Oboseala

Viața-i goală și anostă,

Tot ce îți dorești costă 

Mă plimb pe străzile pustii,

Gândurile de mi le-aș cântări,

Oboseala își spune cuvântul

Nu prea ne priește Pământul.


Категория: Мысли

Все стихи автора: Eira Noctis poezii.online Oboseala

Дата публикации: 8 октября 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 1020

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Ploaia

Privesc in sus la norii gri,

Mi-este greu a clipi

Timpul trece repede,

Mintea-mi este limpede.

 

Cerul plângându-ti lipsa,

Mă face a contempla

La viața pe care as fi avut-o 

Daca ai fi rămas in ea.

Еще ...

Ultima durere

Mi-am despicat trupul pentru tine

De ce mi-ai călcat inima?

Inima-mi bătea, 

Singurul organ ce mai simțea 

Cu sânge cald pompa...pompa.

 

Frumusețea ta m-a ruinat,

Nu mi-a mai ramas nimic de dat

Mi-ai distrus puritatea cu cuvinte reci 

Ai reușit până si sufletul sa mi-l fereci

 

Privirea ta m-a moleșit

Ceva ce nu am mai simțit

Ochii-ti scanând încăperea,

Repede m-au găsit

Posibil sa ma fi căutat?

Poate intr-un gand neterminat.

 

Oare o fi fost un blestem?

O glumă pentru a te distra?

Dacă mi-ai arata si zambetul acela

Problema e ca sigur te-as si ierta.

 

Esti noua mea adicție...

Pe cat de păcătoasă,

Pe atât de dureroasă

Deții prea multă putere asupra mea

Si asta clar îți plăcea.

Еще ...

Viața

Ființe vii, de neînțeles

Asta suntem, bineînțeles

Sensul vieții mă intrigă 

Raspunsu-i căutat, sa fie descifrat

Gandurile te apasă, te mușamalizează 

Strânge, strânge si nu lasă 

Lumina se stinge, moartea ne atinge...

Viața piere-n noi...

Liniștea își spune cuvântul

pătrunzand prin noi, surprinzându-ne suferind

Avertizându-ne moleșit.

Еще ...

Стихи из этой категории

What Shakespeare would say

If Shakespeare were alive today

He would create another Ironic Play.

He would no longer target castles

But morals, bad events and vices.

 

The drama of Romeo and Juliet would be

A childish game but by no means free.

About the bitter of thousands of children

He would write an agony for the grandchildren.

 

Old language in modern slang

It would be like a chain gang.

The lack of good manners, no education

It would create an entirely different nation.

 

If we read another book today

And we still want to watch a play,

There are still people who love

And they follow the dawn of a white dove.

 

 

 

 

Еще ...

În fond, suntem doar pași de lumină

La început mergem fără să știm,
Că fiecare pas desenează o hartă.
Ne avântăm în visuri și sclipiri,
Și parcă am vrea să cucerim lumea toată.
Creștem, din greșeli învățăm,
Uneori, se-n-tâmplă să și clacăm,
Ne comparăm pe noi, cu cei de ieri
Ne alinăm durerile-n tăceri,
Ducem pe umeri grele poveri,
Simțim că rămânem fără puteri,
Ascultăm critici, insulte, păreri,
Ne pierdem gândurile printre atâtea veri
Fiind ai sufletului prizonieri.
Mergem în viață, rătăcim prin ploi,
Așteptăm soarele, după orice război,
Căutăm mereu calea spre a noastră țintă,
Și ajungem să ne afundăm în propria suferință.
Auzim mereu, "trebuie să devii",
"Dacă nu ești așa, cu mine nu ai ce vorbi",
"Vreau de la tine, asta, asta și asta"
Dar cine mai întreabă ce vrei tu să fii?
Și crești încet, învățând să te schimbi,
Să porți măști străine, să nu te mai temi,
Să fii ceea ce lumea așteaptă să fii,
Dai uitării uneori, cine-ai vrut să devii.
Mergi înainte, pe drumul ce l-ai ales,
Uiți cine ești și încă n-ai înțeles,
Că lumea nu e a ta, e doar o iluzie
Și intri în stare continuă de confuzie.
În fiecare zi mai lași câte-un „eu”
Pe marginea unui drum foarte greu,
Te cauți prin glasuri ce-ți spun cine ești,
Și uiți că, în fond, tu alegi cine crești.
Unii oameni, cu tine merg o perioadă
Apoi coboară la prima și o iau pe altă stradă.
Rămâi cu amintirea, și cu locul lor gol,
Auzind prin șoapte stinsul lor ecou.
Și te-n-trebi "de ce?", dar nu ai răspuns,
Un glonț simți că-n inimă ți-a pătruns.
Dar adevărul e că nu există motiv
Ci mergi înainte, deși drumul e ostil,
Fâcându-ți în tăcere un singur legământ:
Să nu te oprești din drum, chiar dacă mergi plângând.
Și cauți printre umbre un rost al existenței,
Un sens ascuns în haosul acestei lumi imense.
Dar poate că nu e scris să înțelegem tot ce trăim,
Ci doar să lăsăm lumină în locurile unde venim.
În fond, suntem doar pași de lumină pe drumuri ce nu ne aparțin.

Еще ...

Cine sunt?

Deseori ma gândesc,

uitându-mă la lună,

Dacă chiar îmi place cum trăiesc,

Dacă chiar am inima bună.

 

Cine sunt…cine sunt?

Ma nedumeresc eu cu ea

Doar luna știe ce înfrunt

Doar luna frumoasa mea.

 

Ma rătăcesc printre goluri,

Oare…oare a observat?

Ma rătăcesc printre doruri

Caci nu știu ce viața am de dat.

 

De primit tare aș vrea,

Luna nu o muți

De iubind cumva,

Doar stând sa o asculți.

Еще ...

Iubire

 

O simfonie de sentimente,

Un dans al inimilor,

O poveste cu un infinit de momente,

Un foc ce arde cu mii de culori.

 

Dragostea e o floare delicată,

Ce înflorește în sufletul tău,

O lumină caldă și minunată,

Ce te ghidează prin orice greu.

 

E un zâmbet pe buze și o lacrimă de bucurie,

Un fior ce te străbate din cap până-n picioare,

O dorință arzătoare de a fi mereu alături,

O promisiune de a dărui și a ierta.

 

Dragostea e un mister ce nu poate fi explicat,

O taină ce se dezvăluie treptat,

O călătorie magică pe un drum neexplorat,

O aventură ce te face să te simți complet.

 

E un ocean de emoții ce te cuprinde,

Un cer senin ce se deschide deasupra ta,

Un soare arzător ce te încălzește,

O lună magică ce te veghează.

 

Dragostea e un dar neprețuit,

O comoară ce trebuie apreciată,

O forță ce te face să te simți învingător,

O speranță ce te ține în viață.

 

E un sentiment ce te face să te simți liber,

Să te înalți deasupra lumii,

Să zbori spre un cer senin și pur,

Să descoperi frumusețea vieții.

 

Dragostea e o poezie ce se scrie cu inima,

Un cântec ce se cântă cu sufletul,

 Un tablou ce se pictează cu emoții,

Un vis ce se împlinește cu dăruire.

 

E o forță ce ne unește și ne face mai buni,

O lumină ce ne călăuzește spre fericire,

O speranță ce ne dă curaj să trăim,

O șansă de a ne găsi împlinirea.

 

Еще ...

metamorfozele unui gând/4

lacul-

fără a da un semn de viață rațelor sălbatice,

oglindește-ncercuri de ape

tremurătoarea lună;

vântul,

încă-amețit, după petrecere,

șoptește printre trestii,

descântece

de bube rele.

 

 

Еще ...

Creație uitată

Din praf de stele și lumina lunii

Din stropi de ploaie și sunetul mării

Așa am fost creată, dar uitată

Căci sunt pradă nepăsării.

 

Din abisul oceanului și din cer

Din iad, din gheață și din ger

Așa am fost creată, dar uitată

Căci sunt în extaz, dar pier.

 

Din tot ce ne înconjoară și ce nu

Din curcubeu și univers

Așa am fost creată, dar uitată

Căci de pe pământ, m-am șters.

 

Din tot ce înseamnă viață

Din tot ce înseamnă moarte

Așa am fost creată, dar uitată

Căci e zi, dar eu sunt noapte.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍