am in fata
Cum te aveam in fiecare dimineata
Să simt caldura ta in ale mele brate
Iar chipul tau frumos sa ma priveasca
Cu-n zambet cald ,placut si dulce
Ce-n inima caldura imi aduce.
Dar din pacate , toate acestea nu mai sunt
Iar sufletul meu e trist si ratacit
La fel precum plutesc frunzele in vant
Imi pierd speranta ca-o sa mai te vad râzand
Iar timpul n-o sa vindece curand
Tot ceea ce simt eu cand te am la mine in gand....
Cu gândul la tine...
Cand greul ma apasa-n noapte
Si gandurile mele printre soapte
Imi spun adesea la culcare
Ca inima in piept de dor tresare
Un dor nebun , un dor de altadata
Ce-mi canta zi de zi in soapta
Caci numai ieri eram ingandurata
Astazi ma simt mai mult ca niciodata ...
Inima mea inca mai asteapta
Sa vi sa vezi cum sufletul mi e trist
Asa cum dorul meu de tine ma cuprins
Caci te-am zarit azi noapte intr-un vis ...
O suflet bun , cald ,iubitor
Ce imi spuneai adesea somn usor
Acum n-aud decat ganduri cum cad in gol
Despre iubirea ce ti-o port pe interior...
Rabdă inimă
Inimă oprește-te
Că - mi oferi neliniște
Inimă tu fi mai tare
Stiu că înăuntru doare
Inimă tu stii mai bine
Când nu loc pentru tine
Lasă inimă, să treacă
Nu te mai gândi oleacă...
Ai te rog un pic răbdare
Și-ai să vezi cu nepasare
Cum se abate asupra ta
Toată nelinistea mea .
A ta iubire
Iubirea ce ti-o port in suflet
Nu poate fi distrusa usor
Caci in adancul gândului meu
Este prezent sufletul tau...
Am intalnit in viata multe
Am intalnit iubiri marunte
Dar niciodata cum esti tu
Iubire dulce imi oferi tu ...
Inima mea imi bate tare
Cand ma gandesc la a ta sarutare
Cu buze ca doua petale
Ce ma saruta fara incetare ...