ULTIMUL VAGON
De ești ultimul vagon
La trenul din gară
Așteaptă și călătorul
Ce spre tine aleargă
De zile obosit,
De gânduri hăituit
Bagajul lui…o singură țigară .
Primește-l fără tichet
Nu-i pune întrebare
El trece solitar
Ducând pocalul cu amar
Printre călătorii
Fără destinație.
Lasă-l să privească
Ce lung e drumul spre uitare…
Un șuierat prelung
Și-un strigăt în disperare
Depărtarea o străpung,
Iar trenul s-a pornit
Pierzându-se în timp
Târăște dintr-o gară
Un ultim vagon,
Vagonul ce n-avea scară…
Ecoul încă șuieră
Pașii greoi și obosiți
Sprijiniți într-un baston
Se-ndreaptă spre o gară…
Spre un alt peron
Să urce-n trenul celor vitregiți.
Категория: Мысли
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 15 июня 2023
Добавлено в избранное: 2
Комментарий: 3
Просмотры: 1768
Комментарий
Mă așteaptă gândul să îl urc într-un vagon către uitare, o ultimă încercare de evadare din gara tristeții, oricum timpul arde ca o țigară așa că încrcăm să-l urcăm măcar în ultimul vagon care pare greu de accesat fără o scară, fără un ajutor. Un poem trist ce paradoxal stârnește în colțul gurii un zâmbet „greoi și obosit.....sprijiniți într-un baston”, un exemplu minunat al transformării unui gri în culoare.
Прокомментировал 2 августа 2023
Omul, in ipostaza unui " vagon fără scară", fără iubirea de semeni, fără libertatea de a alege, dus de al vieții val.
Poezia păstrează ecoul unei romanțe.
Прокомментировал 12 июля 2023
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Scrum
Поэма: Um vis de varã
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Поэма: Dorință!
Поэма: Suflet cu esență de trandafir
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Te iubesc,omule
Поэма: o clipă-mpreună
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Monica BP